ICCJ. Decizia nr. 1934/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1934/2012
Dosar nr. 1770/33/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.M., în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect acţiune în constatarea calităţii de revoluţionar, a solicitat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 42/1990, următoarele:
- constatarea calităţii de revoluţionar pentru motivul că a fost rănit în revoluţie şi fiind membru al Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj (legitimaţia nr. 80 din 28 decembrie 1990) a depus dosarul la această asociaţie în vederea obţinerii certificatului doveditor de revoluţionar;
- constatarea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea certificatului doveditor de revoluţionar în baza Legii nr. 42/1990;
- obligarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la acordarea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit, prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi care, potrivit Normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 1.412/2004 de aplicare a Legii nr. 341/2004, se acordă persoanelor care au fost rănite în perioada 14 decembrie 1989 - 10 ianuarie 1990.
- obligarea pârâţilor la acordarea despăgubirilor prevăzute la art. 4 şi 5 din Legea nr. 341/2004, precum şi cele conferite de Legea nr. 42/1990 (abrogată);
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 06 decembrie 2010, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.
La data de 11 februarie 2011 şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei procedurii prealabile potrivit prevederilor art. 109 alin (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că Legea nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordării de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor emise în temeiul acelui act normativ.
Pe fond Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La data de 25 martie 2011, Ministerul Apărării Naţionale a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea acţiunii împotriva Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 213 din 1 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L.M. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi a pârâtului Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din Cluj, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive faţă de aceşti pârâţi.
A admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L.M. împotriva pârâţilor Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 42/1990 "pentru cinstirea şi eternizarea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989" se instituie titlul de Erou-martir al Revoluţiei Romane din Decembrie 1989. Titlul de Erou-martir al Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 se conferă post-mortem: brevetul de atestare şi însemnul titlului se predau, spre păstrare, familiei celui decorat sau părinţilor, după caz.".
Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ "în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru cei care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 se instituie titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 se conferă şi celor care au fost reţinuţi în perioada 16 - 22 decembrie 1989 ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria revoluţiei, precum şi celor care, în perioada 16 - 25 decembrie 1989, s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru victoria revoluţiei.
Persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să facă dovada faptelor deosebite în luptele pentru victoria revoluţiei şi să fie recomandate de o asociaţie, un club, o fundaţie sau o liga a luptătorilor, legal constituite până la data de 30 decembrie 1992.
În vederea recunoaşterii calităţii prevăzute de prezenta lege, a eliberării certificatelor doveditoare şi propunerii distincţiilor prevăzute la art. 1, 2, 3 şi 4 din prezenta lege se instituie Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989.
Termenul pentru depunerea dosarelor în vederea recunoaşterii calităţii de luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau de participant la victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989 este de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Eliberarea certificatelor doveditoare se va face potrivit metodologiei stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
Potrivit art. 5, titlurile prevăzute la art. 1, 2 şi 3, precum şi medaliile prevăzute pentru fiecare titlu se conferă de către Preşedintele României, la propunerea comisiei prevăzute la art. 2 alin. (4); competenta comisiei, precum şi criteriile de atribuire a titlurilor sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Curtea a constatat că, ulterior, Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 denumită Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 "(2) titlurile instituite la alin. (1) din lege se vor acorda, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
Potrivit art. 11 din aceeaşi lege, Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 îşi continuă activitatea în condiţiile prezentei legi sub denumirea "Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989", care va aviza propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor, va soluţiona contestaţiile prevăzute la art. 9 alin. (5) şi va aviza iniţiativele legislative cu referire la acest moment crucial din istoria României. Comisia va fi constituită exclusiv din parlamentari care au dobândit una dintre calităţile prevăzute la art. 3.
Având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate, prima instanţă a constatat că Ministerul Apărării Naţional şi Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj nu aveau atribuţii în ce priveşte procedura eliberării certificatelor, astfel încât se justifica admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a acestor pârâţi.
Examinând pretenţiile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în baza dispoziţiilor sus-menţionate, Curtea a reţinut că acţiunea reclamantului este inadmisibilă.
Pentru a putea valorifica drepturile ce decurg din calitatea de luptător rănit era necesar ca reclamantul să iniţieze demersul său în timpul în care era aplicabilă Legea nr. 42/1990. Or, potrivit art. 17 din Legea nr. 341/2004 textul de lege care conferea drepturile solicitate de reclamant este în prezent abrogat.
Faţă de această împrejurare, şi având în vedere că în prezent Legea nr. 341/2004 reglementează doar preschimbarea certificatelor deja emise anterior, curtea a reţinut că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 304 pct. 5, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că, dintre excepţiile procesuale şi de fond invocate de intimaţii-pârâţi, instanţa a soluţionat numai excepţia inadmisibilităţii, fără a se fi pronunţat cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, aşa cum impune art. 137 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, sentinţa fiind dată cu încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii în art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar vătămarea părţii fiind presupusă.
