ICCJ. Decizia nr. 18/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Instanța de fond
1) Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată reclamanta S.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a solicitat:
- obligarea conducătorului autorității publice pârâte, președintele C.C.S.D., la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând de la data de rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosar de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul achitării sumei de 1.000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii irevocabile, 30 mai 2008 și până la emiterea Deciziei C.C.S.D. nr. 2478 din 30 iulie 2008, în dosar;
- obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 100 RON pe zi, în favoarea reclamanților, începând din data de 30 mai 2008 și până la executarea efectivă a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosar de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, în sensul achitării sumei de 1.000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii irevocabile, 30 mai 2008 și până la emiterea Deciziei C.C.S.D. nr. 2478 din 30 iulie 2008 în dosar;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivare s-a arătat că:
Prin Sentința civilă nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea petentei a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosar pentru cota de 1 parte din terenul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în CF Cluj, nr. top. X, teren în suprafață de 3715 mp, obligând totodată pârâta să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii irevocabile și până la executarea efectivă a deciziei.
Prin Decizia nr. 2223 din 30 mai 2008, a înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins ca nefondate recursurile părților împotriva sentinței menționate anterior, care a rămas irevocabilă.
Prin încheierea din 28 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins cererea reclamantei de învestire cu formulă executorie a Sentinței irevocabile nr. 53/2008 a aceleiași instanțe, întrucât nu era susceptibilă de executare silită, conform art. 3712C. proc. civ., astfel că pentru întârzierea executării reclamanta a fost nevoită să sesizeze instanța de contencios administrativ cu aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conducătorul instituției vinovate de întârzierea executării.
Pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele CCSA au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității, iar în subsidiar au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
2) Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 514 din 30 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, de asemenea a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.R.M.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost instituit tocmai în considerarea naturii intuitu personae a obligației autorității publice, pe care aceasta trebuia să o îndeplinească potrivit hotărârii. întrucât cel ce a câștigat litigiul (creditorul obligației neexecutate) nu poate de aduce el însuși sau pe cheltuiala debitorului obligația la îndeplinire - se impunea construcția juridică a unui mecanism constrângător pentru debitor pentru a-și executa obligațiile intuitu personae impuse.
Ori, acest mecanism poate fi exercitat cu succes numai până la momentul ieșirii din pasivitate a debitorului și anterior acestei ieșiri, însă la data de 30 iulie 2008 obligația fost îndeplinită, prin emiterea de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a Deciziei nr. 2478/2008 reprezentând titlul de despăgubiri, astfel că obligarea la plata amenzii nu se justifică și nu are nicio rațiune.
S-a concluzionat că reclamanta are la dispoziție posibilitatea executării silite a Sentinței civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, potrivit modalității prevăzută în dispozitiv.
Prin urmare, împrejurarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, înseamnă că cererea, deși posibil de formulat, nu este justificată în cazul concret dedus judecății, astfel că s-a respins excepția inadmisibilității precum și acțiunea.
II. Instanța de recurs
1) Criticile reclamantei
împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta S.R.M.
Recurenta-reclamantă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat dispozițiile procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată din 23 septembrie 2011 dezbaterea pe fond s-a făcut în ședință publică, cu încălcarea art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care prevede că hotărârea se ia în camera de consiliu, situație care atrage casarea sentinței, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
- s-au aplicat greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 la soluționarea cauzei, în sensul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că plata unor sume de bani de către intimată, potrivit Sentinței nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj rămasă definitivă prin Decizia nr. 2223/2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție este asimilată unei operațiuni administrative, care se execută în termenul din cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui asemenea termen, în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A concluzionat recurenta că intimata și-a executat obligația stabilită prin Sentința nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj după 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, când a emis Decizia nr. 2478 din 30 iulie 2008, reprezentând titlu de despăgubire, pentru culpa sa datorând penalități de întârziere de 1.000 RON/zi, adică 60.000 lei.
S-a învederat că aplicabilitatea art. 24 (2) din Legea nr. 554/2004 rezultă și din încheierea Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar, prin care s-a respins cererea recurentei din prezenta cauză de învestire cu formulă executorie a Sentinței nr. 53/2008 a aceleiași instanțe, soluția de respingere a cererii de învestire fiind greșită, întrucât paralizează singura modalitate de punere în executare a acestei hotărâri rămasă irevocabilă.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
2. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, înalta Curte reține următoarele:
Prima critică formulată de recurentă în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care vizează încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul că dezbaterea pe fond a cauzei de la termenul de judecată din 23 septembrie 2011, s-ar fi făcut în ședință publică și nu în Camera de consiliu, cum prevede textul menționat anterior, este nefondată.
