ICCJ. Decizia nr. 2421/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2421/2012
Dosar nr. 622/1/2012
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 737 din 27 septembrie 2011 s-a respins cererea de transfer formulată de judecătorului T.C., la Judecătoria Botoşani sau la Judecătoria Dorohoi, ţinându-se seama de faptul că acesta a fost numit în funcţia de judecător la data de 1 aprilie 2011, în urma promovării concursului de admitere în magistratură, aflându-se, astfel, sub incidenţa, dispoziţiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora persoanele numite în condiţiile acestui articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
Împotriva acestei hotărâri T.C. a formulat contestaţie, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În susţinerea contestaţiei, T.C. a arătat că respingerea cererii sale de transfer este neîntemeiată, întrucât termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este un termen de recomandare, care trebuie analizat în funcţie de fiecare caz concret în parte, ţinând seama de mai multe aspecte:
- nu este prevăzută, pentru nerespectarea lui, o sancţiune (la fel ca în cazul termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti ori al termenului de 30 de zile pentru soluţionarea de către judecător a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată);
- Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat hotărâri prin care a demonstrat că majoritatea termenelor prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de recomandare;
- Potrivit dispoziţiilor art. 15 din acelaşi act normativ, concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii se organizează anual, cu toate acestea în anul 2011, acesta s-a organizat de două ori;
- Prin Hotărârea nr. 221 din 25 martie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României, ţinând cont de motivele personale invocate de solicitant, numirea domnului C.G.O. în funcţia de judecător la Judecătoria Rădăuţi şi eliberarea sa din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, deşi avea 9 luni şi 9 zile în această din urmă funcţie, în care fusese numit în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, realizându-se, astfel, de fapt, transferul magistratului, aflat în termenul de interdicţie instituit de alin. (14) al aceluiaşi articol;
- doamnei Ş.F., care a susţinut concursul de admitere în magistratură, organizat în temeiul dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în luna noiembrie a anului 2009, i s-a recunoscut gradul profesional de judecător de tribunal după 13 luni de la numirea în funcţie, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 161 din 4 martie 2010, aceasta participând în data de 8 mai 2011, la concursul de promovare în funcţie de execuţie pentru Curtea de Apel Alba Iulia; cu toate că la art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte că persoanele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, această perioadă s-a redus la o lună din anul 2008.
Prin Hotărârea nr. 787 din 1 noiembrie 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 19 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători nr. 737 din 27 septembrie 2011.
În motivarea soluţiei sale Plenul C.S.M. a reţinut următoarele:
Privitor la susţinerea contestatorului că termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este un termen de recomandare, Plenul a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 60 al aceluiaşi act normativ, care constituie regula generală aplicabilă în materia transferului, prevederile art. 33 alin. (14) se constituie într-o excepţie, de strictă interpretare, care nu are şi nu poate avea caracterul unei norme de recomandare.
A mai reţinut Plenul C.S.M că celelalte susţineri ale contestatorului sunt construite pe interpretarea proprie a naturii normei juridice cuprinse în art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe unele soluţii derogatorii adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în considerarea unor situaţii speciale, astfel că acestea nu modifică conţinutul excepţiei instituite de articolul amintit.
Împotriva Hotărârii nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs în termen legal T.C. prin care s-a solicitat anularea hotărârii atacate, precum şi a Hotărârii nr. 737 din data 27 septembrie 2011 a Secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de transfer a recurentului, şi obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii să-i aprobe recurentului cererea de transfer de la Judecătoria Focşani la Judecătoria Botoşani sau Judecătoria Dorohoi.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că Hotărârea nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este lipsită de transparenţă şi nu este motivată, această instituţie refuzând să aprobe transferul petentului fără nicio justificare în condiţiile în care se omite intenţionat explicarea noţiunii de ”situaţie specială”. Or, circumstanţele care pot încadra o situaţie în sfera de ”specială” ar trebui cunoscute de toate persoanele la care se referă prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, astfel încât puterea discreţionară de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii şi modalităţile exercitării sale să fie fixate suficient de clar pentru a acorda individului posibilitatea reală de a demonstra că se încadrează în termenul de ”situaţie specială” şi astfel cererea sa să fie examinată prin prisma acesteia. Faptul că unele persoane au cunoscut circumstanţele care au trebuit expuse pentru a demonstra că se află într-o situaţie specială, în condiţiile în care toţi magistraţii au un statut unic, constituie o modalitate prin care Consiliul Superior al Magistraturii se face vinovat de discriminare.
