ICCJ. Decizia nr. 4400/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 23 august 2011 și înregistrată sub nr. 8318/40/2011, reclamantul M.D. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând anularea deciziei nr. 99660 din 26 iulie 2011, emisă de Casa de Pensii Botoșani, în temeiul O.U.G. nr. 59/2011.
Ulterior, contestația a fost precizată, iar la termenul din 20 februarie 2012 contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 și art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, publicată în M. Of. nr. 457/2011.
Prin încheierea de ședință din 19 martie 2012, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a sesizat Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 și art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 28 martie 2012, sub nr. 8318/40/2011.
2. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 150 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, a fost respinsă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 și art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Metodologia privind revizuirea pensiilor prevăzute de Legea nr. 119/2010, invocată de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Secretariatul General și Casa Județeană de Pensii Botoșani, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a prevederilor unui act ce nu intră în categoria actelor administrative, în accepțiunea conferită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Instanța de primă jurisdicție a constatat că actul la care face referire contestatorul este reprezentat de Metodologia de calcul a pensiilor, în fapt de Anexa la O.U.G. nr. 59/2001 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar modalitatea de contestare a acesteia este identică procedurii de contestare a ordonanțelor, reglementată de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că în cauza de față contestatorul nu a urmat procedura prevăzută de textul legal sus menționat, potrivit căreia "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", instanța de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă excepția invocată.
3. Recursul declarat de M.D.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
A precizat că în fapt Guvernul României a emis H.G. nr. 737/2010 și O.U.G. nr. 59/2011, iar ambele acte conțin metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor și au conținuturi identice. A susținut că prin decizia nr. 5019 din 27 octombrie 2011 înalta Curte, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 737/2010, astfel încât în mod greșit instanța de contencios administrativ a respins excepția de nelegalitate invocată.
II. Decizia instanței de recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin (2) coroborate cu art. 129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 și art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, Metodologie prevăzută în OUG nr. 59/2011.
în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
înalta Curte, reține că în cauza dedusă judecății se solicită constatarea nelegalității unui act normativ, care nu intră în sfera actului administrativ și a cărui nelegalitate nu poate fi constatată de o instanță de contencios administrativ, ci intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional, astfel cum arată dispozițiile din Legea nr. 47/1992 republicată.
Or, înalta Curte, reține că nu poate constitui niciodată obiect al excepției de nelegalitate o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență, nefiind în competența instanțelor judecătorești soluționarea excepției de nelegalitate a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență, ci întotdeauna judecătorul este chemat să aplice și să interpreteze aplicarea legii la un caz particular, în raport de situația de fapt și de drept reținută.
înalta Curte, reține că dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență sunt supuse unei alte proceduri de verificare, deci controlul lor se realizează potrivit unei alte proceduri stabilite prin lege organică.
în materia soluționării cererilor referitoare la nelegalitatea/neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență, legiuitorul a adoptat o procedură specială, prevăzută de Legea nr. 47/1992, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părților și fără ca prin această procedură să se aducă atingere dreptului de acces la un tribunal, în înțelesul dat acestuia de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și reflectat în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de Constituția României și jurisprudența constantă a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent nu pot fi primite de înalta Curte.
înalta Curte, reține că dispozițiile art. 52 alin. (2) din Constituție precizează că atât condițiile, cât și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, motiv pentru care hotărârea instanței de fond a fost menținută, iar, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul formulat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2285/2012. Contencios → |
|---|
