ICCJ. Decizia nr. 1389/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1389/2012
Dosar nr. 9452/30/2010
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 15 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţiile instanţelor care au declanşat conflictul negativ de competenţă
Reclamantul C.S. „F.C.C.” Timişoara a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună admiterea contestaţiei, anularea Deciziei de impunere nr. 598 din 13 octombrie 2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 13 octombrie 2009, anularea Deciziei nr. 1095/185 din 15 iunie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 598/2009 şi a raportului de inspecţie fiscală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată au fost stabilite în mod eronat în sarcina C.S. „F.C.C.” Timişoara sume suplimentare aferente perioadei 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008 pentru suma totală de 2.103.515 RON, sume rezultate din reîncadrarea plăţilor efectuate de C.S. „F.C.C.” către jucătorii profesionişti de fotbal în baza unor convenţii civile de prestări servicii, ca fiind venituri din salarii şi asimilate salariilor.
Prin precizările formulate, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a solicitat instanţei, pe cale de excepţie, să conteste lipsa competenţei materiale a instanţei, solicitând declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa civilă nr. 289 din 8 martie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele administrative fiscale contestate prin acţiunea de faţă, stabilesc în sarcina reclamantului obligaţii fiscale în cuantum de 2.103.515 RON, astfel că având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. c), art. 159 alin. (1) pct. 2 şi art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4 din 9 ianuarie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de C.S. „F.C.C.” Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul cauzei este o obligaţie de a face, iar nu anularea unor acte de impunere. Cum decizia de suspendare a procedurii administrative a fost emisă de o autoritate de nivel local, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că Tribunalul Timiş este instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă.
2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca regulator de competenţă
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că în cauză există conflict de competenţă.
Pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, se reţine că, într-adevăr, obiectul acţiunii îl constituie obligarea autorităţii pârâte să soluţioneze contestaţia împotriva actelor administrative fiscale în sensul emiterii unei decizii care să poată fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât prin Decizia nr. 1095 din 15 octombrie 2010 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.
De asemenea, s-a solicitat şi anularea Deciziei nr. 1095/2010, cât şi a Deciziei de impunere nr. 598/2009, a Raportului de inspecţie fiscală din 13 octombrie 2009 referitoare la o creanţă fiscală de peste 500.000 RON.
Chiar dacă nu a fost finalizată procedura de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere menţionată, conform Titlului IX - art. 205 - 218 C. proc. fisc., este evident că litigiul vizează acte administrative fiscale având ca obiect taxe, impozite, contribuţii, accesorii ale acestora de peste 500.000 RON, cât şi acte administrative fiscale emise în cadrul procedurii prevăzute de acest titlu, respectiv Decizia nr. 1095/2010 în legătură cu actele administrative fiscale contestate.
Prin urmare, litigiul este unul evaluabil în bani, astfel că se va stabili competenţa materială de soluţionare a acestuia, în fond, avându-se în vedere criteriul valoric, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că „Litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel” coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.S. „F.C.C.” Timişoara şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1380/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1450/2012. Contencios → |
|---|
