ICCJ. Decizia nr. 2461/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2461/2012
Dosar nr. 3859/y/2010
Şedinţa de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CNSAS") a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar, iar pârâtul este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Potrivit Notei de Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din oraşul Mangalia şi a mediului artiştilor plastici din Constanţa, semnând Angajament sub numele conspirativ "P.".
Reclamantul arată că activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative, fiind menţionate cu titlu de exemplu următoarele note:
a) - "Miercuri 26 noiembrie 1980 l-am vizitat pe profesorul A. la domiciliu. L-am găsit acasă împreună cu soţia (oficiantă poştală în comună). Intenţia mea era clară. Ţineam să aflu dacă în spatele pasiunii şi preocupării pentru yoga s-ar mai ascunde ceva - să spunem practicarea vreunui cult religios; Concluzia la care am ajuns este categorică - Nici vorbă de aşa ceva! (...) În casă nici urmă de icoane sau alte obiecte care ar trăda practicarea vreunui cult. Casa este frumos mobilată şi au o bibliotecă destul de bogată, formată din cărţi de pe piaţa noastră. Nici o carte veche sau străină, cu excepţia unui tratat de yoga tras la xerox - «Eu învăţ yoga» de F. F. în limba franceză";
b) - "Ceea ce voiam să va consemnez într-o notă viitoare, se referea la caricatura de la pag. 259 şi la banda desenată de la pag. 774. Şi una şi cealaltă aparţin unor caricaturişti români: F.V. şi A.A. - mie practic necunoscuţi, necunoscuţi şi la redacţia «U.», şi-n plus, lucrările lor, trimise prin poştă fără aprobarea Consiliului Culturii, au o notă confuză (parcă vor să spună ceva cu nuanţă politică dar sunt lăsate aşa în suspensie)";
c) - "Într-o notă din iarna trecută semnalam prezenţa în catalogul expoziţiei de caricatură de la Montreal - 80, a mai multor caricaturişti români, care expediază lucrările pe cont propriu, fără aprobarea consiliului cultural. Printre aceia notam pe A.A. şi F.V. Dacă lucrările lor din anul 1980, cele desprinse din catalog şi anexate acestei note, erau destul de ambigue, cele expediate pentru ediţia 1981 sunt evident răutăcioase, făcând un deserviciu sistemului nostru social şi chiar ţării sub aspect economic turistic. Personal nu mi-a sosit încă catalogul pe 1981, în schimb l-am văzut la colegii cărora le sosiseră. A.A. prezintă o imagine «comică» cu un pronunţat iz politic. Un peşte trecut prin diverse păţanii, plin de cucuie, nu se încumetă să muşte din cârligul şi râma ce-l ademeneşte, deoarece cârligul este o seceră, iar râma un ciocan. F.V. - prezintă un afiş cu chemarea patetică, tradusă în engleză «zburaţi cu T.!». Imaginea este într-adevăr comică şi pentru o mare companie s-ar constitui chiar ca o reclamă, dar pentru mica noastră companie aeriană este mai degrabă o antireclamă, determinându-l pe vizitatorul expoziţiei să renunţe la serviciile acestei companii. (...) Din informaţiile ce am reuşit să le obţin, acestea sunt reviste studenţeşti editate într-un tiraj destul de limitat, prin mijloace moderne de multiplicare - xerox - sau aşa ceva, probabil s-au editat în cadrul facultăţii de arhitectură. (...) Părerea mea este că cei doi mai sunt în ţară, că sunt sigur bucureşteni, că sunt chiar prieteni, că probabil au legătură cu Animafilm (după modul lor de a desena), că frecventează anumite cercuri unde se vorbeşte fără perdea - adică se înjură şi se persiflează eforturile şi sacrificiile milioanelor de români de a ridica România pe o nouă treaptă economică şi de civilizaţie.";
d) - "încă un aspect în ceea ce-l priveşte pe M.S. În cazul în care i s-ar refuza plecarea peste graniţă la diverse manifestări unde este invitat este capabil şi de acte protestatare, fiind foarte la curent cu tot ce ţine de drepturile omului";
e) - "Am auzit şi eu că M. S. ar purta la el caricaturi refuzate de redacţii sau de forurile de expoziţii şi pe care le arată celor curioşi pe la colţuri. Mie personal nu mi-a fost arătată niciodată o astfel de lucrare. (...) În expoziţie găsesc ca vădit maliţioase lucrările cu «ieşitul la pepeni» sau «ieşitul la cartofi» şi cu coada aceea ce aşteaptă cu plasele şi sacoşele în spatele basculei cu cărămizi. Celelalte lucrări au o notă largă care se pot interpreta evident, dar care se pot ascunde sub scuza internaţionalizării situaţiei. Concluzia că M.S. lucrează de unul singur, ce vrea, ce crede el, fără a fi solicitat de organele superioare artistice pe o problematică socială clară";
f) - "Că textele lui M.S., sunt pline de umor şi de haz este incontestabil. Că majoritatea sunt maliţioase şi cu aluzie clară la penuria de alimente şi la reducerea consumului electric, este iar un adevăr. Rămâne de analizat în ce măsură aceste lucrări pot fi nocive pentru societate sau rămân un pur motiv de divertisment".
