ICCJ. Decizia nr. 2122/2012. Contencios. Luare măsură declarare indezirabil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2122/2012
Dosar nr. 967/2/2012
Şedinţa publică de la 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1033 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca insuficient timbrată, cererea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Imigrări şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care solicita suspendarea executării măsurii de îndepărtare a reclamantului, dispusă în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, întrucât reclamantul, deşi legal citat cu menţiunea completării corespunzătoare a taxei judiciare de timbru, de la suma de 4 lei, achitată, la suma de 10 lei, nu s-a conformat acestei obligaţii.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod greşit instanţa de fond a anulat acţiunea acestuia, ca netimbrată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum rezultă în mod explicit din acţiunea formulată de reclamant, cererea acestuia are ca obiect suspendarea executării măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, dispoziţiile art. 921 din acest act normativ fiind expres invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Măsura îndepărtării de pe teritoriul României, prevăzută de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, reprezintă, deci, o măsură administrativă, iar contestarea acesteia, inclusiv pe calea unei cereri de suspendare, se timbrează potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar nu potrivit dispoziţiilor lit. e) a aceluiaşi articol, cum greşit a apreciat prima instanţă.
Cum reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul corespunzător prevăzut de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 - de 4 lei, conform chitanţei depuse la dosarul de fond (fila 8), în mod greşit a procedat instanţa de fond anulând acţiunea, ca insuficient timbrată, motiv pentru care recursul va fi admis şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) şi art. 313 teza I C. proc. civ., va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.N., împotriva sentinţei nr. 1033 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2114/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2127/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
