ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Contencios
Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B. SRL C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea deciziei din 17 mai 2010, a procesului verbal de constatare încheiat la data de 15 martie 2010 privind proiectul " Amenajare fermă de creștere pui pentru carne - investiție nouă" și a notificării din 16 martie 2010, emise de pârâtă, luarea măsurilor ce se impun pentru desfășurarea și realizarea proiectului prin decontarea ultimei tranșe, obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzate și la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, reclamanta a solicitat și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în vederea accesării de fonduri comunitare a depus o cerere de finanțare pentru măsura 1.
2.1 în sesiunea din luna martie 2008, la care a atașat documentația aferentă, cererea a fost supusă controlului la 27 martie 2008 și a fost declarată conformă, iar ulterior, fără a se mai cere alte informații, a fost notificată despre faptul că, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobarea de către comitetul de selecție a raportului din 16 iunie 2008, proiectul său a fost selectat.
Reclamanta a mai arătat că la data de 25 iunie 2008 a fost notificată de către autoritatea contractantă și la data de 21 august 2008 s-a semnat contractul de finanțare între aceasta și A.P.D.R.P., și ca urmare a desfășurat activități cu efecte majore în patrimoniul său, întrucât a acționat conform contractului și pentru realizarea strictă a acestuia, angajând cheltuieli considerabile care aveau să fie amortizate în viitor, în raport cu rezultatele economico - financiare.
în concluzie, reclamanta a arătat că bugetul Comunității Europene nu a fost prejudiciat, întrucât proiectul său a fost declarat eligibil, iar bugetul prevăzut nu a fost depășit. Or, pentru ca neregula constatată să producă efectele prevăzute de O.G. nr. 79/2003 trebuie să se realizeze și cerințele art. 2 lit. a) din acest act normativ, respectiv să se fi prejudiciat bugetul general al Comunității Europene și bugetul național al României, în cauză fiind evidentă lipsa oricărui prejudiciu, având în vedere că neregula este una formală și anterioară încheierii și executării contractului.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în urma verificărilor efectuate în privința criteriului de selecție - " exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii proiectului " - s-a constatat o neregulă legată de unul din criteriile de eligibilitate și anume neîndeplinirea condițiilor legale de vârstă și de identitate între asociatul unic și reprezentantul legal al societății.
Pârâta a arătat astfel că acordarea punctajului de 10 puncte a fost eronată, nefiind îndeplinite condițiile legale potrivit cărora asociatul unic să aibă vârsta sub 40 de ani și să fie aceeași persoană cu reprezentantul legal de proiect desemnat, iar în urma recalculării punctajului acordat cererii de finanțare depuse de reclamantă a rezultat un punctaj de 23 de puncte, mai puțin decât punctajul minim de 25 de puncte stabilit pentru sesiunea din martie 2008.
în concluzie, pârâta a susținut că dispozițiile cuprinse în actele administrative atacate privind constituirea debitului, sunt în acord deplin cu prevederile comunitare și naționale.
Prin încheierea de ședință din 27 iulie 2010, prima instanță a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatare din 15 martie 2010 și a notificării din 16 martie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, soluție menținută prin decizia nr. 5688 din 16 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, iar la termenul de judecată din 27 octombrie 2010 reclamanta a renunțat la judecata cererii privind obligarea pârâtei la recuperarea pagubei cauzate.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 174 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea actelor emise de pârâtă, respectiv a deciziei din 17 mai 2010, a procesului verbal de constatare din 15 martie 2010 și a notificării din 16 martie 2010, obligând pârâta să ia măsurile ce se impun pentru decontarea ultimei tranșe de finanțare și să plătească reclamantei suma de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta a depus la data de 27 martie 2008 o cerere de finanțare însoțită de documentația prevăzută de dispozițiile legale în vederea accesării unor fonduri comunitare, fonduri destinate dezvoltării activității sale, obținând la acest proiect un punctaj de 33 de puncte, punctaj care a condus la declararea eligibilității proiectului.
Ca urmare, la data de 21 august 2008 s-a semnat contractul de finanțare între pârâta A.P.D.R.P. și reclamanta SC B. SRL, iar ulterior acestea au început să-și execute obligațiile asumate, respectiv reclamanta a obținut credite bancare destinate acoperirii părții sale din finanțarea proiectului, iar pârâta a decontat două tranșe de plată, ultima tranșă de plată solicitată de reclamantă nefiind decontată până în prezent.
Direcția Control și Antifraudă a efectuat verificări, conform planului de control pe un eșantion de 5%, și s-a constatat că în mod eronat s-a acordat proiectului depus de reclamantă punctajul de 33 de puncte, punctajul corect fiind de 23 de puncte. S-a reținut astfel că la criteriul S8 " vârstă sub 40 de ani" s-a acordat în mod greșit punctajul de 10 puncte deși asociatul unic avea vârsta de 40 de ani și 8 luni la data depunerii proiectului, iar reprezentantul legal desemnat era o altă persoană.
Ulterior, s-a întocmit procesul verbal de constatare din 15 martie 2010 și notificarea din 16 martie 2010 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma de 4.304.202 RON, reprezentând cele două tranșe deja acordate.
Prima instanța a reținut că, la momentul încheierii contractului și pe parcursul derulării acestuia, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, aspect recunoscut și de pârâtă cu ocazia acordării primelor două tranșe, neexistând deci o culpă a acesteia la stabilirea punctajului acordat proiectului depus, care a fost însoțit de documentele solicitate, inclusiv date privind administratorul Budică Daniel și reprezentantul legal desemnat pentru proiect M.C.G.