Recurentul a considerat că se află în una dintre ”situaţiile speciale” care ar fi trebuit să ducă la aprobarea cererii sale de transfer pentru următoarele considerente:
1. Dacă motivul pentru care a fost introdus în anul 2008 alineatul (14) al art. 33 din Legea nr. 303/2004 este acela că această modalitate de admitere în magistratură ”a fost instituită din considerente practice, pentru ocuparea posturilor vacante, în special la instanţe şi parchete care în mod obişnuit au deficit de personal, instituindu-se garanţia ocupării acestor posturi de către cei selectaţi în urma acestui concurs pe o perioadă de minim 3 ani” (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 599 din 1 iulie 2010), aprobarea cererii recurentului de transfer ar conduce tocmai la atingerea acestui scop, respectiv ocuparea unui loc la o instanţă care în mod obişnuit are deficit de personal şi nu face parte dintre instanţele spre care se îndreaptă opţiunile absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii. În momentul formulării cererii de transfer a recurentului, 1 septembrie 2011, la Judecătoria Botoşani erau un număr de 7 locuri efectiv vacante şi 5 temporar vacante, iar la Judecătoria Focşani era un singur loc vacant astfel încât era exclusă perspectiva riscului de afectare a bunei funcţionări a acestei din urmă instanţe.
2. Mai mult, având în vedere că singurul criteriu de repartizare a candidaţilor selectaţi prin procedura prevăzută la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, este media la examenul de admitere, fără a se ţine seama de domiciliul acestora, a considerat recurentul că cererea sa trebuie să fie analizată şi prin prisma motivelor de ordin familial. Astfel, Judecătoria Focşani la care a fost repartizat recurentul la data de 1 aprilie 2011 se află la o distanţă de 250 km. de localitatea de domiciliu municipiul Botoşani, iar acesta este căsătorit de 6 ani şi are doi copii minori, unul de 6 ani şi unul de un an. A mai precizat recurentul că soţia acestuia, T.G., se află în aceeaşi situaţie, fiind judecător la Judecătoria Suceava din data de 24 februarie 2010 (în urma susţinerii examenului de admitere în magistratură potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004), aplicându-se şi ei prevederile art. 33 alin. (14) din acelaşi act normativ, astfel încât cei doi copii minori sunt numai sub supravegherea persoanelor străine în localitatea Botoşani, cât părinţii sunt la serviciu, la 42 km, respectiv 250 km. distanţă.
Prin urmare, a considerat recurentul că refuzul nejustificat de aprobare a transferului recurentului la instanţa de la locul de domiciliu sau la o instanţă apropiată, unde este şi o reală lipsă de personal, este de natură să afecteze viaţa de familie a petentului, creşterea şi educarea copiilor, neexistând garanţia că la data împlinirii termenului de 3 ani vor mai fi locuri vacante la Judecătoria Botoşani sau la o instanţă apropiată locului de domiciliu la care să poată face naveta într-un timp rezonabil care să permită desfăşurarea activităţii în condiţii optime şi relaţii normale cu familia.
