ICCJ. Decizia nr. 2072/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Z.C.D., D.A. și P.G. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând să se constate încălcarea dreptului lor patrimonial, astfel cum a fost el stabilit potrivit Legii nr. 10/2001 și Titlului VII al Legii nr. 247/ 2005 în ceea ce privește imobilul situat în Craiova, compus din teren și construcție ce a fost demolată, proprietatea autorilor reclamantelor și pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, obligarea pârâtelor să facă toate demersurile pentru a evalua și stabili valoarea de restituire în echivalent bănesc a imobilului, să emită de îndată decizia ce conține titlu de despăgubire, iar, în caz contrar, obligarea la repararea prejudiciului adus patrimoniului reclamantelor, cu plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că notificarea adresată Primăriei municipiului Craiova a fost soluționată prin Dispoziția nr. 18771 din 3 octombrie 2007 a Primarului municipiului Craiova ce a fost contestată și s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, acordarea de despăgubiri bănești, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D. în anul 2008 dar nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 161 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor Z.C.D., D.A. și P.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și s-a respins acțiunea reclamantelor.
A fost obligată pârâta să procedeze la finalizarea etapei de verificare a dosarului și la desemnarea evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei cauze, iar ulterior finalizării etapei de evaluare să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri în favoarea reclamantelor.
A fost respinsă cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata amenzii, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., că această autoritate și C.C.S.D., sunt diferite, cu atribuții distincte, cu toate că cele două instituții se află în relații de interdependență în ceea ce privește obiectul de activitate, A.N.R.P. asigurând organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale și nu are competențe în privința emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, competențe date de lege în sarcina C.C.S.D.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că prin Dispoziția nr. 18771 din 3 iulie 2007, în urma soluționării litigiului de către instanță, Primarul municipiului Craiova a respins cererea reclamantelor privind restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar dosarul a fost înaintat la C.C.S.D. în 2008.
Pentru că recurenta-pârâtă Comisia Centrală a solicitat completarea dosarului, reclamantele au înaintat o serie de înscrisuri.
S-a reținut că apărările recurentei-pârâte nu pot justifica lipsa de acțiune a pârâtei pe o perioadă de 4 ani pentru că se depășește termenul rezonabil și dovedesc intenția autorității de a tergiversa soluționarea dosarului.
Referitor la cererea reclamantelor privind repararea prejudiciului cauzat s-a avut în vedere că reclamantele au precizat că solicită fixarea unui termen de executare a hotărârii în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 și au cuantificat prejudiciul cauzat, prin raportare la prevederile alin. (2) al aceluiași articol, la suma de 95.408 lei, respectiv 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 12 decembrie 2008, data comunicării răspunsului primit de la A.N.R.P. până la data introducerii acțiunii. Dar, acest capăt de cerere a fost respins ca prematur formulat atâta timp cât a fost stabilit un termen pentru executarea hotărârii, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar amenda prevăzută de alin. (2) se aplică numai în cazul în care termenul nu este respectat, situație în care reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
3. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele Z.C.D., D.A., P.G. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
I. în recursul declarat de reclamante se solicită modificarea în parte a soluției pronunțate deoarece instanța de fond, deși a constatat că prin Sentința civilă nr. 733 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă sub acest aspect, reclamantelor le-a fost recunoscută calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în valoare de 944.574,64 lei pentru clădire și 1.968.531,8 lei pentru terenul aferent de 2000 m.p., situat în Craiova, totuși a obligat intimata-pârâtă să desemneze un evaluator în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei, pentru a face o nouă evaluare a bunurilor imobile pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri.
S-a arătat că obligarea la efectuarea unei noi evaluări constituie o încălcare a puterii de lucru judecat a sentinței prin care s-au stabilit măsurile reparatorii și cuantumul lor.
S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii plângerii și sub aspectul constatării că valoarea despăgubirilor este cea de 944.574,64 lei pentru imobilul clădire și 1.968.351,8 lei pentru terenul aferent de 2.000 m.p. situat în Craiova, astfel cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă și obligarea intimatei-pârâte la emiterea acestui titlu de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei ce se va pronunța în cauză.
II. în recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se critică soluția instanței de fond ca fiind netemeinică deoarece în mod greșit s-a reținut tergiversarea în soluționarea dosarului și că au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.
Se invocă faptul că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul reclamantelor.
