ICCJ. Decizia nr. 1424/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1424/2012
Dosar nr. 12143/2/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, C.N.S.A.S. a formulat acţiune în constatare a existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A.I.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a avut gradul de ofiţer în cadrul I.J.S. Timiş iar prin activităţile desfăşurate a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3289 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă cererea reclamantului C.N.S.A.S. şi s-a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A.I.
În motivarea soluţiei de fond, s-au invocat dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege: pârâtul a avut gradul de căpitan şi respectiv maior în cadrul I.J.S. Timiş, Serviciul 1/A, iar prin măsurile întreprinse de către pârât au fost încălcate flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare.
S-a arătat că pârâtul, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, a aprobat efectuarea unor măsuri informativ-operative asupra activităţilor cu scop literar.
De asemenea, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, a dispus întreprinderea unor măsuri acoperite de influenţare pozitivă asupra unei persoane semnalată că sub influenţa posturilor de radio capitaliste "E.L." pe care le asculta, are concepţii ostile şi întreţine relaţii apropiate cu preotul N.L. , element protestatar şi disident, dat afară din cadrul preoţimii.
Din documentele administrate în cauză, activitatea pârâtului s-a remarcat prin acţiunile ce-au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, încălcându-se concomitent şi dreptul fundamental la libertatea de opinie şi de exprimare.
3. Celea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.I.
În motivele de recurs se arată că prin Întâmpinarea depusă la 3 septembrie 2010 au fost invocate unele excepţii de procedură.
S-a invocat faptul că C.N.S.A.S. a făcut cercetări la cererea adresată de cetăţeanul B.H. cu privire la dosarele referitoare la B.N., dar au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (8) şi (9) pentru că nu se putea solicita accesul la dosarele tatălui şi se impunea respingerea acţiunii reclamantului C.N.S.A.S.
Unele documente au fost prezentate în limba germană şi nu în limba română, iar reclamantul C.N.S.A.S. nu a certificat materialele în limba germană iar acesta constituie un nou motiv pentru respingerea acţiunii reclamantului.
Recurentul consideră că din exprimarea folosită de O.U.G. nr. 24 şi a Legii nr. 293/2008 - accesul la propriul dosar, rezultă că reclamantul nu putea extinde verificările şi la alte dosare decât printr-un abuz de drept.
De asemenea, apreciază că B.N. nu a fost urmărit şi nu s-a aflat în atenţia sa pe perioada cât a stat în ţară, unele materiale, inclusiv cele prin care acesta a fost urmărit informativ, deşi C.N.S.A.S. i le atribuie, acest lucru este imposibil pentru că în acea perioadă nu era ofiţer, iar celelalte materiale nu reprezintă o urmărire a acestui cetăţean şi trebuie făcută distincţia între instructaj general şi sarcini trasate.
Instanţa de fond nu a răspuns la aceste excepţii şi argumente prezentate în întâmpinare, fiind încălcate flagrant prevederile art. 261 pct. 3 C. proc. civ., dar şi cele ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ. pentru că nu sunt prezentate motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate.
Instanţa de fond a preluat termenii utilizaţi de C.N.A.S., a dispus, a aprobat, deşi corect era "a propus", mai ales că aceşti termeni sunt foarte importanţi într-un cadru cum este cel militar.
În temeiul art. 3041 C. proc. civ. s-au prezentat ca argumente pentru casarea sentinţei:
- în motivarea sentinţei a fost folosit numele T.W., dar în materialele la care a avut acces pârâta erau folosite iniţialele T.W.;
- instanţa a reţinut ca o încuviinţare sublinierile făcute la fiecare poezie, dar acest material nu i-a fost comunicat pârâtului;
- deşi instanţa a arătat că pârâtul a dispus măsuri de influenţare pozitivă, recurentul arată că a propus măsurile, iar prin aprobarea şefului ierarhic au devenit ordine de executat, dar cel urmărit nu putea să se simtă lezat în drepturile sale fundamentale pentru că procedeul era strict secret;
- susţinerile instanţei că legea nu are scop punitiv şi nu instituie o responsabilitate penală nu se impun a fi reţinute.
