ICCJ. Decizia nr. 1971/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1971/2012
Dosar nr. 431/62/2010
Şedinţa de la 6 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL U. Italia a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 601 din 23 decembrie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 6636 din 28 septembrie 2009 şi a Deciziei de impunere fiscală nr. 935 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, precum şi a celor două acte menţionate, respectiv Raportul de Inspecţie Fiscală şi Decizia de impunere. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 975.619 RON, reprezentând TVA cerută la rambursare şi pentru care reclamanta are drept de restituire.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Tribunalului Braşov, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 321 din 10 martie 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei, tribunalul a arătat faptul că sumele contestate de reclamantă depăşesc pragul valoric de 500.000 RON, instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică contabilă.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 16 din 31 ianuarie 2011, a respins acţiunea reclamantei A. SRL U. Italia.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul lunilor iulie şi septembrie 2009, în vederea soluţionării solicitării SC A.A. SRL România de rambursare a sumei negative de TVA în cuantum de 1.002.271 RON, aferentă lunii mai 2009, a fost efectuat un control fiscal la această societate, pentru perioada 21 mai 2009 - 31 mai 2009.
Acest agent economic nu a mai fost verificat pe linie de TVA de la data înregistrării ca plătitor de TVA (21 mai 2009). Ca dată despre contribuabil, s-a reţinut de către organele fiscale că este reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. U. Italia SRL.
Autoritatea fiscală a stabilit că, în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, societatea supusă controlului a emis către reclamantă facturi reprezentând livrări în valoare toată de 5.134.840,74 RON, operaţiuni pe care persoana juridică română le tratează ca livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA.
Pentru operaţiunile de acest gen derulate în perioada 13 decembrie 2007- 30 iunie 2008, urmare a unui control fiscal, s-a respins cererea de rambursare TVA.
La data de 31 mai 2009, după ce SC A.A. SRL România devine reprezentant fiscal al SC A. U. Italia SRL, prima stornează operaţiunile anterior menţionate şi emite către cea de a doua, două facturi fiscale cu valoare echivalentă şi deducere TVA aferentă achiziţiei de materii prime.
În cadrul controlului fiscal, a fost obţinut punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia de Legislaţie în Domeniul TVA, care a precizat următoarele aspecte:
În raport de dispoziţiile art. 145 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) din C. fisc. şi pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice la acest act normativ, înregistrarea în România a SC A.A. SRL Braşov ca reprezentant fiscal pentru TVA ar îndeplini, în principiu, condiţiile formale pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achiziţiilor de materie primă de la SC A.A. SRL Braşov, conform art. 145 alin. (2) lit. c) din C. fisc., în speţă livrări intracomunitare şi exporturi de bunuri cu locul în România.
Pentru suma totală de 6.110.459 RON, din care TVA în cuantum de 975.619 RON, reprezentând livrări efectuate, facturate ca operaţiuni scutite în cursului anului 2008 şi refacturate în data de 31 mai 2009, faptul generator şi exigibilitatea taxei intervine la momentul livrării bunurilor, conform art. 134 alin. (1) şi (2) din C. fisc.
SC A.A. SRL Braşov, reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. SRL U. Italia, nu se încadrează în prevederile art. 1471 alin. (2) C. fisc., întrucât în perioada de derulare a operaţiunilor pentru care se solicită rambursarea TVA, societatea italiană nu avea calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi nu avea desemnat un reprezentant fiscal.
Faţă de dispoziţiile art. 56 alin. (4) din H.G. nr. 44/2003, SC A. U. Italia SRL, prin reprezentant fiscal SC A.A. SRL România, are dreptul de deducere a TVA pentru operaţiunile desfăşurate după data desemnării reprezentantului fiscal.
Curtea de apel a arătat faptul că reclamanta nu contestă starea de fapt stabilită de organul fiscal, ci susţine că stornarea facturilor aferente derulării unor operaţiuni în perioada anterioară desemnării reprezentantului fiscal şi emiterea unor facturi noi pentru aceleaşi operaţiuni, după data de 21 mai 2009, acordă societăţii reclamante, prin reprezentant fiscal, dreptul de deducere a TVA.