Astfel încheierea din 23 septembrie 2011 de la dosar poartă mențiunea că dezbaterile s-au făcut în Camera de Consiliu, unde s-a dat și sentința atacată cu prezentul recurs, fiind respectate prevederile art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, recurenta nefăcând niciun fel de dovezi contrare celor menționate în încheierea de dezbateri.
Din minuta hotărârii de la dosar fond reiese că soluția s-a pronunțat în ședință publică, așa cum prevede fără nicio excepție art. 258 alin. (3) C. proc. civ., neexistând niciun fel de neregulă procesuală care să poată fi sancționată conform art. 304 (7) C. proc. civ.
Cea de-a două critică privește aplicarea pretins greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond, în condițiile în care recurentei i-a fost refuzată învestirea cu formulă executorie, în scopul executării silite a Sentinței nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin această hotărâre intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită în beneficiul recurentei decizia reprezentând titlul de despăgubire, sub sancțiunea plății unor penalități de 1.000 RON/zi întârziere, soluția rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 2223 din 30 mai 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimata a emis Decizia nr. 2478 din 30 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubiri la 60 zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 53/2008.
Recurenta a solicitat sancționarea conducătorului autorității intimate pentru această întârziere, potrivit art. 24 teza 2, prin aplicarea unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie, până la executarea hotărârii, în sensul achitării sumei de 1.000 RON/zi întârziere pe perioada cuprinsă între data rămânerii irevocabile a soluției 30 mai 2008, până la data executării - 30 iulie 2008 și despăgubiri de 100 RON/zi în favoarea recurentei, pe aceeași perioadă.
Din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 rezultă că sancțiunea amendării conducătorului autorității administrative se aplică numai în cazul întârzierii executării unei hotărâri prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să întocmească, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, deci pentru neexecutarea unei obligații de "a face", nesusceptibilă de executare silită.
Deși noțiunea de "operațiune administrativă" nu are o definiție legală, pe cale doctrinară aceasta a fost caracterizată ca o măsură luată de o autoritate administrativă în scopul pregătirii unui act administrativ (act preparator) sau ca act posterior, precum semnarea, publicarea, comunicarea, fără ca respectiva operațiune să poată produce efecte juridice proprii, de sine stătătoare.
Plata unei sume de bani reprezintă o obligație de "a da", care poate fi dusă la îndeplinire pe calea executării silite.
încheierea din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj a aplicat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se învestesc cu formulă executorie și se execută silit hotărârile irevocabile privind acțiunile de contencios respinse, prin care s-au acordat cheltuieli de judecată, ori despăgubirile pretinse de recurentă nu se încadrau în acest text.
Aceasta nu înseamnă că hotărârea irevocabilă a recurentei nu poate fi executată silit, ci numai că aceasta nu mai trebuia învestită, fiind executorie (în acest sens Legea contenciosului administrativ cu modificările și completările la zi - A.I. ș.a. Ed. U.J., 2008).
Este cert că intimata a întârziat punerea în executare a Sentinței nr. 53/2008 a Curții de Apel Cluj, neavând relevanță, în raport cu obiectul prezentului litigiu, dacă întârzierea este de 60 de zile, cum consideră recurenta, sau de 30 zile, cum apreciază intimata.
Sancțiunea amenzii reglementată de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se aplică însă automat conducătorului autorității administrative, ci numai dacă se dovedește culpa acestuia, care să fi determinat sau să fi avut ca efect întârzierea executării hotărârii definitive.
în speță, competența emiterii titlurilor de despăgubiri aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 din Legea nr. 247/2005, organism colegial în subordinea Cancelariei Primului Ministru, format din membrii, între care reprezentanți ai Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai Secretariatului General al Guvernului.
Membrii Comisiei nu au raporturi de subordonare față de Președintele acesteia, care are dreptul la vot, ca oricare alt membru, având numai atribuția de a conduce lucrările Comisiei, deciziile fiind adoptate cu majoritatea voturilor celor prezenți, conform art. 14, alin. (2), Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, Președintele Comisiei Centrale a cărui sancționare s-a solicitat, nu poate impune celorlalți membrii ai Comisiei adoptarea unei decizii sau măsuri, deoarece nu are prerogative sau instrumente legale pentru a determina sau influența votul celorlalți membri ai Comisiei.
în aceste condiții, nu poate fi aplicată sancțiunea amenzii Președintelui Comisiei Centrale, întrucât executarea hotărâri judecătorești irevocabile de care se prevalează recurenta reprezintă o atribuție și o obligație a întregului organism colegial, pentru care nu poate fi atrasă răspunderea unei singure persoane, chiar dacă aceasta are calitatea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Aceste argumente se adaugă celor corect reținute de prima instanță la soluționarea cauzei, nefiind necesară repetarea acestora.
Constatând că instanța a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, nefiind incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 9 invocate de recurentă, înalta Curte a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Contencios → |
|---|
