ICCJ. Decizia nr. 2114/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2114/2012
Dosar nr. 1211/2/2008
Şedinţa publică de Ia 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC A.T.A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, având ca obiect plângere împotriva deciziilor nr. 60356, 60354, 60355 şi 60357 din 29 ianuarie 2008 emise de pârâtă, prin care a fost admisă în parte cererea de despăgubire formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că pe rolul instanţelor de judecată se află o altă cauză, de a cărei soluţionare depinde dezlegarea pricinii ce face obiectul prezentului dosar.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, susţinând, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a apreciat că se impune suspendarea judecăţii, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - secţia comercială, întrucât, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării este facultativă şi poate fi dispusă numai dacă se stabileşte motivat strânsa legătură dintre dosare şi înrâurirea decisivă pe care unul o are asupra celuilalt; or, arată recurenta, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, cu atât mai mult cu cât cele două dosare vizează aceeaşi problemă, însă prin prisma unor temeiuri de drept specifice.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi";.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, pe rolul secţiei comerciale a aceleiaşi instanţe, se afla dosarul nr. 27317/3/2007, având aceleaşi părţi şi ca obiect acordarea de despăgubiri.
Cum şi obiectul cauzei în prezentul dosar îl constituie acordarea de despăgubiri, existând, deci, legătură între dosare, având aceleaşi părţi, în mod corect a procedat prima instanţă la aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.; susţinerea recurentei, potrivit căreia cele două dosare vizează aceeaşi problemă de drept, însă din perspectiva unor temeiuri juridice diferite, nu constituie decât un argument în plus pentru suspendarea judecăţii; de altfel, aşa cum rezultă din încheierea recurată, reprezentantul recurentei (pârâtă), prezent în instanţă, a declarat că nu se opune măsurii suspendării judecăţii.
Pentru considerentele arătate, constatând că încheierea atacată este temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva încheierii din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2122/2012. Contencios. Luare măsură... → |
|---|
