ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1630/2012
Dosar nr. 537/35/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de petenta SC „B.T.I.” SRL în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare şi în consecinţă, a dispus suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală din 06 octombrie 2011, a Procesului verbal din 06 octombrie 2011 şi a Deciziei de impunere din 06 octombrie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond.
Totodată, Curtea de Apel a menţionat în dispozitivul sentinţei dreptul de a ataca hotărârea „cu recurs în 5 zile de la comunicare”.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea a reţinut că aspectele invocate de societatea petentă, respectiv faptul că deţine toate mijloacele fixe achiziţionate de la SC „G.” SRL, că acestea au fost prezentate echipei de control, că tranzacţiile încheiate cu această societate comercială au fost declarate la organele financiare, la fel şi tranzacţiile încheiate cu SC „K.D.” SRL, că există documente justificative (contracte, C.M.R., facturi, ordine de plată, chitanţe) şi că au fost încălcate prevederile art. 6, art. 7, art. 64 şi art. 65 C. proc. fisc., fac dovada existenţei unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actelor administrative atacate.
Referitor la condiţia pagubei iminente, prima instanţă a apreciat că plata unei obligaţii fiscale într-un cuantum de 720.982 RON este de natură a bloca activitatea unei societăţi comerciale care are în derulare contracte de credit şi relaţii comerciale cu alte societăţi, cu consecinţa ajungerii în stare de insolvenţă, astfel că o eventuală anulare a actului administrativ, ulterior achitării acestei sume, nu ar fi de natură a repara paguba produsă prin punerea în executare a actului administrativ.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului, excepţie de procedură peremptorie şi absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În cauza dedusă judecăţii, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unor acte administrative în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată autorităţii pârâte la data de 23 decembrie 2011, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 30 decembrie 2011, când cererea a fost predată către serviciul de curierat, deşi, conform dispoziţiilor citate, ultima zi în care pârâta putea exercita calea de atac era data de 29 decembrie 2011.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva Sentinţei nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare împotriva Sentinţei nr. 249/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1627/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