Când a fost analizat dosarul s-au constatat următoarele aspecte: lipsesc înscrisuri privind construcția demolată precum și certificat de deces al numitului N.N., certificat de moștenitor dacă a fost dezbătută succesiunea acestuia(negație eliberată în acest sens), precum și copiile actelor de identitate valabile la zi și s-au solicitat înscrisurile mai sus menționate, or, instanța de fond nu a luat în considerare demersurile efectuate și a constatat încălcarea termenului rezonabil.
Un alt aspect pentru care a fost criticată soluția instanței de fond a fost invocarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în motivarea soluției de admitere având în vedere că nu suntem în prezența unui refuz de a soluționa o cerere adresată autorității pentru că nu orice refuz poate fi calificat ca refuz nejustificat, ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii formulate de reclamante ca neîntemeiată.
Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare la recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Intimata-pârâtă P.G. a decedat și a fost depus certificatul de moștenitor din care rezultă calitatea de moștenitor a fiului acesteia, P.M. și care a fost introdus în cauză în această calitate.
3. Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte, va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins deoarece sentința atacată este temeinică.
într-adevăr, potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt stabilite mai multe etape în care se analizează dosarele întocmite potrivit Legii nr. 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor, respectiv etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării.
Legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea dosarelor, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de mare încât să aducă atingere dreptului reclamanților la aceste măsuri reparatorii, el trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil pentru că nu poate fi amânată sine die analiza acestor dosare de către autoritățile statului.
Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanție ce privește, în cauzele civile, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei instanțe este condiționată de parcurgerea prealabilă a unei proceduri.
Deși autoritatea recurentă a încercat să justifice nesoluționarea dosarului reclamantelor prin necesitatea completării dosarului cu înscrisuri, la dosarul de fond au fost depuse și adresele prin care reclamantele au înaintat înscrisurile care dovedesc calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, respectiv, adresa nr. 101 din 11 februarie 2009 prin care se prezintă dovezi asupra calității de moștenitor a unicului proprietar al imobilului notificat potrivit Legii nr. 10/2001, imobilul fiind naționalizat în anul 1950 și adresa nr. 96 din 19 februarie 2010 prin care au fost înaintate Comisiei Centrale o serie de înscrisuri referitoare la clădirea demolată.
Mai mult, calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite și dreptul la acordarea de despăgubiri potrivit legii le-a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar recurenta nu poate ignora o asemenea hotărâre, astfel că încercările recurentei de a justifica nesoluționarea dosarului sunt nefondate.
Referitor la celălalt aspect invocat în motivele de recurs, referitor la inexistența unui refuz nejustificat, se constată că susținerile recurentei sunt nefondate.
Așa cum am arătat, a existat un refuz explicit al autorității de a soluționa dosarul reclamantelor, iar adresele invocate nu pot justifica tergiversarea soluționării, mai ales că din anul 2010 au fost depuse înscrisuri care să faciliteze activitatea acesteia.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
II. Recursul declarat de reclamanții Z.C.D., D.A., P.M. va fi respins pentru următoarele considerente.
Este adevărat că prin Sentința civilă nr. 773 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă, au fost stabilite despăgubirile ce urmau a fi acordate reclamantelor, respectiv 944.574,64 lei pentru imobilul-clădire și 1.968.351,80 lei pentru terenul aferent de 2000 m.p. situat în Craiova, însă, prin Decizia nr. 50 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost admis apelul, a fost schimbată sentința civilă în sensul că au fost acordate reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent.
în considerentele acestei decizii s-a reținut tocmai faptul că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a modificat procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură ce pot fi acordate potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de către Comisia Centrală.
Prin Decizia nr. 4799 din 12 iunie 2007 a înaltei Curți, secția civilă, și de proprietate intelectuală a fost respins recursul declarat de reclamantele Z.C.D., D.A. și P.G. împotriva Deciziei nr. 50/2007 a Curții de Apel Craiova, și s-a arătat că Legea nr. 247/2005 este o lege de imediată aplicare și a fost considerată nefondată critica privind faptul că aceasta nu s-ar aplica cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, iar competența acordării despăgubirilor revine C.C.S.D.
Toate acestea dovedesc că prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor de care pot beneficia, așa cum susțin recurentele, ci chiar s-a recunoscut competența Comisiei Centrale în stabilirea cuantumului acestora în urma evaluării, astfel că sentința recurată, din acest punct de vedere, este legală și temeinică și nu nesocotește puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile ci respectă întocmai cele stabilite prin acea hotărâre.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanții Z.C.D., D.A. și P.M.,precum și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2233/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1003/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