Reclamantul arată că este îndeplinită cerinţa prevăzută de lege ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât persoana verificată, prin informaţiile furnizate, a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată.
În concluzie, reclamantul susţine că pârâtul se încadrează la definiţia dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
La dosar au fost depuse Nota de Constatare nr. DI/I/1299 din 28 aprilie 2009, aprobată de către Colegiul C.N.S.A.S.; Cererea nr. 1442/05 din 25 iulie 2005, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989; Dosar nr. R 204031 (cota C.N.S.A.S.), integral.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul L.N. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din oraşul Mangalia şi a mediului artiştilor plastici din Constanţa, semnând Angajament sub numele conspirativ "P.".
Activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative care se regăsesc în dosarul R 204031, vol. 2 (Mapa anexă cuprinzând materiale informative furnizate de "P.").
Potrivit însemnărilor ofiţerilor rezultă că notele furnizate de pârât "în urma instructajului făcut anterior cu caracter general" au fost exploatate ulterior în cadrul dosarelor personale ale celor vizaţi de securitate.
Prin furnizarea acestor date de către pârât, au fost îngrădite dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, fiind întrunite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Furnizarea informaţiilor a fost făcută conştient de pârât, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele analizate în cauză nu rămâneau fără urmări.
În ceea ce priveşte apărările pârâtului, Curtea de apel a reţinut că elementele de şantaj sau de constrângere erau invocate de ofiţer chiar în timpul procesului de recrutare. Or, astfel de menţiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securităţii privind procedura de verificare şi recrutare a pârâtului, aşa cum din niciuna din probele dosarului ("Raport de felul cum a decurs recrutarea numitului L.N. profesor din Mangalia" aflat la dosar) nu reiese că ne-am afla în prezenţa unei situaţii de excepţie de la această practică a organelor de securitate.
În consecinţă, Curtea de apel a apreciat că pârâtul a acceptat nesilit colaborarea cu organele de securitate, apărările acestuia neputând fi reţinute în raţionamentul juridic al cauzei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul L.N., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că hotărârea este greşită, întrucât:
3.1. - CNSAS nu putea continua cercetările privind calitatea sa de colaborator după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008;
3.2. - El nu a colaborat cu acea parte a Securităţii ce avea ca obiectiv represiunea adversarilor regimului comunist, ci cu "Direcţia Specială pentru Studierea Persoanelor Străine", semnând angajamentul în vederea furnizării de informaţii utile pentru siguranţa naţională;
3.3. - Nu au fost analizate corespunzător condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind preluată trunchiat informaţia din singura notă incriminatorie, întrucât CNSAS a exclus din context rândurile 14 şi 15, substituindu-le cu semnul grafic "(...)".
3.4. - Instanţa nu a avut rol activ, nu a analizat multitudinea înscrisurilor pe care le-a depus în probaţiune şi nu a raportat informaţia la contextul în care a fost furnizată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurent, precum şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia, după cum se va detalia în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Referitor la admisibilitatea acţiunii
Potrivit recurentului, acţiunea CNSAS trebuia respinsă ca inadmisibilă întrucât cercetările privind constatarea calităţii sale de colaborator au început sub imperiul Legii nr. 187/1999 şi după înlocuirea acesteia cu O.U.G. nr. 24/2008 nu s-a mai formulat o nouă cerere de verificare de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Acest punct de vedere nu poate fi primit, câtă vreme art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 a prevăzut că "verificările aflate în curs de desfăşurare la CNSAS la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă - potrivit procedurii prevăzute de aceasta" iar art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiţionează în continuare acordarea beneficiilor prevăzute în acest act normativ de neimplicarea în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică.
De asemenea, prin art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 s-a menţinut sfera largă a persoanelor care pot solicita efectuarea verificărilor în discuţie, în privinţa categoriei din care face parte recurentul (lit. z).
Conchizând în această privinţă, Înalta Curte reţine că după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008 nu era necesară o nouă cerere de verificare, cercetările continuând legal în baza normei tranzitorii cuprinse în noul act normativ. Ca urmare, acţiunea în constatarea calităţii de colaborator, formulată de CNSAS sub imperiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, este admisibilă.
