ICCJ. Decizia nr. 1627/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1627/2012
Dosar nr. 666/32/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, T.L. a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 122 din 5 mai 2011, în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ şi Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, arătând că, în mod greşit, instanţa de fond nu a dispus prelungirea valabilităţii pentru încă 10 ani a permisului de conducere pe care îl deţine în prezent sau emiterea unui nou permis de conducere cu aceleaşi caracteristici (fără codul de bare) ale documentelor eliberate în România până la impunerea noilor permise de conducere.
Ca motiv de recurs, recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. 1455/2006, iar prin încheierea din 20 octombrie 2011, instanţa a sesizat Curtea de Apel Bacău cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 192/2011 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. 1455/2006, invocată de petentul T.L. în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ şi Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Neamţ.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a înlăturat susţinerile reclamantului potrivit cărora, prin emiterea ordinului contestat, sunt încălcate dispoziţii ale Constituţiei, reţinând faptul că prevederile comunitare cuprinse în Directiva Comisiei Europene 2006/126/EC privind permisul de conducere stipulează în art. 2 că normele adoptate contribuie la siguranţa rutieră şi facilitează libera circulaţie a persoanelor, iar în expunerea de motive, se arată că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru eliberarea unui model unic, astfel încât Curtea a apreciat că se impune respectarea şi aplicarea acestor norme comunitare, care nu contravin legislaţiei române.
Pe de altă parte, judecătorul fondului a constatat că se precizează în mod expres că introducerea unui microprocesor în noul permis de conducere este opţională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.L., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. priveşte încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Se reclamă de recurent încălcarea normelor de repartizare aleatorie a cauzelor şi încălcarea dreptului său la apărare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică ca nelegală sentinţa prin care s-a respins excepţia de nelegalitate invocată pe motiv că a fost aplicată greşit legea în aprecierea legalităţii Ordinului nr. 1455/2006 contestat pe calea excepţiei de nelegalitate.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 15 din Constituţia României care precizează că drepturile şi libertăţile nu pot fi legiferate decât prin lege şi nu prin ordin cu caracter administrativ.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.
În cauză au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul a fost legal citat pentru termenul din data de 15 noiembrie 2011, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare.
Nerespectarea regulilor privind repartizarea aleatorie reprezintă o problemă administrativă care excede controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar încălcarea dreptului la apărare nu poate fi reţinut recurentul fiind legal citat şi nu a solicitat termen în baza art. 156 C. proc. civ.
Al doilea motiv de recurs nu poate fi reţinut, soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
În concret, recurentul nu a indicat un motiv de nelegalitate al Ordinului nr. 1455/2006 ca act administrativ cu caracter normativ care a fost pentru punerea în aplicare a Deciziei Europene 2006/126/EC dispoziţii care nu sunt contrare Constituţiei României.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva Sentinţei civile nr. 192/2011 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
