ICCJ. Decizia nr. 1646/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1646/2012
Dosar nr. 10188/2/2010/a1
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că, prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
Astfel, a arătat instituţia reclamantă, pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a practicanţilor de karate şi a studenţilor de la Institutul de Arte Plastice „I.A." din Cluj-Napoca, iar consemnările ofiţerilor de poliţie privind activitatea de colaborator a pârâtului atestă că acesta a furnizat note informative de interes operativ care s-au exploatat în dosare de urmărire informativă, supraveghere informativă sau la alte compartimente.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de pârât îngrădind dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prin Sentinţa civilă nr. 1492 din 07 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Prin Decizia nr. 3400 din 25 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de pârât, a casat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În fond după casare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a furnizat informaţiile în cauza pentru care a fost cercetat pentru practicarea şi antrenarea sportului declarat interzis, dând informaţiile în stare de constrângere morală, sens în care a invocat dispoziţiile art. 46 alin. (2) C. pen.
Prin Sentinţa civilă nr. 1324 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B.I. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, la data de 12 decembrie 1984, pârâtul a semnat un angajament privind sprijinirea în mod organizat şi secret a organelor de securitate în toate problemele care privesc unitatea, suveranitatea şi independenţa patriei, angajându-se să se străduiască pentru obţinerea de date şi informaţii conform indicaţiilor ce-i vor fi date, pentru a cunoaşte şi preveni orice acţiuni duşmănoase ce s-ar pregăti sau iniţia şi din care ar putea să rezulte un pericol pentru orânduirea socialistă din Republica Socialistă România, iar în vederea colaborării cu organele de securitate, pârâtul a primit numele conspirativ „D.”.
Instanţa de fond a constatat că dosarul având la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cotele R 148410 şi R 184919 îl are ca titular pe pârât care a fost recrutat pentru supravegherea informativă a practicanţilor de karate şi a studenţilor de la Institutul de Arte Plastice „I.A.” din Cluj-Napoca, iar propunerea de recrutare a pârâtului a fost determinată de poziţia foarte deschisă pe care a avut-o atunci când a fost anchetat informativ cu privire la practicarea sportului karate care era interzis, ocazie cu care a făcut declaraţii scrise legate de persoanele, instructorii şi locurile unde se desfăşoară antrenamentele, astfel cum rezultă din Raportul cu propuneri de recrutare, întocmit la data de 12 decembrie 1984.
Analizând într-o manieră detaliată conţinutul notelor informative olografe furnizate de pârât şi notele de analiză întocmite de ofiţerii de securitate, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că prima condiţie reglementată de aceste prevederi legale, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, având în vedere că informaţiile furnizate se refereau la practicarea unui sport interzis prin ordin al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport din Republica Socialistă România, la legăturile pe care le aveau cu cetăţenii străini persoanele menţionate în notele informative, acestea fiind atitudini potrivnice politicii regimului comunist.
Totodată, judecătorul fondului a reţinut că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie întrucât informaţiile furnizate au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Prima instanţă a înlăturat apărările pârâtului, apreciind că acestea sunt lipsite de suport probator şi constatând faptul că dispoziţiile art. 46 alin. (2) C. pen. nu sunt incidente în cauză.
Totodată, Curtea a reţinut că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia informaţiile aveau caracter de generalitate şi nu au putut fi folosite de către organele de securitate, fiind infirmată de notele întocmite de ofiţeri la notele informative date de către pârât, iar susţinerea că informaţiile pe care le-a dat cu privire la cetăţenii străini de naţionalitate arabă aveau caracter general şi nu periclitau situaţia acestora nu poate constitui un argument în favoarea respingerii acţiunii, întrucât aceste informaţii se înscriu în categoria celor la care se referă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece evidenţiau legăturile pe care unii cetăţeni români le aveau cu cetăţenii arabi., iar regimul comunist considera că orice legătură cu cetăţenii străini reprezintă o atitudine potrivnică acestui regim.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocându-se o motivare contradictorie în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin motivele de recurs se arată că în mod greşit şi contradictoriu instanţa de fond deşi a constatat practicarea de către recurent a unui sport interzis pe timpul regimului comunist nu a reţinut constrângerea morală exercitată de organele de securitate, ca element exonerator în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul arată că soluţia de admitere a acţiunii şi de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul apreciază că în cazul său nu erau îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informaţiile furnizate organelor de securitate să fi determinat îngrădirea unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului sau imixiuni în viaţa privată a unor persoane.
Se arată că informaţiile date organelor de securitate au avut un caracter general şi nu au fost de natură a afecta în concret drepturi şi libertăţi ale persoanelor indicate în notele informative.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în constatare.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Sentinţa atacată este motivată temeinic pe situaţia de fapt şi în mod legal, în raport de dispoziţiile legale aplicabile neputându-se reţine o motivare contradictorie invocată în recurs.
Instanţa de fond, în mod corect şi motivat a înlăturat apărarea recurentului-pârât din întâmpinare în sensul existenţei unei constrângeri morale din partea organelor de securitate care l-ar fi ameninţat cu închisoarea şi excluderea din universitate pe motivul practicării unui sport interzis în timpul regimului comunist.
Motivat şi concret instanţa de fond a înlăturat apărări arătând că în cauză nu sunt aplicabile şi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., întrucât aceste dispoziţii reglementează constrângerea morală ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei prevăzute de legea penală.
Iar recurentul nu a fost cercetat într-o cauză penală ci a fost „anchetat informativ”, dar ancheta desfăşurată de organele de securitate nu echivalează cu cercetarea penală şi în consecinţă motivat instanţa de fond nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor invocate de recurent.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În mod corect s-a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, inclusiv a condiţiei ca informaţiile furnizate de recurent, în baza angajamentului semnat necontestat să fi afectat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În cauză informaţiile date de recurent nu au avut caracter general şi abstract ci au fost folosite efectiv de organele de securitate faţă de cetăţenii români sau străini vizaţi, fiind de notorietate faptul că în perioada comunistă relaţiile de orice natură cu cetăţenii străini era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1324 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1721/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
