ICCJ. Decizia nr. 2474/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2474/2012
Dosar nr. 643/35/2011
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 emisă de D.G.F.P. Bihor şi a Raportului de inspecţie fiscală înregistrat la D.G.F.P. Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, până la soluţionarea acţiunii pe fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat de D.G.F.P. Bihor şi concomitent cu Raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere deduse judecăţii, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6037 din 21 iunie 2011, prin care s-a instituit sechestru asigurător asupra imobilelor identificate în decizie.
Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat pentru motivele invocate în cadrul acţiunii în anulare care sunt de natură a contura o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, cât şi condiţia prevenirii unei pagube iminente întrucât prin executarea actelor administrative a căror anulare se solicită, s-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat.
Reclamanta a mai invocat în susţinerea cererii de suspendare şi Sentinţa nr. 199/CA/2011 prin care Curtea de Apel Oradea a admis o cerere de suspendare a aceloraşi acte administrative, cerere formulată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Finanţelor Publice Bihor a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 13/CA-PI din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 şi a Raportului de Inspecţie fiscală înregistrat la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa nr. 199/CA/2011 Curtea de Apel Oradea a constatat, prin prisma aceleiaşi stări de fapt prezentată de reclamantă şi în susţinerea cererii de suspendare formulată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, că sunt întrunite cele două condiţii referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/ 2004 în condiţiile în care reclamanta a invocat nerespectarea atât a prevederilor art. 105 C. proc. fisc., potrivit cărora inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării, cât şi a dispoziţiilor art. 98 coroborate cu art. 101 C. proc. fisc. în sensul că organul de control nu a respectat prevederile legale care reglementează perioada verificată şi totodată avizul de inspecţie fiscală nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. fisc.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că aceste critici implică, aşa cum a reţinut şi instanţa care s-a pronunţat asupra primei cererii de suspendare formulată de reclamantă, existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative contestate.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, prima instanţă a constatat că în cazul executării deciziei de impunere contestate prejudiciul suferit de reclamantă ar fi evident, neputând fi remediat într-un interval scurt de timp, iar activitatea societăţii ar fi perturbată grav.
În fine, judecătorul fondului verificând existenţa celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la aceeaşi stare de fapt, a apreciat că nu poate da acestei chestiuni o altă dezlegare decât cea dată în dosarul în care a fost pronunţată Sentinţa nr. 199/CA/2011 a Curţii de Apel Oradea, o soluţie contrară afectând predictibilitatea actului de justiţie şi implicit dreptul părţii la un proces echitabil.
3. Recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor.
Împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs autoritatea publică fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă susţine în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a dovedit cu acte îndeplinirea acestor condiţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Analizând sentinţa atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând şi dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative vizate de cererea de suspendare sunt constituite de Decizia de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 şi Raportul de Inspecţie fiscală înregistrat la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.300.574 RON, reprezentând impozite şi taxe suplimentare, precum şi majorări de întârziere.
Prezenta cerere de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins:
"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei".
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că cererea de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă în măsura în care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative fiscale a căror suspendare a dispus-o, Sentinţa nr. 199/CA/2011 prin care Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea aceloraşi acte administrative, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin Decizia nr. 1000 din 24 februarie 2012, a fost modificată Sentinţa nr. 199/2011 a Curţii de Apel Oradea, fiind respinsă cererea de suspendare a actelor administrative în discuţie, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor împotriva Sentinţei nr. 13/CA-PI din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, formulată de reclamanta S.C. V.D.H. SRL Bihor, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2461/2012. Contencios → |
|---|