În plus, reclamanta este de acord cu punctul de vedere potrivit cu care, faţă de dispoziţiile art. 153 alin. (4) şi (5) C. fisc., avea obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA înainte de realizarea operaţiunilor, însă arată că, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., orice persoană impozabilă avea dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor scutite de taxă (livrări intracomunitare de bunuri).
Totodată societatea reclamantă a invocat dispoziţiile art. 45 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 şi a susţinut că SC A. SRL U. Italia a avut calitatea de persoană impozabilă din momentul desfăşurării de activitate economică pe teritoriul României aceasta fiind necesar să fie înregistrată în scopuri de TVA.
De asemenea, prima instanţă a prezentat punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză efectuat în cauză, conform căruia se poate face stornarea facturilor emise eronat şi corectarea acestora cu menţionarea informaţiilor necesare pe factură. Facturile de livrări de marfă care au fost corectate în urma Raportului de inspecţie fiscală nr. 6137A din 27 februarie 2009 sunt emise în perioada mai 2008 - aprilie 2009. Având în vedere că reprezentantul fiscal pe teritoriul României are responsabilităţi doar pe linie de TVA, de la data desemnării lui, este corect ca facturile de livrări să fie emise pe numele său, acesta având obligaţia să depună decontul de TVA, declaraţia recapitulativă şi cea informativă pentru operaţiunile desfăşurate în România de o persoană impozabilă nestabilită în România, pe care o reprezintă.
Livrările de materie primă au fost facturate de către SC A.A. SRL România fără TVA către partenerul extern SC A. SRL U. Italia, acestea fiind de fapt materiale textile importate anterior din Turcia.
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA este reglementată de art. 153 alin. (5) din C. fisc., potrivit cu care "va solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care intenţionează să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei, conform art. 151, sau să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.
Potrivit art. 66 din normele de aplicare, în situaţia în care art. 153 prevede că persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operaţiuni, dar această obligaţie este îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili consecinţele acesteia, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, precum şi ale Codului de procedură fiscală.
Curtea de apel a arătat faptul că, în opinia expertului, ţinând cont de faptul că dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată ia naştere la momentul exigibilităţii taxei, exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator, iar faptul generator pentru livrări de bunuri intervine la data livrării bunurilor, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru deducerea taxei, dar trebuie avut în vedere faptul că aceste facturi au corectat documente emise anterior, situaţie prevăzută de art. 159 pct. 3 din C. fisc.
Documentele justificative privind achiziţia de materiale textile de către SC A.A. SRL România de la furnizorul SC A. SRL U. Italia sunt însoţite de factura prin care societăţi comerciale din Turcia livrează materialele textile către ultima societate. Documentul de transport anexat la fiecare achiziţie dovedeşte faptul că materialele textile sunt livrate din Turcia către diverse societăţi terţe din România care le prelucrează ulterior.
În opinia primei instanţe, împrejurarea că livrările au fost stornate şi au fost emise alte facturi nu modifică momentul exigibilităţii taxei, neexistând vreun text de lege care să permită o astfel de exceptare de la modul de stabilire a faptului generator.
Pe de altă parte, SC A.A. SRL a fost proprietara bunurilor importate, a achitat TVA şi a beneficiat de dreptul de deducere. Ca urmare, prin modul de schimbare a beneficiarului, nu se poate proceda la încadrarea într-un alt regim juridic a TVA deductibilă.
Ca atare, indiferent de analiza modului în care SC A. U. SRL Italia a achiziţionat materia primă din Turcia, a facturat-o către SC A.A. SRL, destinatar al bunurilor, şi, după prelucrarea materiei prime, produsele finite sunt transportate către societăţi din comunitatea europeană sau din afara acesteia, cu consecinţa facturării de către reclamantă către societatea din România şi refacturarea de către societatea din România către cea din Italia, momentul naşterii dreptului de deducere nu poate fi schimbat şi reprezintă data când au intervenit livrările de bunuri intracomunitare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. SRL U. Italia, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situaţia factuală existentă în speţă şi au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
În mod greşit prima instanţă a încadrat operaţiunile purtătoare de TVA desfăşurate de societatea recurentă în dispoziţiile art. 145 alin. (2) lit. c) şi alin. (4) din C. fisc., cu referire la pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
Recurenta arată că toate operaţiunile efectuate de către cele două societăţi aflate în discuţie au avut în vedere dispoziţiile legale în vigoare, atestate şi confirmate şi prin precizările formulate de Serviciul Metodologie şi Asistenţă Contribuabili din cadrul DGFP Braşov, transmise prin adresa nr. 5675 din 27 februarie 2009.
