ICCJ. Decizia nr. 195/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V.V., să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe acesta.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 06 august 2008 adresată autorității, s-a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul a întocmit documentația în cauză.
Urmare verificărilor efectuate, s-a întocmit nota de constatare din 11 ianuarie 2010 din care rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent colonel și funcția de șef al Serviciului "F" din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Bihor (1986,1987,1988).
în această calitate, pârâtul a aplicat măsuri de filaj în urmărire, derulate de către Securitate asupra mai multor persoane, autoritatea reclamantă apreciind că activitatea desfășurată de pârât, în calitate de lucrător al Securității, a avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului cu referire la dreptul la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate în cauză, pârâtul a solicitat să se constate că a acționat legal și constituțional într-un sistem legiferat militarizat și de interes public și de siguranță națională a statului ca ofițer de informații cu atribuții numai pe linia muncii de filaj și investigații; că a servit instituția numai conform atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de linie și a fișei postului, fără abuzuri sau încălcări ale legislației în materie.
Totodată, a invocat excepțiile privind lipsa de interes a reclamantului în promovarea acțiunii în constatare, necompetența secției de contencios administrativ de a se pronunța pe actele de comandament militar și de securitate națională și pe o acțiune civilă în constatare; excepția lipsei de mandat expres a C.N.S.A.S. din partea petentului care a cerut stabilirea ofițerilor ce au lucrat/instrumentat în dosarul din arhiva autorității; excepția lipsei calității procesuale active; excepția neretroactivității legii cu excepțiile prevăzute de Constituție și excepția prescripției generale. Pe fond, a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 2263 din 23 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței instanței, lipsei de interes a reclamantului, și lipsei de mandat expres pentru acesta, lipsei calității procesuale active și prescripției generale invocate de pârât, ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității, și a respins cererea reconvențională formulată de pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate
Referitor la excepția necompetenței Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 11 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora s-a stabilit expres competența exclusivă de soluționare a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și faptul că se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva autorității reclamante, iar aceste înscrisuri nu au caracter "de comandament militar și de siguranță națională" astfel cum le califică în mod eronat pârâtul.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, prima instanță a reținut, de asemenea, incidența prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 - art. 8, astfel că reclamantul are nu numai interesul, ci și obligația să introducă acțiunea asupra căreia poate să dispună instanța competentă.
Referitor la excepția lipsei de mandat expres a reclamantului din partea petentului care a cerut stabilirea ofițerilor ce au lucrat/instrumentat în dosarul din arhiva autorității reclamante, prima instanță a reținut că promovarea acțiunii în justiție se face conform art. 8 și 11 din O.UG. nr. 24/2008 fără să fie necesar un mandat din partea persoanelor care solicită activități de verificare, argumente valabile și pentru excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Cu privire la excepția prescripției generale, prima instanță a reținut că actul normativ stabilește expres că este supusă analizei activitatea desfășurată de cel chemat în judecată în perioada 1945-1989, așa încât excepția nu poate fi primită.
în fine, referitor la neretroactivitatea legii, s-a reținut că prin Decizia nr. 1194/2009 a Curții Constituționale s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a normei legale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
în speță, conform adreselor transmise autorității reclamante de către S.R.I., S.I.E., S.I.A,. M.I.R.A. și I.N.E.P. consemnate în nota de constatare din 11 ianuarie 2010, pârâtul a fost angajat al fostei Securități având gradul de locotenent colonel și funcția de șef al Serviciului "F" din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Bihor (1986,1987,1988), și în această calitate a dispus investigații cu privire la mai multe persoane urmărite.
Astfel, referitor la preotul L.G. din parohia O. Oradea, s-a comunicat că era doctor în istorie, că a fost legionar în anul 1961 și a fost condamnat pentru activitate dușmănoasă, a fost eliberat în anul 1964 și era văzut de Securitate ca un element care a devenit loial orânduirii de stat, dar avea cunoștințe în străinătate, cu care coresponda și de la care primea diferite ajutoare.
Cu privire la numita D.E. s-a consemnat că lucra la I.C.S. Textile încălțăminte Oradea, gestionară la Magazinul P., că era membră P.C.R., având o mătușă în Ungaria, un unchi în California și o mătușă în R.D. Germană.
în urma investigațiilor privind identificarea și stabilirea unor date de cunoaștere asupra numitului B. M., din Oradea, s-a constatat că acesta a trecut fraudulos frontiera R.S.F. Iugoslavia, iar la Belgrad i-a comunicat soției că nu se mai întoarce în țară, că se va stabili în S.U.A., iar soția a declarat că ea și copilul doresc să-și urmeze soțul fugar în S.U.A. și s-a interesat ce trebuia să facă în acest sens.
Din investigațiile efectuate în privința lui B. Gh. I., a rezultat că este medic specialist la Policlinica Sportivă și la Clubul FC Brașov din 1964, că a trăit în concubinaj timp de un an cu numita O.I. ulterior H., care a emigrat cu soțul în Canada. S-a informat că are o mătușă în S.U.A., că investigatul a fost semnalat în anturajul unor persoane din Ungaria, în oraș sau în B.F., iar urmare a notei de filaj din ziua de 3 dec.1987, privind filajul obiectivelor C. și S., emisari cultici, una dintre persoanele urmărite a fost identificată ca fiind B. B., preot reformat, care se afla în supraveghere informativă, cunoscut cu manifestări naționalist iredentiste și că întreținea legături cu persoane din străinătate.
în urma investigațiilor despre L.P. a rezultat că urmăritul nu a fost semnalat cu manifestări dușmănoase și s-a transmis schița apartamentului celui urmărit, cu mențiunea că locuința este bine mobilată, prima instanță reținând că aceste investigații dispuse de pârât au vizat și violarea domiciliului persoanei investigate.