Totodată, a reținut că, potrivit ghidului solicitantului pentru măsura 1.2.1, punctajul minim pentru declararea unui proiect eligibil este de 15 puncte, așa încât chiar dacă reclamanta nu ar fi obținut 10 puncte pentru criteriul S8, punctajul pentru proiectul său ar fi fost de 23 de puncte, deci peste punctajul minim stabilit în ghidul menționat.
Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că reclamanta nu a recurs la metode prin care să inducă în eroare persoanele desemnate cu verificarea proiectelor și stabilirea punctajului și nici nu a prejudiciat în vreun fel bugetul Comunității Europene, întrucât chiar și fără cele 10 puncte pentru criteriul S8 ar fi realizat un punctaj peste punctajul minim stabilit de autoritatea contractantă.
Or, singurul prejudiciu care s-ar fi creat ar fi fost al societăților comerciale care au depus proiecte clasate sub cel al reclamantei, în realitate însă nu s-a probat o asemenea situație, iar posibila culpă pentru stabilirea punctajului ar putea aparține persoanelor desemnate cu verificarea proiectelor, împrejurare în raport cu care nu se poate dispune restituirea sumelor încasate în primele două tranșe și sistarea plății ultimei tranșe, având în vedere principiul "nemo auditur propriam turpitudine allegans".
3. Calea de atac exercitată în cauză
Pârâta a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.
După o expunere rezumativă a istoricului cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legislației privind implementarea și gestionarea fondurilor comunitare, cu referire la prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (C.E.) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului Consiliului(C.E.) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicarea procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, publicat în Jurnalul Oficial al uniunii Europene din 02 decembrie 2006, conform cărora"cererile de finanțare și cererile de plată pot fi adaptate în orice moment după depunerea acestora, în caz de erori evidente recunoscute de autoritatea competentă."
Recurenta-pârâtă a subliniat ideea că într-un proces complex, cum este cel de evaluare a conformității și eligilibilității și de selecție a unui număr foarte mare de proiecte, pot apărea erori, dar acestea nu pot fi acoperite prin încălcarea prevederilor legale.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt și de drept relevante
Prin procesul-verbal de constatare din 15 martie 2010, întocmit în aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, în sarcina intimatei-reclamante s-a reținut un debit de 4.103.148,3 RON, echivalent a 963.600, 90 euro, din care 80% reprezintă fonduri externe nerambursabile și 20% sume din bugetul public național.
Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă de A.P.D.R.P. prin decizia nr. 9625 din 17 mai 2010.
Așa cum rezultă din cuprinsul acestor acte și din apărările și susținerile recurentei-pârâte, rezumate la pct. 1 din prezenta decizie, neregula constatată în sarcina intimatei-reclamante a constat în aceea că, la data depunerii cererii de finanțare soldate cu încheierea contractului din 21 august 2008, pentru realizarea proiectului de investiții"Amenajare fermă de creștere pui pentru carne", aferent Măsurii 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole" din cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, solicitantul - asociatul unic al SC B. SRL - avea vârsta de peste 40 de ani(mai precis 40 de ani și 8 luni).
Astfel, prin acordarea punctajului corespunzător criteriului de selecție S8 - "Exploatații agricole deținute de fermieri cu vârsta sub 40 de ani, la data depunerii proiectului", au fost încălcate prevederile Ghidului solicitantului pentru Măsura 121, versiunea 01, postată pe sit-ul Agenției www.apdep.ro, aprobat prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 141 din 29 februarie 2008 și ale Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, elaborat în baza Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698/2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (F.E.A.D.R.).
Instanța de fond a reținut corect, pe baza probelor administrate, că nu există o culpă a intimatei-reclamante în stabilirea punctajului acordat proiectului său, pentru că documentația depusă de aceasta a inclus datele privind vârsta administratorului societății și a reprezentantului legal desemnat pentru proiect, nu a recurs la metode prin care să inducă în eroare persoanele desemnate cu verificarea proiectului și nu a prejudiciat în vreun fel bugetul Uniunii Europene, deoarece, pe de o parte, chiar scăzând cele 10 puncte acordate pentru criteriul S8, punctajul său ar fi fost de 23 de puncte, peste minimul de 15 puncte prevăzut pentru eligibilitatea proiectelor pentru Măsura 1.2.1. și, pe de altă parte, pentru că pe parcursul derulării contractului a îndeplinit obligațiile asumate.
înalta Curte consideră relevantă împrejurarea că neregula menționată,ce viza exclusiv etapa verificării eligibilității proiectelor și nu era cauzată sau favorizată în vreun fel de comportamentul solicitantului, a fost constatată la aproape doi ani după declararea eligibilității proiectului(prin notificarea din 25 iunie 2008), timp în care contractul de finanțare a fost încheiat și pus în aplicare în condițiile reglementate.
în acest context,măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004,având un evident caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.
Așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența C.J.U.E.,. ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului(e.g hotărârea din 13 decembrie 1979, în motivele de recurs, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (C.E.) nr. 1975/2006, care permit adaptarea cererilor de finanțare în orice moment după depunerea acestora, în caz de erori evidente recunoscute de autoritatea competentă, dar baza factuală a speței nu se încadrează în nici un fel în ipoteza normei invocate, pentru că nu s-a pus problema adaptării cererii ori documentației pentru corectarea unor erori recunoscute de autoritatea competentă în timpul procedurii de evaluare ci, dimpotrivă, a unei măsuri sancționatorii excesive aplicate solicitantului, după încheierea și punerea în aplicare a contractului de finanțare.
2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 18/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 163/2012. Contencios → |
---|