În concepţia recurentei, interpretarea realizată de organul de inspecţie fiscală şi preluată de prima instanţă în legătură cu prevederile art. 1471 alin. (2) din C. fisc. este eronată.
Totodată, recurenta susţine că îşi poate exercita dreptul de deducere a TVA şi pentru operaţiunile economice derulate înaintea înregistrării în România în scopuri de TVA, având în vedere faptul că nu a existat numai intenţia de desfăşurare de activităţi economice, acestea fiind în desfăşurare atât înainte cât şi după aderarea României la Comunitatea Europeană.
Recurenta arată că organele de control nu au luat în considerare punctele de vedere exprimate de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Legislaţie în Domeniul TVA şi de Serviciul Metodologie şi Asistenţă Contribuabili din cadrul DGFP Braşov.
În opinia recurentei, esenţial pentru soluţionarea prezentei cauze este faptul că bugetul de stat nu este prejudiciat în niciun fel, deoarece suma pe care societatea o solicită cu titlu de TVA de primit a fost, în prealabil, achitat de către SC A.A. SRL Braşov, fapt dovedit cu deconturile de TVA ale acestei societăţi.
De asemenea, recurenta susţine faptul că actele existente la dosarul cauzei probează următoarele aspecte:
a) societatea a importat materii prime din afara Comunităţii Europene (Turcia) şi a efectuat operaţiuni vamale de import definitiv, pentru care a achitat efectiv TVA în vamă;
b) societatea a vândut mărfuri în interiorul Comunităţii Europene (Italia, Germania) şi a efectuat operaţiuni intracomunitare scutite de TVA;
c) societatea a beneficiat de o rambursare de TVA, motiv pentru care DGFP Braşov certifică faptul că aceasta are dreptul de a i se rambursa TVA.
În plus, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză arată următoarele aspecte:
a) toate înregistrările în deconturile de TVA sunt corect făcute;
b) sumele înregistrate sunt corecte, la fel ca şi suma solicitată a fi restituită;
c) documentele ce stau la baza înregistrărilor operaţiunilor de TVA sunt conforme cu dispoziţiile Codului fiscal în vigoare la momentul efectuării operaţiunii şi au fost corect individualizate în contabilitate, conform Legii nr. 82/1991;
d) societatea îndeplineşte toate condiţiile unui plătitor de TVA din România din luna martie 2008.
Intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, SC A.A. SRL Braşov a devenit reprezentant fiscal al recurentei şi a obţinut de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală certificatul de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 0685563 la data de 21 mai 2009.
SC A.A. SRL Braşov, în calitate de reprezentant fiscal al recurentei, prin decontul de TVA din luna mai 2009, a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA aferentă lunii anterior arătate, în valoare totală de 1.002.271 RON.
Taxa pe valoarea adăugată contestată este în valoare de 975.619 RON, iar aceasta este aferentă operaţiunilor refacturate de SC A.A. SRL Braşov la data de 31 mai 2009, pentru care s-au emis următoarele facturi către societatea recurentă: factura nr. X din 31 mai 2009, în valoare totală de 6.003.103,91 RON din care TVA în valoare de 958.478,78 RON; factura nr. X1 din 31 mai 2009, în valoare totală de 107.355,39 RON din care TVA în valoare de 17.140 RON;
Facturile au fost emise de către SC A.A. SRL Braşov către recurentă, ca urmare a stornării operaţiunilor derulate şi facturate fără TVA, în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009.
Ca urmare a acestei operaţiuni, rezultă faptul că recurenta a achiziţionat din Turcia ţesături textile. Aceste bunuri au fost facturate de recurentă către SC A.A. SRL Braşov, care figurează, conform DIV, la data importurilor ca fiind destinatarul acestora.
SC A.A. SRL a achitat TVA în vamă aferentă acestor bunuri şi a înregistrat în evidenţele contabile TVA deductibilă aferentă acestor importuri.
Ulterior, contravaloarea acestor bunuri a fost refacturată de SC A.A. SRL către recurentă, aplicându-se scutirea de TVA pentru livrări intracomunitare de bunuri, conform art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc..
