ICCJ. Decizia nr. 1609/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1609/2012
Dosar nr. 7475/2/2010
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.R. a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.C.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la înregistrarea cererii de redobândirea a cetăţeniei române, cerere formulată în temeiul prevederilor art. 101 din Legea nr. 21/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 2191 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C.C.C. şi a obligat pârâta să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul convenţional al părţii.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.N.C.C.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele " (art. 3041 C. proc. civ.).
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond, în mod greşit, a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea cetăţeniei române, republicată, admiţând acţiunea reclamantului şi obligând recurenta-pârâtă „să primească cererea acestuia de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul convenţional al părţii."
A mai susţinut că art. 13 alin. (1) stabileşte regula în materie, respectiv prezenţa obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetăţeniei române la momentul depunerii cererii, în faţa persoanei desemnate cu primirea şi înregistrarea cererii de acordare sau redobândire, iar excepţia instituită de teza a II-a a art. 13 alin. (1), potrivit căreia cererea se poate depune „În cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică”, presupune dovedirea situaţiei speciale în care se află cel care nu se poate prezenta personal în vederea depunerii cererii.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Din analiza actelor depuse la dosar, coroborate cu susţinerile părţilor prezente în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte constată că după exercitarea căii de atac a recursului de către autoritatea pârâtă, respectiv la data de 27 mai 2011, recurenta a dat curs solicitării reclamantului C.R. şi a procedat la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, prin mandatar cu procură specială, conform adresei din 10 ianuarie 2012 (fila 13 dosar recurs).
Faţă de această situaţie, Înalta Curte reţine că la momentul judecării prezentului recurs, interesul autorităţii în susţinerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.
Pe de altă parte, nu se poate primi susţinerea recurentei-pârâte în sensul că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, deoarece înregistrarea cererii reclamantului s-a efectuat de autoritatea pârâtă după pronunţarea asupra cauzei de către instanţa de fond, şi nu pe parcursul judecăţii în faţa primei instanţe.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.C.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 2191 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1589/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1616/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