S-a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii în constatare iniţiată de C.N.S.A.S.
A fost înaintată la dosar Decizia nr. 1309 din 9 octombrie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională în Dosarul nr. 12143/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a sesizării înaintate la 6 iulie 2011, decizie prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 şi Legea nr. 293/2008.
La 14 martie 2012 recurentul a depus la dosar o "Completare la recurs".
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În cadrul motivelor de recurs recurentul a invocat faptul că hotărârea instanţei de fond nu este motivată pentru că nu au fost prezentate motivele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse argumentele şi apărările pârâtului.
Din verificarea hotărârii instanţei de fond rezultă că hotărârea instanţei de fond este motivată atât în fapt şi în drept, dar nu se poate cere instanţei să prezinte motivele pentru care nu a luat în considerare fiecare argument invocat în apărarea pârâtului, mai ales că întâmpinarea era redactată pe 32 de pagini.
Pentru că unele apărări au fost preluate şi în cadrul motivelor de recurs, acestea vor fi analizate.
Potrivit art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 "De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soţul supravieţuitor şi după aceea rudele în ordinea proximităţii legăturii de rudenie. În cazul rudelor de acelaşi grad, au acces la dosar toţi în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimţământul tuturor".
În raport de aceste prevederi, în mod corect, C.N.S.A.S. a efectuat verificări pentru a se putea stabili calitatea de lucrător al Securităţii a persoanelor care au instrumentat dosarul B.N., tatăl persoanei care a făcut solicitarea către intimatul-reclamant.
De altfel, chiar recurentul recunoaşte că de dreptul de acces la propriul dosar beneficiază soţul supravieţuitor şi alte rude şi astfel nu se poate considera nelegală sesizarea C.N.S.A.S.
Faptul că la dosar a fost depus vreun document în limba germană nu poate duce la nulitatea acţiunii în constatare având în vedere că înscrisurile care susţineau Nota de constatare sunt în limba română.
Deşi se susţine că recurentul-pârât nu ar fi urmărit pe B.N., actele depuse de intimat dovedesc contrariul, iar faptul că a făcut numai "propuneri" care au fost aprobate de conducătorii Securităţii nu poate conduce la concluzia că prin măsurile propuse nu au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale.
Deşi recurentul a invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu a indicat care sunt formele de procedură încălcate şi care să atragă sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar dacă referirile la acest motiv de recurs erau făcute în legătură cu nemotivarea hotărârii, atunci dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. sunt nerelevante deoarece nelegalitatea hotărârii pentru nemotivare este reglementată printr-un motiv distinct de recurs - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi la argumentele invocate de recurent, se constată că şi acestea sunt nefondate.
Deşi se susţine că numai din hotărârea instanţei de fond a aflat că o notă se referea la o persoană T.W., se poate observa că instanţa de fond a folosit datele din Nota de constatare aflată la dosarul instanţei de fond.
Chiar dacă instanţa de fond a reţinut faptul că recurentul a făcut unele sublinieri pe unele materiale, nu se poate considera nelegală numai pentru acest aspect.
Nu vor fi reţinute nici susţinerile din recurs potrivit cărora recurentul numai a "propus" măsuri, iar acestea, având caracter secret, nu puteau leza drepturile vreunei persoane deoarece legea nu distinge între lucrătorii care au "propus" şi cei care au "aprobat" luarea unor măsuri împotriva persoanelor urmărite, iar faptul că acele măsuri aveau caracter secret nu înseamnă că nu au dus la încălcarea unor drepturi fundamentale ce erau recunoscute şi de legislaţia în vigoare la acel moment.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul A.I. împotriva Sentinţei nr. 3298 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2042/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