În baza contractului nr. 1 din 01 iulie 2007 încheiat între SC A.A. SRL, în calitate de furnizor, şi A. SRL U. Italia, în calitate de cumpărător, textilele au fost trimise de SC A.A. SRL către diverse societăţi din ţară, în temeiul contractelor încheiate de aceste din urmă societăţi cu recurenta. Societăţile care prelucrau materia primă transportau produsele finite la firmele indicate de recurentă şi facturau contravaloarea manoperei şi transportului aferent.
Aceste produse finite au fost transportate în statele din Uniunea Europeană şi din Canada, iar contravaloarea acestora a fost facturată de recurentă către diverşi cumpărători.
În perioada 13 decembrie 2007 - 30 mai 2008, SC A.A. SRL a fost supusă controlului fiscal, iar în urma acestuia au fost emise Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 6173 din 27 februarie 2009 şi Decizia de impunere nr. 145 din aceeaşi dată, acte prin care s-a constatat că societatea nu a justificat cu documente legale scutirea de TVA pentru livrările de ţesături facturate de SC A.A. SRL către recurentă. În raport de această situaţie, organul fiscal a dispus colectarea TVA pentru aceste bunuri, cu motivarea că reprezintă livrări de bunuri taxabile în România, conform art. 126 şi art. 132 alin. (1) lit. c) din C. fisc. Ca atare, s-a apreciat că SC A.A. SRL avea obligaţia de a emite factura cu TVA pentru bunurile vândute către recurentă.
De asemenea, prin RIF nr. 6173 A din 27 februarie 2009, încheiat cu ocazia soluţionării decontului de TVA din luna iunie 2008, s-a menţionat faptul că SC A.A. SRL nu a făcut dovada transportului materiei prime din România în Italia, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de scutire cu drept de deducere pentru livrările intracomunitare, prevăzute de art. 143 C. fisc.
De menţionat faptul că, prin cele două adrese nominalizate de recurentă, autorităţile fiscale cu competenţe în materie au apreciat că, pentru operaţiunile desfăşurate pe teritoriul României, recurenta trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA la organele fiscale, în baza art. 153 alin. (4) şi (5) din C. fisc. Aceeaşi situaţie este şi în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă.
După cum s-a precizat anterior, la data de 31 mai 2009, SC A.A. SRL a stornat facturile reprezentând contravaloare ţesături textile, emise în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, către recurentă, în regim de scutire din punct de vedere a TVA.
Organul fiscal a respins la deductibilitate TVA suma de 975.619 RON, aferentă facturilor reprezentând livrări efectuate şi facturate ca operaţiuni scutite de TVA în cursul anului 2008 şi refacturate în data de 31 mai 2009, întrucât faptul generator şi exigibilitatea TVA intervine la momentul livrării bunurilor, respectiv perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, în baza art. 134 alin. (1) şi (2), art. 1341, art. 1342 şi art. 145 alin. (1) coroborat cu art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat.
Altfel spus, autoritatea fiscală a apreciat că SC A.A. SRL nu are drept de deducere pentru TVA în sumă de 975.619 RON, aferentă operaţiunilor exigibile, anterior înregistrării ca reprezentant fiscal, adică 21 mai 2009.
Prima instanţă a apreciat că punctul de vedere exprimat de organul fiscal este corect, în raport de dispoziţiile legale anterior nominalizate.
Conform art. 134 din C. fisc., modificat:
"(1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
(3) Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei."
Potrivit art. 1341 alin. (1) din C. fisc., modificat: "Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol."
În baza art. 145 alin. (1) din C. fisc., modificat: "Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei."
Totodată, potrivit art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat:
"O persoană impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care are sau nu un sediu fix în România, care intenţionează să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri, pentru care este obligată la plata taxei, conform art. 151, sau o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă, va solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol, înaintea efectuării achiziţiei intracomunitare sau a livrării intracomunitare".
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor normative anterior citate, rezultă faptul că momentul exigibilităţii taxei intervine pentru livrările de bunuri în România, la data la care bunurile sunt livrate, iar dreptul de deducere TVA ia naştere în momentul exigibilităţii taxei.
