ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1632/2012
Dosar nr. 1425/59/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta SC ”M.E.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, suspendarea executării Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a Raportului de inspecţie fiscală din 29 iulie 2011, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a Procesului-verbal de control financiar înregistrat în R.U.C. al societăţii, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a expus situaţia de fapt potrivit căreia, în urma controlului efectuat de organele fiscale, prin Procesul-verbal de control financiar s-a stabilit în sarcina societăţii, în urma ajustării preţului de livrare, o producţie minieră suplimentară de 1.080.094,13 RON şi în consecinţă, o redevenţă minieră suplimentară în sumă de 108,009,59 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 88.819 RON. Ca urmare a controlului financiar şi a concluziilor acestuia, s-a dispus efectuarea unei inspecţii fiscale la societatea reclamantă, care a fost finalizată prin emiterea Raportului de inspecţie fiscală din 29 iulie 2011 şi a Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, stabilindu-se următoarele obligaţii fiscale suplimentare: redevenţa minieră suplimentară în sumă de 108.009,59 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 88.819 RON; impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 103.803 RON şi majorări aferente în sumă de 83.827 RON; TVA colectată suplimentar în sumă de 220.794 RON şi majorări de întârziere aferente în sumă de 177,308 RON.
Reclamanta a susţinut că îndeplineşte cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât a efectuat procedura prealabilă înregistrată la pârâtă sub nr. 40821/23 august 2011, există serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului contestat, iar, prin executarea silită demarată de către instituţia pârâtă, se creează societăţii o perturbare semnificativă a activităţii şi un prejudiciu iminent şi irecuperabil, prin imposibilitatea de a mai desfăşura activitatea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia cazului bine justificat şi condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Prin Sentinţa civilă nr. 459 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC „M.E.” SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală din 29 iulie 2011, a Raportului de Inspecţie Fiscală din 29 iulie 2011 şi a Procesului-verbal de control financiar încheiate de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond, cu privire la suma de 765.148 RON stabilită pe seama reclamantei.
Analizând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat, a pagubei iminente şi a efectuării procedurii prealabile.
Cazul bine justificat, a reţinut instanţa de fond, este susţinut în cererea reclamantei prin invocarea unor încălcări ale legislaţiei fiscale, respectiv dispoziţiile art. 11 alin. (2) din C. fisc. şi ale pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare ale Codului Fiscal.
Referitor la cerinţa pagubei iminente, prima instanţă a reţinut că actul dedus judecăţii este unul de impunere fiscală, executoriu prin natura sa potrivit dispoziţiilor C. proc. fisc., iar iminenţa producerii unei pagube este demonstrată de pornirea executării silite faţă de reclamantă.
În considerarea faptului că acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne şi prin raportare la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, instanţa de fond a apreciat că, fiind sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual şi analizând îndeplinirea condiţiilor legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenţei de nelegalitate, are obligaţia să facă şi aplicarea principiului proporţionalităţii, prin cântărirea intereselor părţilor raportat la fiecare rezultat posibil.
Totodată, la pronunţarea soluţiei, Curtea a avut în vedere şi Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate cât şi în ceea ce priveşte existenţa unei pagubei iminente.
În ceea ce priveşte prima condiţie cea a existenţei unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta arată că în cauză nu există împrejurări de fapt şi de drept de natură a infirma puternic prezumţia de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, neputând fi reţinute simple afirmaţii ale reclamantei-intimate din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte a doua condiţie se apreciază că nu a fost probată de reclamantă în ceea ce priveşte efectele pe care le-ar avea punerea în executare a deciziei de impunere.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe excepţia nulităţii recursului Curtea o va respinge în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 306 C. proc. civ.
Motivele de recurs invocate au fost încadrate corect de recurentă în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi fiind posibil a se exercita controlul de legalitate prin intermediul căii de atac.
În consecinţă va respinge excepţia nulităţii recursului.
Pe recursul declarat, în raport de motivul invocat aplicarea greşită a legii, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul existenţei unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a infirma vădit prezumţia de legalitate a actelor administrative contestate. Prin sentinţa recurată au fost preluate automat susţinerile reclamantei-intimate privind încălcarea unor norme privind inspecţia fiscală din codul fiscal, fără a se arăta în ce constau aceste încălcări şi în ce mod au determinat îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că modalitatea de calcul a preţului de livrare este o problemă de fond şi care nu poate fi verificată în cadrul prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, Curtea apreciază că în cauză cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite în mod cumulativ şi în condiţiile în care nu este îndeplinită în opinia Curţii este inutilă verificarea îndeplinirii celei de a doua condiţie privind existenţa unei pagube iminente, care a fost verificată de instanţa de fond numai sub aspectul cuantumului sumei contestate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 459 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1646/2012. Contencios → |
|---|