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a admis eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din judeţul Cluj, întrucât asociaţiile de revoluţionari aveau obligaţia de a emite avize pentru eliberarea certificatului de revoluţionar potrivit Legii nr. 42/1990 şi erau implicate în procedura respectivă, în speţă fiind necesară administrarea de probe pentru verificarea îndeplinirii obligaţiilor pârâtei.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a Ministerului Apărării Naţionale, recurentul-reclamant a arătat că, dată fiind calitatea sa de militar la data când a fost rănit, pârâtul menţionat a fost implicat în preluarea dosarului de revoluţionar şi corespondenţa cu alte instituţii, pronunţându-se cu privire la îndeplinirea condiţiilor referitoare la calitatea de rănit în Revoluţie.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenţei unui certificat obţinut conform Legii nr. 42/1990, iar Legea nr. 341/2004 şi normele de punere în aplicare aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004 reglementează numai preschimbarea unor certificate deja existente, iar nu emiterea de titluri noi.
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a reiterat şi argumentat pe larg excepţiile invocate în faţa primei instanţe şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în urma verificării în baza de date a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a rezultat că reclamantului nu i-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea memoriei eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, titlul de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989".
Faţă de aceste aspecte, a considerat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi legal faptul că potrivit dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 1.412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, în înţelesul prevederilor art. 3 din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar.
Astfel, reclamantul trebuia să se adreseze Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei, singurele abilitate de lege în perioada 1990 - 1997 să facă propuneri pentru atribuirea acestor titluri, comisii care şi-au încetat activitatea în anul 1997.
Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din judeţul Cluj a depus la dosar note scrise prin care a arătat că nu are nicio culpă în neemiterea unui certificat de revoluţionar pentru recurentul-reclamant şi a explicat modul în care erau puse în practică prevederile Legii nr. 42/1990 pentru fiecare dintre categoriile de solicitanţi-civili, cadre ale Ministerului de Interne şi cadre ale Ministerului Apărării Naţionale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în esenţă, să se constate că a dobândit calitatea de revoluţionar, să se constate că a îndeplinit condiţiile pentru obţinerea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar în baza Legii nr. 42/1990, să i se acorde Titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Rănit, conform art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 şi Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004 şi să i se acorde despăgubirile cuvenite potrivit Legii nr. 42/1990 şi Legii nr. 341/2004.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, măsurile reglementate în scopul exprimării recunoştinţei pentru eroii - martiri ai Revoluţiei din Decembrie 1989 şi acordării unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor şi luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei au format obiectul a două legi succesive, Legea nr. 42/1990, în vigoare până în 2004, şi Legea nr. 341/2004.
Sub imperiul Legii nr. 42/1990, recunoaşterea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor şi dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condiţiile prevăzute de art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor acesteia - iniţial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi apoi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, care şi-a încetat activitatea la data de 1 mai 1997.
Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care a instituit un nou sistem al titlurilor ce se acordă pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, dar a prevăzut expres, în art. 3 alin. (2), că noile titluri se vor acorda avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990, iar în art. 9 şi următoarele a reglementat procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 în temeiul Legii nr. 42/1990, urmând ca titlurile prevăzute în legea nouă să fie atribuite, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate (art. 9 alin. (6)).
Singurele cazuri de eliberare a noului tip de certificat în absenţa unui certificat emis în temeiul Legii nr. 42/1990 pot fi deduse din prevederile art. 10 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, conform cărora: "Pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate şi ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile tăcute de SSPR Administraţiei Prezidenţiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 - 3 din Legea nr. 42/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în decretele Preşedintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate în M. Of. al României, Partea I. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la SSPR, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie şi adeverinţa prevăzută la alin. (3) lit. d)."
Cum reclamantul nu a făcut dovada că a obţinut un certificat doveditor în temeiul Legii nr. 42/1990 sau că s-a adresat măcar comisiei competente, cu o cerere însoţită de actele doveditoare, anterior datei de 13 mai 1997, prima instanţă a reţinut corect inadmisibilitatea demersului judiciar cu obiectul menţionat mai sus.
Înalta Curte reţine, în acest sens, că în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a stabilit, în acord cu principiile cristalizate în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru şi cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Cât priveşte ordinea soluţionării excepţiilor, instanţa de control judiciar are în vedere, pe de o parte, că lipsa calităţii procesuale, prescripţia şi tardivitatea (decăderea de drept material) sunt excepţii procesuale de fond, iar nu de procedură, aşa cum susţine recurentul-reclamant, şi, pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale părţii care să aibă drept cauză soluţionarea cu prioritate a inadmisibilităţii şi care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea sentinţei.
În fine, Înalta Curte constată nefondate şi criticile referitoare la calitatea procesuală a Ministerului Apărării Naţionale şi a Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din Judeţul Cluj, în raport cu obiectul acţiunii şi cu demersurile efectuate în concret de recurentul-reclamant şi ţinând seama de atribuţiile prevăzute în Legea nr. 42/1990 şi în Legea nr. 341/2004.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.M. împotriva Sentinţei nr. 213 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1954/2012. Contencios → |
|---|
