ICCJ. Decizia nr. 2297/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2297/2012
Dosar nr. 5409/2/2010
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, modificarea acesteia în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 212.643 RON şi nu de 199.100 RON, cum în mod greşit s-a trecut în decizie, precum şi obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că reclamantul optează pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi prin Raportul de evaluare s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru dosarul nr. 25955/ CC la suma de 212.643 RON, în decizia contestată s-a menţionat suma de 199.100 RON, fără să se ţină cont de suma de 13.543 RON, ce reprezintă valoarea despăgubirii aferentă construcţiei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamantului de a se emite ordinul de plată în numerar.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără să se aibă în vedere şi valoarea construcţiei, aşa cum a fost stabilită prin Raportul de evaluare. În aceste condiţii, a susţinut instituţia pârâtă, în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conţină valoarea corectă.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 178 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de plată a sumei de 212.643 RON, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea ordinului de plată a sumei de 212.643 RON, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, care să conţină titlul de despăgubire în cuantum de 212.643 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, reţinând faptul că, împotriva deciziei privind titlul de despăgubire, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi obligată să parcurgă o procedură administrativă prealabilă.
Analizând actele dosarului, Curtea a reşinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010, s-a emis titul de despăgubire în favoarea reclamantului, în dosarul nr. 25955/ CC, în cuantum de 199.100 RON, ce reprezintă doar valoarea terenului şi nu de 212.643 RON, aşa cum s-a stabilit prin raportul de evaluare, fără să se ţină cont de suma de 13.543 RON ce reprezintă valoarea despăgubirii aferentă construcţiei.
Această împrejurare rezultă din cuprinsul raportului de evaluare aflat la dosarul cauzei şi a fost recunoscută de pârâtă, care a arătat că, printr-o regretabilă eroare, decizia contestată a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, precizând faptul că, în proxima şedinţă a Comisiei Centrale, urmează să se dispună emiterea unei decizii de completare care să conţină valoarea corectă.
Instanţa de fond a constatat că, până la data dezbaterilor, pârâta nu a făcut dovada că a emis o decizie de completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 212.643 RON.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, avându-se în vedere opţiunea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor în numerar, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a cărei competenţă se limitează doar la emiterea dispoziţiei reprezentând titlul de despăgubire, aşa cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 16 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 247/2005.
Aşadar, a reţinut judecătorul fondului, în raport de prevederile pct. 20 şi 22 din O.U.G. nr. 81/2007, urmare a formulării cererii de opţiune prin care reclamantul a solicitat titlul de plată în numerar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are competenţa de a emite titlul de plată în numerar.
3.Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva sentinţei civile nr. 178 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta solicită, în principal, admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, modificarea sentinţei atacate, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind anularea deciziei nr. 7873/2010 şi obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei noi decizii pentru cuantumul de 212.643 RON, precum şi în sensul respingerii acţiunii ca fiind rămasă fără obiect.
În motivarea căii de atac, susţinută prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, autoritatea recurentă critică soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, invocând dispoziţiile art. 19 titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă învederează faptul că, în dosarul de despăgubire nr. 25955/ CC, Comisia Centrală a emis Decizia nr. 9200 din 19 ianuarie 20011 de completare a Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în completarea titlului de despăgubire din decizia contestată, suma de 13.543 RON.
Prin urmare, arată recurenta, solicitarea de modificare a Deciziei nr. 7873/2010 a rămas fără obiect.
Totodată, instituţia recurentă precizează faptul că despăgubirile au fost acordate integral prin două decizii, respectiv Decizia nr. 7873/2010 şi Decizia nr. 9200/2011, prima fiind anulată de către instanţa de fond, iar cea de-a doua fiind emisă în completarea primeia, astfel încât se impune menţinerea ambelor decizii conţinând titlurile de despăgubire.
4. Apărările intimatului-reclamant.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I.I., având în vedere emiterea Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011 pentru suma de 13.543 RON, precizează că achiesează la recursul formulat de pârâtă, în sensul de a modifica sentinţa atacată prin înlăturarea menţiunii privind anularea Deciziei nr. 7873/2010 şi obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei noi decizii în cuantum de 212.643 RON.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul I.I. a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, modificarea acesteia în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor ca fiind în sumă de 212.643 RON şi nu de 199.100 RON, cum în mod greşit s-a reţinut în decizie, precum şi obligarea pârâtei să emită de îndată Ordinul de plată a sumei de 212.643 RON, având în vedere faptul că reclamantul optează pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine situaţia de fapt potrivit căreia dosarul aferent Dispoziţiei nr. 6254 din 20 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti în favoarea reclamantului a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 25955/ CC, iar ca urmare a cererii reclamantului privind soluţionarea cu prioritate a acestui dosar, s-a procedat la analizarea dosarului sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Ulterior completării dosarului cu înscrisuri privind identificarea imobilului notificat, s-a dispus trimiterea spre evaluare, prilej cu care s-a stabilit valoarea imobilului-teren şi construcţie, situat în Municipiul Bucureşti, sector 5, la suma de 212.643 RON.
Autoritatea pârâtă a recunoscut, atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin cererea de recurs, faptul că, dintr-o eroare, Decizia nr. 7873 din 23 martie 2010 a fost emisă numai pentru suma de 199.100 RON, care reprezintă valoarea terenului, fără a fi observat şi cuantumul despăgubirilor aferente construcţiei, respectiv suma de 13.543 lei şi a precizat că urmează să emită o decizie de completare, care să conţină valoarea stabilită pentru construcţia demolată.
Curtea de apel a constatat faptul că, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, instituţia pârâtă nu emisese o decizie de completare, astfel încât a apreciat că se impune anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 212.643 RON.
În etapa procesuală a recursului, autoritatea pârâtă a învederat şi a făcut dovada emiterii de către Comisia Centrală a Deciziei nr. 9200 din 19 ianuarie 2011, de completare a Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, prin care s-a acordat reclamantului, în completarea titlului de despăgubire iniţial şi suma de 13.543 RON.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte reţine că se impune respingerea, ca fiind rămase fără obiect, a capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire.
Aşadar, Înalta Curte constată faptul că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi apreciază că nu se mai justifică măsura anulării Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010, dispusă de instanţa de fond, iar reclamantul I.I. poate valorifica ambele decizii emise de autoritatea pârâtă, respectiv Decizia nr. 7873/2010 şi Decizia nr. 9200/2011, prin care i s-au acordat integral despăgubirile cuvenite pentru imobilului-teren şi construcţie notificat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată faptul că, în raport cu aspectele reţinute în cuprinsul prezentei decizii şi faţă de soluţia de respingere, ca fiind rămase fără obiect, a capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurentă cu privire la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 178 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 7873 din 23 martie 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi privind obligarea la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2309/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
