ICCJ. Decizia nr. 2338/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2338/2012
Dosar nr. 6603/2/2010
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6603/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Federaţia Sindicatelor Radiocomunicaţii, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010, respectiv a anexei care face parte integrantă din aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M.O. nr. 339 din 21 mai 2010, mai precis în anexa care face parte integrantă din hotărârea privind aprobarea Programului de modernizare, reorganizare şi reducere a cheltuielilor Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A., se urmăreşte declanşarea procedurii de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea unui aşa zis "program de eficientizare, pentru ca firma Radiocom să nu intre în stare de insolvenţă".
A mai arătat reclamanta că aşa cum reiese din această hotărâre de guvern, se urmăreşte realocarea personalului, lucru confirmat şi de directorul general al Radiocom.
În opinia reclamantei deşi, termenul de realocare însemna mutarea salariaţilor în alte departamente, şi nu disponibilizarea lor, aspect confirmat şi de directorul general al Radiocom, aceasta este de fapt mascarea concedierii colective.
Prin notificarea înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/7143 la 17 iunie 2010, reclamanta Federaţia Sindicatelor Radiocomunicaţii, a solicitat revocarea H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M.OF. NR. 339 din 21 mai 2010, notificare care se încadrează în prevederile Legii nr. 544/2004, şi se constituie plângere prealabilă.
La data de 28 octombrie 2010 numiţii T.C.S., T.R., P.I.O. şi alţii, în temeiul art. 49 şi art. 56 C. proc. civ. în număr de 1068 de persoane, în calitate de membrii de Sindicat au formulat cerere de intervenţie în interes propriu în acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 6603/2/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având termen de judecată la data de 15 noiembrie 2010, în care figurează ca părţi: Federaţia Sindicatelor Radiocomunicaţii şi Guvernul României, solicitând admiterea în principiu a cererii, urmând ca pe fond să fie admisă acţiunea aşa cum a fost formulată, respectiv anularea în tot a H.G. nr. 456 din 5 mai 2010, publicată în M. Of. nr. 339 din 21 mai 2010.
La data de 11 noiembrie 2010 pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată invocând excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţii respinse ca neîntemeiate prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2011, când a fost încuviinţată în principiul cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către membrii de sindicat.
Prin Sentinţa nr. 1068 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta Federaţia Sindicatelor Radiotelecomunicaţii şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
H.G. nr. 456/2010 este temeinică şi legală, fiind adoptată de Executiv conform prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, care este, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 12/2009, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, ce are rolul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicaţiilor electronice, serviciilor poştale, tehnologiei informaţiei şi al serviciilor societăţii informaţionale şi ale societăţii bazate pe cunoaştere, şi care, potrivit art. 16 din aceeaşi hotărâre de Guvern, îndeplineşte atribuţiile pe care statul român le are în calitate de acţionar la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A.
La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind operaţiunile din etapa de avizare".
De asemenea s-a mai reţinut că proiectul hotărârii contestate a fost avizat de Consiliul Legislativ, prin Avizul favorabil nr. 568 5 mai 2010 precum şi că actul administrativ contestat a fost adoptat şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, din Nota sa de fundamentare reieşind faptul că societatea civilă a fost informată, prin afişarea proiectului H.G. nr. 56/2009 pe site-ul oficial al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs Federaţia Sindicatelor Radiocomunicaţii şi 1068 persoane - membri sau salariaţi ai Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicaţii Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor formulate, practic reclamanţii reiau argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, fără a formula critici veritabile cu privire la sentinţa atacată.
Recursul este nefondat.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, cu privire la necesitatea adoptării actului administrativ contestat, în anul 1998, prin H.G. nr. 372/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Radiocomunicaţie, s-a înfiinţat Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A., ca persoană juridică română, care se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu actul constitutiv. Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A. este societate comercială pe acţiuni, care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
La nivelul lunii februarie 2010 a fost realizată o analiză asupra Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. atât din punct de vedere al poziţionării pe piaţă, cât mai ales asupra performanţelor financiare înregistrate în ultima perioadă.
Astfel, s-a ajuns la concluzia că pe segmentul de comunicaţii electronice, Compania se afla la data adoptării H.G. nr. 456/2010 într-o situaţie de dezavantaj competitiv datorat tehnologiei limitative, întrucât dezvoltarea tehnologică a capacităţilor de transmisie date prin radiorelee era limitată şi nu permitea companiei să ţină pasul cu principalii competitori, mai ales pe segmentul de transport de capacitate.
Adoptarea actului normativ atacat a fost determinată de previziunile financiare pentru anul 2010 care arătau că, în lipsa unor măsuri drastice de eficientizare, Radiocom va înregistra cel mai probabil rezultate semnificativ negative.
Astfel, prin adoptarea actului administrativ contestat, s-a urmărit declanşarea procedurii de reorganizare a Radiocom, prin aplicarea unui program de eficientizare, pentru ca firma Radiocom să nu intre în stare de insolvenţă.
Programul de modernizare, restructurare şi reducere a cheltuielilor S.N. Radiocomunicaţii S.A. a fost aprobat de Consiliul de administraţie al S.N. de Radiocomunicaţii S.A. prin Decizia nr. 3 din 10 martie 2010 şi de Adunarea Generală a Acţionarilor prin Hotărârea nr. 4 din 25 martie 2010.
Susţinerile recurenţilor reclamanţi şi ale recurenţilor intervenienţi cu privire la nerespectarea dispoziţiilor privind transparenţa decizională nu pot fi reţinute, întrucât în cadrul şedinţei Consiliului de administraţie din data de 10 martie 2010 au participat şi reprezentanţii sindicatelor reprezentative la nivelul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A.
În concluzie, H.G. nr. 456/2010 este temeinică şi legală, la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind operaţiunile din etapa de avizare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Federaţia Sindicatelor Radiocomunicaţii şi 1068 persoane membri sau salariaţi ai Sindicatelor Libere din Radiotelecomunicaţii Cluj, Iaşi, Timişoara şi Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1068 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2196/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2421/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