Printr-o altă adresă a I.J.S. Bihor, Serviciul F., semnată de pârât, s-a comunicat, în urma investigațiilor despre P.R.F. din Oradea, infirmieră la "Leagănul de copii" Oradea, faptul că făcea parte din cultul creștin baptist împreună cu soțul său, iar despre B.D. că avea domiciliul în Timișoara, că era de profesie pilot, la Aerobaza Utilitară din Timișoara, și faptul că nu se cunoștea natura relațiilor pe care le avea cu investigata P.R.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că prin activitatea desfășurată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, cu referire la dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Pârâtul V.V. a atacat cu recurs sentința menționată,pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și 304 1 C. proc. civ., fără a-și structura motivele de fapt ale recursului în raport cu temeiurile de drept enunțate.
în cuprinsul cererii de recurs pot fi însă, identificate următoarele critici:
3.1. Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, pentru că litigiul are o natură juridică strict civilă, acțiunea fiind una în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ., iar nu o acțiune în anularea unui act administrativ care să fie soluționată de o secție de contencios administrativ.
3.2. C.N.S.A.S. este un organism cu atribuții administrative, iar nu jurisdicționale, astfel că acțiunea este lipsită de interes.
3.3. C.N.S.A.S. nu a acționat în baza unui mandat de reprezentare, motiv pentru care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active.
3.4. Scopul O.U.G. nr. 24/2008 este străin ideii de justiție, are caracter revanșard,politic și nu asigură respectarea principiului egalității de tratament în justiție, prevăzând scutirea de taxe de timbru a reclamantului.
3.5. în speță, nu au fost prezentate dovezi privind persecutarea persoanelor vizate de măsurile operative coordonate de recurentul-pârât în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, măsurile dispuse prin planurile de măsuri nu au fost puse în aplicare în mod efectiv, prin acțiuni concrete, iar instanța de fond a declarat dezbaterile închise pe baza unor înscrisuri insuficiente, neconvingătoare, fiind lipsită de rol activ.
3.6. Utilizarea mijloacelor muncii informative, la ordin și sub comandă militară, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modul de abordare a unei cauze de acest gen neputând fi justificat prin invocarea interesului public și a dreptului de informare prevăzut de art. 31 din Constituția României.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind legală.
Argumente de fapt și de drept relevante
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către B.G., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de C.N.S.A.S., că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, pe care urmează să le grupeze și să sistematizeze în raport cu motivele de casare sau de modificare în care pot fi încadrate, răspunzându-le prin considerente comune, înalta Curte reține următoarele:
1.1. Critica privind necompetența instanței care a pronunțat hotărârea atacată, ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este nefondată. Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită în temeiul normei speciale de competență cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin aplicarea prevederii tranzitorii cuprinse în art. 34 din același act normativ.
1.2. Criticile referitoare la neregularitatea sesizării instanței prin prisma lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant a C.N.S.A.S. (expuse la pct. 1.3.2. - 1.3.3.) sunt, de asemenea, nefondate, pentru că intimatul- reclamant a acționat potrivit atribuțiilor conferite prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 - 11).
Judecătorul fondului a reținut corect că, în optica legiuitorului, acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".
1.3. Criticile privind scopul și calitatea legii pe care s-a întemeiat acțiunea sunt și ele nefondate, pentru că O.U.G. nr. 24/2008 a fost de mai multe ori supusă controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională a României, care în jurisprudența sa constantă a reținut că prevederile vizate sunt în acord cu Constituția României, fiind justificate în actualul context istoric, prin prisma interesului general pe care societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. Acțiunile promovate de C.N.S.A.S. nu tind la obținerea unei condamnări judiciare civile, penale sau de altă natură,consecința lor rezumându-se la aducerea la cunoștința publică a soluțiilor.
Procedura judiciară derulată în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 asigură toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, părțile sunt pe poziții de egalitate procesuală, iar în ceea ce privește timbrajul, C.N.S.A.S. a fost scutit de taxe judiciare pentru judecata în primă instanță, potrivit art. 11 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, dar în mod corespunzător, nici recurentului-pârât nu i s-a pretins vreo taxă pentru promovarea căii de atac.
1.4. Critica privind modul de administrare și interpretare a probelor și rolul activ al instanței.
Curtea de Apel a soluționat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant, incluzând note de activitate, adrese și rapoarte întocmite de recurentul-pârât în perioada în care era ofițer de Securitate, comunicate acestuia, conform încheierii din 19 noiembrie 2010, în temeiul art. 96 C. proc. civ.
Recurentul-pârât nu a contestat autenticitatea înscrisurilor și nu a solicitat probe în combaterea lor, după cum nici în recurs, nu a depus la dosar înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., deși în finalul cererii de recurs a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Atâta vreme cât instanța de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproșa o lipsă a rolului activ, care nu poate fi transformat într-un mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin substituirea instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și apărarea intereselor acesteia, mai ales atunci când partea beneficiază de asistență juridică de specialitate, asigurată de un avocat cu delegație la dosar.
Condiția ca înscrisurile utilizate să privească dosarul persoanei care a formulat cererea, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008,este îndeplinită,pentru că din nota de constatare care a stat la baza formulării acțiunii sunt consemnate date privind dosarul cu cota, avându-l ca titular pe petiționarul B.G., care a formulat cererea din 06 august 2008.
1.5. Critica privind încadrarea activității recurentului -pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit prevederii legale enunțate, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.
înalta Curte constată însă că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conținut este descris pe larg la pct. 1.2. din prezenta decizie, demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,îngrădind dreptul la viața privată și libertatea de opinie și de consțiință, protejate normativ, cel puțin la nivel formal și în perioada anterioară anului 1989.
Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 167/2012. Contencios → |
|---|
