ICCJ. Decizia nr. 247/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 247/2012
Dosar nr. 7917/2/2011
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5904 CC din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta E.E.N., în calitate de preşedinte al A.N.C.
Totodată, Curtea de Apel a menţionat în dispozitivul sentinţei dreptul de a declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2762 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin nerecurare la 27 mai 2011, s-a dispus obligarea A.N.C. să analizeze cererea reclamantei M.S. de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi obligarea A.N.C. să comunice reclamantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată după emitere, ordinul prin care este soluţionată cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv de către Comisia pentru cetăţenie din cadrul A.N.C. la data de 25 mai 2011 şi a fost urmată de emiterea ordinului nr. 940/P/15 septembrie 2011 al Preşedintelui A.N.C. prin care s-a aprobat cererea reclamantei, iar la data de 27 septembrie 2011, a fost expediată scrisoarea recomandată destinată reclamantei prin care a fost comunicat ordinul amintit.
Scopul sancţiunii prevăzute în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este acela de a crea un mijloc de constrângere a autorităţii publice la executarea hotărârii judecătoreşti, iar în cazul de faţă, a reţinut judecătorul fondului, sentinţa civilă nr. 2762 din 6 aprilie 2011 a fost executată integral, chiar dacă cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut atât de hotărârea pusă în executare, cât şi de art. 24 alin. (1) din lege.
Susţinerile reclamantei, formulate prin apărătorul său, în sensul că hotărârea judecătorească nu poate fi considerată executată integral cât timp pârâta nu poate dovedi, printr-o confirmare de primire, comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române, au fost apreciate de către instanţa de fond ca fiind excesive şi au fost înlăturate, apreciindu-se că dovada comunicării ordinului s-a făcut în cauză prin probarea expedierii scrisorii recomandate.
Scopul comunicării ordinului de redobândire a cetăţeniei române este acela de a aduce la cunoştinţa titularului cererii a modului în care solicitarea sa a fost soluţionată. Acest scop a fost atins în cauză fie şi numai prin luarea la cunoştinţă în cadrul litigiului de faţă de către reclamantă, prin apărătorul său, asupra conţinutului ordinului nr. 940/P/15 septembrie 2011.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că, hotărârea judecătorească fiind executată, amenda nu se mai impune a fi aplicată, scopul ei nefiind sancţionarea pentru nerespectarea termenului legal de executare a hotărârii, ci constrângerea la executare.
Cât priveşte solicitarea reclamantei de plată a unor despăgubiri, Curtea a apreciat-o drept neîntemeiată, întrucât dreptul la despăgubiri prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se poate concretiza dacă este dovedită întrunirea în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale. Or, reclamanta nu a arătat şi nu a dovedit care este prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a hotărârii judecătoreşti şi nici legătura de cauzalitate între respectivul prejudiciu şi fapta autorităţii administrative de neexecutare în termen a hotărârii.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta M.S. a declarat recurs, invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, intimata-pârâtă E.E.N.- Preşedintele A.N.C. a invocat, prin întâmpinarea formulată în cauză, excepţia tardivităţii recursului raportat la prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta-reclamantă M.S. a transmis la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate de către intimată, susţinând, în esenţă, că sentinţa trebuia comunicată atât la sediul apărătorului ales, cât şi la domiciliul din Republica Moldova, în conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (8) pct. 1 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului, excepţie de procedură peremptorie şi absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În cauza dedusă judecăţii, temeiul juridic al cererii formulate de reclamanta M.S. îl constituie dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât se reclamă neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de către instanţa de contencios administrativ prin care autoritatea pârâtă a fost obligată la comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de aplicare a sancţiunii şi a despăgubirilor prevăzute la art. 24 alin. (2) poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, din examinarea a ctelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei M.S. la data de 25 noiembrie 2011, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 9 decembrie 2011, când cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, deşi, conform dispoziţiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 1 decembrie 2011.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.
Înalta Curte va înlătura apărările formulate de recurentă în sensul respingerii excepţiei tardivităţii recursului, întrucât, pe de o parte, reclamanta şi-a ales, prin cererea de chemare în judecată, domiciliul procesual la sediul cabinetului de avocat, astfel cum impun dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi ulterior, nu a revenit asupra alegerii iniţiale de domiciliu, iar pe de altă parte, sentinţa a fost în mod legal comunicată la sediul apărătorului ales, dovada de comunicare purtând semnătura şi ştampila care atestă primirea corespondenţei.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. cu referire la art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei civile nr. 5904 CC din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei civile nr. 5904 CC din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2463/2012. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Contencios → |
|---|