3. Recurentul a arătat, de asemenea, că nu au fost luate în considerare, de Consiliul Superior al Magistraturii, nici aspectele de natură economică pe care le implică aplicarea strictă a art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 numai în litera lui în condiţiile economice actuale de criză economică. Astfel, s-a evocat că în anul 2008 când s-a introdus această prevedere legală, bugetul instanţelor şi parchetelor era cu totul altul, permiţând decontarea chiriilor la valoarea lor reală, decontarea navetei, iar salariile magistraţilor erau la un alt nivel pe când în prezent aceste cheltuieli împovărează excesiv bugetul instanţelor. Tot din cauza condiţiilor actuale de criză economică a precizat recurentul că se află şi în imposibilitatea de a-şi muta domiciliul în altă localitate, Suceava sau Focşani, întrucât imobilele pe care le deţine nu pot fi vândute iar un alt credit bancar nu mai poate să contracteze, în prezent fiind deja împrumutat cu suma de 72.000 euro de la S.C. V. România S.A.
Prin urmare, a considerat recurentul că, urmare coroborării situaţiei speciale a Judecătoriei Botoşani cu cea personală, cererea sa de transfer poate fi încadrată într-o situaţie specială care să permită Consiliului Superior al Magistraturii adoptarea unei soluţii derogatorii şi să aprobe transferul de la Judecătoria Focşani la Judecătoria Botoşani sau Judecătoria Dorohoi.
Prin cererea de recurs recurentul T.C. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2012 s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate, apreciindu-se că sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că respingerea cererii de transfer formulată de recurentul T.C. s-a făcut cu respectarea întrutotul a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Hotărârea nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer formulată de recurentul T.C., de la Judecătoria Focşani la Judecătoria Botoşani sau la Judecătoria Dorohoi, cu motivarea că solicitantul se află sub incidenţa prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Contestaţia depusă de T.C. împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secţiei de Judecători a fost respinsă prin Hotărârea nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu motivarea, în esenţă, că prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se constituie într-o excepţie de la dispoziţiile art. 60 din acelaşi act normativ, care constituie regula generală aplicabilă în materia transferului, excepţie care este de strictă interpretare, şi care nu are şi nu poate avea caracterul unei norme de recomandare. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, referitor la celelalte susţineri ale contestatorului, că acestea au fost construite pe interpretarea proprie a naturii juridice cuprinse în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, şi pe unele soluţii derogatorii adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în considerarea unor situaţii speciale.
Înalta Curte reţine, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurentul T.C. şi că este legală şi temeinică atât Hotărârea nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cât şi Hotărârea nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ”Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani”.
Art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, în mod expres, că ”Persoanele numite în condiţiile prezentului nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie”. Această prevedere legală nu poate fi interpretată decât în sensul că ea instituie o interdicţie categorică, absolută, a delegării, detaşării, transferului sau promovării persoanelor numite în magistratură în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, timp de cel puţin 3 ani de la data numirii în funcţia de judecător sau procuror.
Recurentul se încadrează în ipoteza avută în vedere de norma legală conţinută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind numit în funcţia de judecător la Judecătoria Focşani prin Decretul Preşedintelui României nr. 345 din data de 29 martie 2011, începând cu data de 1 aprilie 2011.
Prin urmare, în mod legal a fost respinsă cererea recurentului de transfer de la Judecătoria Focşani la Judecătoria Botoşani sau la Judecătoria Dorohoi şi, ulterior, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, contestaţia acestuia formulată împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secţiei de Judecători. Nu pot fi primite susţinerile recurentului în sensul că prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie un termen de recomandare iar aplicarea acestui termen urmează a fi analizată în concret, cu luarea în considerare a particularităţilor fiecărei situaţii a persoanelor care solicită delegarea, detaşarea, transferul sau promovarea la alte instanţe sau parchete, întrucât în mod indubitabil termenul de 3 ani în discuţie are natura juridică a unui termen legal imperativ, obligatoriu.
Textul art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având un caracter derogatoriu faţă de regulile generale, de drept comun, în materia delegării, detaşării, transferului şi promovării judecătorilor şi procurorilor la instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea, este de strictă interpretare şi aplicare, astfel că nu se mai impunea analizarea îndeplinirii, în persoana recurentului, a criteriilor prevăzute de lege şi de Regulamentul referitor la transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că este legală şi temeinică hotărârea atacată şi că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat, în condiţiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva Hotărârii nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Hotărârii nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2338/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2453/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
