ICCJ. Decizia nr. 1616/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1616/2012
Dosar nr. 557/2/2011
Şedinţa publică de Ia 23 martie 2012
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 ianuarie 2011, reclamantul M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.P.P.H. prin M.M. F.P.S. şi D.G.A.S. Ilfov, anularea Deciziei nr. 2294 din 3.12 2010, comunicată la cererea sa, la 20 ianuarie 2011 de către Direcţia Socială Ilfov din Voluntari şi emiterea unei noi decizii.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contestaţia din 21 octombrie 2010 a solicitat încadrarea în grad grav de handicap conform Ordinul M.S., solicitare respinsă prin Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A.
La 1 aprilie 2011, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3758 din 27 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâtele D.G.P.P.H. - prin M. M.F.P.S. şi D.G.A.S. Ilfov, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2005, anterior introducerii unei cereri de chemare în judecată în contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral în drepturile şi interesele legitime trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
A mai reţinut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în condiţiile prevăzute de art. 2, lit. i) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contextul art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile privind atacarea unei decizii a Comisiei Superioare în contencios administrativ.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul care au criticat sentinţa instanţei de fond, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile art. 304 şi 3041C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă a circumstanţelor cauzei şi soluţiei adoptate, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respingând, pe cale de consecinţă, acţiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010, atacată în faţa instanţei de fond, este emisă de C.S.E.P.A.H., ale cărei competenţe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap, înfiinţată în cadrul M.M.F.P.S., şi reprezintă decizia prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului formulată împotriva Certificatului din 14 octombrie 2010, conform art. 902 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006.
Instanţa de recurs constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, emis în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.
Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita mai sus, „Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare;", dar aceste dispoziţii trebuie interpretate în concordanţă cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluţionarea contestaţiei, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).
Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/ 2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.
în concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C.V., împotriva sentinţei civile nr. 3758 din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1609/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1909/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