De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în ţară care intenţionează să efectueze o livrare de bunuri intracomunitară va solicita înregistrarea în scopuri de TVA înaintea efectuării livrării intracomunitare.
În speţa de faţă, pentru suma totală de 6.110.459 RON, din care TVA în sumă de 975.619 RON, reprezentând livrări efectuate, facturate ca operaţiuni scutite în cursul anului 2008 şi ianuarie - martie 2009 şi refacturate la data de 31 mai 2009, faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin la momentul livrării bunurilor, respectiv perioada martie 2008 - aprilie 2009, în raport de dispoziţiile Codului fiscal, modificat.
Aşadar, în mod corect, prima instanţă a apreciat că recurenta-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile de exercitare a dreptului de deducere TVA pentru operaţiunile aflate în discuţie, întrucât societatea a eludat prevederile art. 145 alin. (1) din C. fisc.
După cum s-a precizat anterior, în perioada livrării ţesăturilor textile, SC A.A. SRL nu era desemnată şi înregistrată ca reprezentant fiscal al recurentei.
În acelaşi timp, în perioada decembrie 2007 - martie 2009, facturarea fără TVA a livrării ţesăturilor textile s-a efectuat de către SC A.A. SRL fără respectarea condiţiilor de scutire cu drept de deducere, prevăzute de art. 143 din C. fisc.
Problema dedusă judecăţii a rezultat ca urmare a înregistrării la data de 31 mai 2009 în evidenţele fiscale ale SC A.A. SRL a facturilor storno mai sus nominalizate, reprezentând contravaloarea facturilor emise de SC A.A. SRL către recurentă, în perioada decembrie 2007 - martie 2009, în regim de scutire TVA, precum şi a înregistrării facturilor emise cu TVA pentru livrările de ţesături textile.
Cu alte cuvinte, achiziţionarea produselor textile din Turcia şi livrarea acestora către recurentă s-a realizat în perioada decembrie 2007 - martie 2009, anterior momentului când SC A.A. SRL a devenit reprezentant fiscal al recurentei.
Înalta Curte apreciază că cele două adrese invocate în cererea de recurs de către societatea recurentă nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară celei exprimate de judecătorul fondului cauzei, în raport de argumentele anterior prezentate.
De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că dispoziţiile art. 1471 alin. (2) C. fisc. nu sunt aplicabile în speţă, deoarece, la momentul la care s-au derulat operaţiunile analizate, recurenta nu avea calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România şi nu avea desemnat reprezentant fiscal.
În altă ordine de idei, Înalta Curte reţine, ca şi prima instanţă, faptul că firmele din România care au prelucrat materialele textile au livrat produsele finite către Germania şi Canada, în numele societăţii recurente, anterior momentului înregistrării sale în scopuri de TVA în România.
Recurenta avea obligaţia să declare livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA în decontul de taxă, prevăzut de art. 1562 C. fisc., precum şi în declaraţia recapitulativă pentru livrări intracomunitare, în raport de art. 1564 din aceeaşi reglementare.
Recurenta nu a îndeplinit această obligaţie legală, întrucât nu a depus decontul de TVA şi declaraţia recapitulativă.
Mai mult decât atât, după cum s-a prezentat anterior, societatea recurentă nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de a se înregistra în scopuri de TVA în România înaintea efectuării livrărilor aflate în discuţie, respectiv exportului de produse finite către Germania şi Canada.
În acelaşi timp, Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei potrivit căreia bugetul Statului Român nu a fost prejudiciat prin operaţiunile pe care le-a derulat.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că TVA achitată de SC A.A. SRL, aferentă importurilor de ţesături din Turcia, a fost înregistrată ca TVA deductibilă de către această societate. SC A.A. SRL a beneficiat de dreptul de deducere a TVA la data la care a fost achitată taxa. După cum rezultă din declaraţiile vamale de import, la momentul importurilor, SC A.A. SRL era proprietara bunurilor importate şi această societate a achitat TVA în vamă şi a beneficiat de dreptul de deducere a TVA.
În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor normative incidente în cauză şi a materialului probator administrat de părţi atunci când a concluzionat în sensul că actele administrativ-fiscale deduse judecăţii sunt în mod legal emise de autoritatea fiscală intimată.
În consecinţă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL U. Italia, împotriva Sentinţei nr. 16/F/2011 din 30 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1954/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 221/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
