ICCJ. Decizia nr. 2309/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2309/2012
Dosar nr. 3738/2/2011
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanţii I.B.P. şi A.R.M. au chemat în judecată Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată Comisia să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire şi să o transmită Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor, cu obligarea la 10.000 lei daune morale şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că autoarea lor, G.A. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Târgu Mureş, iar prin Dispoziţia nr. 2176/2008 s-a dispus acordarea despăgubirilor.
Au precizat că dispoziţia a fost înaintată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că drepturile aferente acesteia le-au fost cesionate, fiind notificată Comisia în acest sens.
Au mai susţinut că cererea nu a fost soluţionată în termen rezonabil, astfel că s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului
b) Întâmpinarea formulată în cauză.
Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acţiunii, explicând procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
A precizat că dosarul a fost transmis la evaluator, iar în ceea ce priveşte trimiterea deciziei la Direcţia de acordare a despăgubirilor în numerar, s-a arătat că potrivit legii, după ce se emite decizia privind titlurile de despăgubire, se formulează opţiune de către titular.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe.
Prin Sentinţa nr. 3997 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamanţilor I.B.P. şi A.R.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat-o pe aceasta la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul, casă de locuit şi teren aferent, situat în Municipiul Tg.Jiu, judeţul Gorj, Dispoziţia nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului Municipiului Târgu Jiu, cu menţionarea reclamanţilor şi a cotelor fiecăruia, conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9 martie 2011, respectiv I.B.P. – 10%, iar A.R.M. – 15%, din valoarea totală a despăgubirilor.
A mai fost obligată pârâta C.C.S.D. să transmită, potrivit opţiunii reclamanţilor, această decizie către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia de acordare a despăgubirilor în numerar, cu acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei şi a fost respinsă cererea privind daunele morale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că dosarul a fost trimis în vederea evaluării totuşi această împrejurare nu a fost dovedită, nefiind ataşate înscrisuri în acest sens,simpla menţionare a acestora în cuprinsul întâmpinării nefiind relevantă sub acest aspect.
Pe de altă parte, instanţa a apreciat că nesoluţionarea dosarului intr-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 1 din protocolul nr. 1 şi a art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, statul, prin instituţiile sale, fiind obligat sa garanteze prin măsuri legale şi administrative adecvate realizarea efectiva şi rapida a dreptului la restituire, sub forma acordării de despăgubiri, conform principiului supremaţiei dreptului şi al legalităţii protecţiei patrimoniului.
În raport de data emiterii dispoziţiei prin care a fost recunoscut dreptul la despăgubire în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi data înregistrării dosarului la instituţia pârâtă, Curtea a apreciat că refuzul acesteia de a proceda la evaluare a imobilului supus procedurii administrative şi de a emite titlul de despăgubire este nejustificat, nefiind relevante susţinerile privind ordinea înregistrării dosarelor în contextul în care pârâtul nu a dovedit împrejurările care au condus la realizarea evaluării imobilului în cauză până la data pronunţării prezentei hotărâri,urmând ca în temeiul dispoziţiilor menţionate, precum şi a disp. art. 1, art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 să fie admisă în parte acţiunea în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul (casă de locuit şi teren aferent) situat în Municipiul Tg. Jiu, Gorj, Dispoziţia nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului Municipiului Tg. Jiu cu menţionarea reclamanţilor şi a cotelor fiecăruia, conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9 martie 2011 respectiv I.B.P. - 10% iar A.R.M. - 15 %, din valoarea totală a despăgubirilor.
A fost obligat acelaşi pârât să transmită potrivit opţiunii reclamanţilor-exprimată prin chiar introducerea prezentei acţiuni, această decizie către A.N.R.P., Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, conform solicitării reclamanţilor în vederea realizării drepturilor rezultate din efectuarea raportului de expertiză tehnică evaluatoare.
Va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale având în vedere împrejurarea că reclamanţii nu au dovedit producerea unor suferinţe care să justifice acordarea unor astfel de daune, conform art. 1169 C. civ.
2. Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
a) Motivele de recurs.
În motivele de recurs pârâta a susţinut că greşit s-a admis cererea de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deoarece după efectuarea evaluării, partea poate formula obiecţiuni.
În ceea ce priveşte transmiterea deciziei către Direcţia de Acordare a Despăgubirilor în Numerar s-a precizat că potrivit O.U.G. nr. 81/2007, titularul deciziei are drept de opţiune între despăgubirea în numerar şi titluri de conversie, astfel că aceasta reprezintă o altă etapă a procedurii.
S-a mai arătat ă potrivit O.U.G. nr. 62/2010 s-a suspendat plata despăgubirilor în numerar.
S-au formulat critici şi asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, cu precizarea că trebuiau micşorate, întrucât dosarul a avut un singur termen de judecată.
b) Analiza motivelor de recurs.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, situaţia de fapt existentă în cauză şi legislaţia aplicabilă reţine:
Situaţia de fapt.
Dispoziţia nr. 2176/2008 a Primarului Municipiului Târgu Jiu privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Sibiu şi acordarea de despăgubiri a fost înaintată recurentei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamanţii au solicitat soluţionarea cu prioritate a dosarului, invocând şi respectarea termenului rezonabil reglementat din art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului
Legislaţia aplicabilă:
Constituţia României art. 11 alin. (1) „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Constituţia României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Constituţia României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Legea nr. 247/2005, titlul VII.
Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art. 16. alin. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Art. 16. alin. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Analiza legislaţiei relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluţionarea dosarelor.
Referitor la lipsa unui termen de soluţionare a cererilor din legislaţia naţională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispoziţiile alin. (2) din art. 20 al Constituţiei României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a ratificat Convenţia Europeana a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanţa în faţa căreia se invocă existenţa unei neconcordanţe între legislaţia naţională şi dispoziţia Convenţiei va aplica cu prioritate prevederile convenţiei.
În baza aceluiaşi temei constituţional, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de faţă, judecătorul naţional a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluţionare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
În raport de data depunerii cererii şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg se reţine că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, aşa cum corect s-a reţinut de prima instanţă.
În ceea ce priveşte obligarea pârâtei să transmită dosarul către Direcţia de Despăgubire în Numerar, soluţia este eronată.
Potrivit Legii nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de despăgubirile se comunică solicitantului.
Împotriva acestora se poate formula acţiune în justiţie la instanţa de contencios administrativ, aşa cum rezultă din prevederile titlului VII, art. 19 şi următoarele din Legea nr. 247/2005.
Dacă nu s-a formulat acţiune sau s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se depune de titular sau mandatarul acestuia la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, procedură în cadrul căreia se poate opta, fie pentru despăgubiri în numerar, prin titluri de plată, fie pentru titluri de conversie.
Comisia, după emiterea titlurilor de despăgubire, nu mai are nici un fel de atribuţii, sub aspectul titlurilor de plată sau de conversie.
Prin hotărârea pronunţată, prima instanţa a creat noi competenţe pentru Comisie, în afara celor reglementate prin lege, astfel că motivul de recurs este fondat, titlurile de despăgubire se depun de titular la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, critica este neîntemeiată, întrucât suma de 500 lei acordată cu acest titlu se înscrie în noţiunea de rezonabilitate, ţinând seama că litigiul a ocazionat costuri legate de redactarea şi susţinerea acţiunii.
c) Soluţia instanţei de recurs.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica în parte sentinţa primei instanţe în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul la A.N.R.P. – D.A.D.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 3997 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2297/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2324/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
