ICCJ. Decizia nr. 2233/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta O.U.A.I. Padina a solicitat să fie obligați pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, D.A.D.R. Mehedinți și Statul Român prin Ministerul Finanțelor să achite menținerea în funcțiune a infrastructurii de irigație ce a făcut obiectul transmiterii la cerere fără plată în valoare de 379.260 lei; să achite costurile legate de asigurarea pazei și protecției infrastructurii de îmbunătățiri funciare în valoare de 83.979,00 lei, iar în ipoteza în care nu acordă aceste drepturi să dispună dizolvarea O.U.A.I. Padina.
In motivare, a susținut că prin Ordinul nr. 149 din 2 octombrie 2007 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a autorizat constituirea unui număr de 11 asociații ai utilizatorilor de apă pentru irigați, înregistrate în Registrul Național al Organizațiilor de îmbunătățiri funciare, iar ulterior, în conformitate cu disp. legii 138/2004, prin Ordinul 647 din 16 decembrie 2008 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reclamantei i-a fost transmisă fără plată, în proprietate, infrastructura amenajărilor interioare pentru irigații aparținând domeniului privat al statului.
A susținut că, deși a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor legale pentru obținerea sprijinului statului, pârâta D.A.D.R. Mehedinți, prin adresa nr. 2763 din 10 iunie 2009 a considerat că nu ar îndeplini condițiile de eligibilitate, dispunând respingerea, în mod nelegal, netemeinic și cu rea credință a cererii de acordare a sprijinului financiar, pretextul folosit fiind că nu s-ar fi încheiat un act adițional pentru 2009 la contractul multianual cu A.N.I.F.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității sale procesual pasive, motivând că între el și reclamantă nu există raporturi juridice, el având obligația de a vira către ordonatorii principali, sumele prevăzute prin legea bugetului.
La data de 22 ianuarie 2010 reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la achitarea costurilor legate de executarea lucrărilor de aducere în stare de funcțiune a infrastructurii de irigație ce a făcut obiectul transmiterii la cerere fără plată, costuri ce se ridică la suma de 1.082.840 lei. A renunțat la capătul de cerere formulat inițial și care privea menținerea în stare de funcțiune a infrastructurii de irigație, susținând că instalația nu a fost adusă în stare de funcțiune.
Prin sentința civila nr. 1623 din 9 martie 2010, Judecătoria Tr. Severin, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, apreciind că instanța inițial investită nu este competentă material,câta vreme valoarea pretențiilor arătate prin precizarea acțiunii depășește suma de 100.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 266 din 31 mai 2010 a Tribunalului Mehedinți, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor și s-a respins acțiunea.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând că instanța nu s-a pronunțat și nu a motivat respingerea capătului de cerere privind plata costurilor legate de asigurarea pazei și protecției infrastructurii de îmbunătățiri funciare, că a interpretat greșit actele și probele administrate în cauză.
La data de 15 octombrie 2010 intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesual pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție competența materială de soluționare a acțiunii, în raport de care se va admite apelul, în condițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 313 din 18 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta O.U.A.I. Pădina, împotriva sentinței civile nr. 266 din 31 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
A fost anulată sentința civilă nr. nr. 266 din 31 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar, iar cauza a fost trimisă pentru judecare în primă instanță la a Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție. Curtea, a apreciat că acțiunea reclamantei se circumscrie prevederilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și în raport de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
La data de 19 noiembrie 2010, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, spre competență soluționare, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 3138/54/2010.
La data de 01 martie 2011, pârâta D.A.D.R. Mehedinți a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că această instituție se află în subordinea Ministerului Agriculturii care este ordonatorul principal de credite și că în temeiul art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 123/2006 nu poate fi obligată la plata subvențiilor solicitate de reclamantă.
Examinând cu prioritate în condițiile prevăzute de art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și D.A.D.R. Mehedinți, Curtea, reține următoarele:
în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, se apreciază că excepția invocată este întemeiată, dat fiind faptul că între reclamantă și acesta nu există raporturi juridice obligaționale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în calitate de ordonator principal de credite, având obligația de a vira către beneficiar sumele necesare acoperirii sprijinului financiar prevăzut de lege, în situația în care reclamanta ar fi îndreptățită să primească un astfel de ajutor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta D.A.D.R. Mehedinți se apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordinul nr. 601/2007 emis de M.A.D.R., implementarea acordării sprijinului financiar, verificarea modului de îndeplinire a condițiilor legale pentru acordarea acestuia și decontarea sumelor aferente de către beneficiari se asigură prin direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului București.
Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 210 din 12 aprilie 2011.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta nu este îndreptățită la acordarea sprijinului financiar solicitat, întrucât nu îndeplinește cerința impusă de art. 7 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 601/2007 emis de M.A.D.R., nefăcându-se dovada că a fost preluată infrastructura de îmbunătățiri funciare ce necesită cheltuieli pentru executarea lucrărilor de aducere în stare de funcțiune, aspect recunoscut de reclamantă chiar în cuprinsul cererii adresate pârâtei D.A.D.R. Mehedinți la data de 23 ianuarie 2009, ( fila nr. 12 din dosar).
în ceea ce privește contractul multianual nr. 0911022 din 25 noiembrie 2009 încheiat între A.N.I.F. și O.U.A.I. Pădina (fila nr. 25 din dosar) se constată că la data la care reclamanta a solicitat D.A.D.R. Mehedinți acordarea sprijinului financiar, respectiv 23 ianuarie 2009, acest contract nu exista, fiind încheiat ulterior.
în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada, la data solicitării sprijinului financiar a existenței actului adițional încheiat în anul 2009, se apreciază că nici condiția impusă la art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordin nu este îndeplinită.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta O.U.A.I. Padina.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză, existența unor motive contradictorii privind soluționarea excepțiilor și a fondului cauzei și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește solicitarea reclamantei privind constatarea refuzului nejustificat al autorităților pârâte de a achita sumele solicitate reprezentând executarea lucrărilor de reparații pentru aducerea în stare de funcționare a infrastructurii de irigație și a costurilor legate de asigurarea pazei și protecției infrastructurii de îmbunătățiri funciare.
Se arată că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat apreciind greșit în sensul că recurenta nu ar avea dreptul la sumele solicitate pe considerentul că nu este îndeplinită cerința prevăzută în art. 7 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 601/2007 privind transmiterea întregului sistem de irigații și în ceea ce privește lipsa actului adițional pentru anul 2009.
Se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a motivat respingerea capătului de cerere care prevedea plata costurilor legate de asigurarea pazei și protecției infrastructurii de îmbunătățiri funciare recurenta apreciind că îndeplinește condițiile prevăzut de art. 7 din Ordinul nr. 601/2007.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
La dosar intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură Mehedinți au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
în cauză nu poate fi reținută soluționarea greșită a excepțiilor invocate aplicarea greșită a legii și aprecierea greșită a materialului probator în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.
Instanța de fond s-a pronunțat pe acțiunea recurentei astfel cum a fost precizată și a constatat corect față de probele administrate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece pretenția financiară solicitată reprezentând acordarea sprijinului financiar pentru activitatea de îmbunătățire financiară are caracter subsidiar în raport cu cea privind constatarea existenței unui drept recunoscut de lege vătămat pentru recurentă și a îndeplinirii condițiilor unui refuz nejustificat și nelegal al părților de a-i recunoaște recurentei dreptul la sprijinire financiară reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 123/2006 și ale Ordinului nr. 601 din 25 iulie 2007.
în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 601/2007 și cea prevăzută la art. 7 alin. (2) lit. d).
Aceasta deoarece în baza Protocolului din 29 ianuarie 2008 recurenta nu a preluat întreaga infrastructură, nefăcându-se dovada certă a cheltuielilor efectuate respectiv a sumelor solicitate, în condițiile în care infrastructura pentru care se solicită sprijin nu a fost prelată în integralitate nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 601/2007.
Contractul din 25 noiembrie 2009 invocat ca temei al cererii nu poate fi reținut deoarece a fost încheiat ulterior datei de 23 ianuarie 2009, data solicitării sprijinului financiar.
în ceea ce privește repronunțarea instanței privind plata costurilor legate de asigurarea pazei, aceasta nu poate fi reținută deoarece instanța s-a pronunțat pe acțiunea precizatoare și modificatoare cu respectarea principiului disponibilității și în raport de obiectul acțiunii precizate.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2072/2012. Contencios → |
|---|