1.1. Referitor la natura informaţiilor transmise Securităţii
Recurentul a susţinut, atât la fondul cauzei, cât şi în recurs, că angajamentul şi notele informative ulterioare nu au avut legătură cu acea parte a Securităţii care se ocupa cu represiunea adversarilor regimului, ci cu o direcţie specială din cadrul acesteia care se ocupa de siguranţa naţională.
Deşi calitatea informaţiilor furnizate va fi analizată detaliat la punctul următor, Înalta Curte consideră necesar a răspunde distinct la această susţinere întrucât reprezintă, în economia memoriului de recurs, partea cea mai consistentă a acestuia.
Verificând întreaga documentaţie prezentată de CNSAS, Înalta Curte constată că apărarea recurentului nu poate fi reţinută.
Astfel, din cuprinsul Angajamentului pe care l-a semnat la data de 29 septembrie 1980 în faţa unui maior din cadrul Inspectoratului Judeţean Constanţa rezultă că s-a obligat să sprijine "organele de securitate cu tot ce voi cunoaşte şi va sta în posibilităţile mele". Evident că recrutarea s-a realizat pe baza "sentimentelor patriotice", cum, de altfel, s-a procedat în majoritatea cauzelor de acest tip dar aceasta nu susţine punctul de vedere al recurentului.
Dimpotrivă, din rapoartele întocmite cu acea ocazie de ofiţerul de Securitate rezultă că scopul recrutării a fost "desfăşurarea unei supravegheri informative mai eficiente în rândul cadrelor didactice din oraşul Mangalia în rândul cărora avem identificaţi descendenţi de legionari sau alte categorii de persoane aflate în atenţia organelor noastre, precum şi pentru cunoaşterea concepţiilor şi preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din rândul acestei categorii de elemente".
Aşa fiind, se constată că activitatea desfăşurată de recurent intră în sfera de reglementare a O.U.G. nr. 24/2008, după cum bine a reţinut judecătorul fondului.
1.3. Referitor la aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
Potrivit textului legal enunţat, este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
În cazul recurentului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa Notei pe care a furnizat-o la data de 27 februarie 1982, reprodusă în rezumat la pct. I.1 lit. c) din această decizie, în care informa despre lucrările expediate de doi confraţi la o expoziţie internaţională de caricatură (Montreal, 1981). Aspectele relatate constituie un denunţ despre o atitudine potrivnică regimului comunist şi, în acelaşi timp, au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A. şi F.V.
De altfel, nota în discuţie nu a rămas fără urmări întrucât ofiţerul de securitate a considerat că "prezintă interes operativ" motiv pentru care a înaintat-o la "Direcţia I pentru exploatare şi facilitatea identificării celor doi caricaturişti, respectiv A.A. şi F.V.;" instruindu-l în acelaşi timp pe recurent "să continue identificarea celor doi, precum şi a altora care au asemenea preocupări".
Susţinerea recurentului referitoare la redarea trunchiată a notei nu are suport, citatul reprodus reflectând fidel o parte din conţinutul documentului. Este real că nota nu a fost reprodusă în întregime, însă nu există temei în afirmaţia că partea reprodusă prezintă distorsionat adevărul.
Astfel, recurentul afirmă că în transcrierea CNSAS au fost omise rândurile 14 şi 15 din care ar fi rezultat că informaţiile furnizate proveneau "de la persoanele din anturaj" dar Înalta Curte constată că înscrisurile de la dosar - a căror autenticitate nu a fost contestată - nu confirmă punctul său de vedere. De altfel, chiar şi în ipoteza în care informaţia ar fi avut conţinutul sugerat de recurent, situaţia ar fi rămas aceeaşi, din perspectiva art. 2 lit. b) precitat nefiind relevantă sursa primară a denunţului, ci denunţul în sine.
1.4. Referitor la rolul activ al judecătorului şi înscrisurile depuse de pârât
Contrar opiniei recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost încălcat.
Dimpotrivă, în scopul aflării adevărului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanţa a încuviinţat pârâtului toate înscrisurile solicitate în probaţiune, inclusiv cele enunţate generic (încheierea din 12 aprilie 2011).
Cum însă toate înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu legăturile sale cu Securitatea, instanţa nu s-a putut raporta la ele în contextul cadrului procesual de faţă.
În fine, este real că în sarcina recurentului nu poate fi reţinută o activitate concertată şi sistematică de colaborare cu Securitatea, în sensul art. 2 lit. b) precitat, pentru că din materialul documentar vast depus de CNSAS (aprox. 280 pagini) a fost decelată o singură informaţie care se circumscrie acestui text. Însă, în concepţia legiuitorului, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, această unică informaţie este suficientă.
Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei recurate.
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.N. împotriva Sentinţei civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2436/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
