ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2715/2012
Dosar nr. 2270/54/2011
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 noiembrie 201, reclamantul I.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Financiară - Secţia judeţeană Gorj, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de pârâta Garda Financiară - Secţia judeţeană Gorj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
În privinţa cazului bine justificat, a susţinut că decizia de eliberare din funcţie este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) - (6) şi art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că în preambulul Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 se menţionează că la emiterea acesteia au fost avute în vedere atât Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 22.53/2011, de aprobare a noii structuri pe secţii judeţene, decizii, servicii, compartimente, precum şi numărul total de posturi pe aceste structuri, cât şi rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat pentru ocuparea funcţiei publice teritoriale de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Gorj, consemnate în raportul final al comisiei de examinare.
A precizat reclamantul că Instanţa Curţii de Apel Galaţi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acestui act administrativ, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 867/44/2011 al Curţii de Apel Galaţi, la solicitarea formulată de reclamantul C.G.
Potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării.
Reclamantul a susţinut că atât proba interviului din cadrul examenului pentru numirea în funcţie, cât şi decizia a cărei suspendare se solicită, sunt nule, deoarece atât examenul în cauză, cât şi decizia de eliberare din funcţie contestată s-a derulat, şi respectiv emis în baza unui act normativ a cărui executare era suspendată prin Sentinţa nr. 220 din 13 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 867/44/2011.
În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, reclamantul a arătat că încearcă un prejudiciu viitor şi previzibil, având datorii curente în derulare, fiind privat de veniturile necesare nevoilor familiale.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu este emitentul actului administrativ atacat.
S-a formulat întâmpinare şi de către pârâtele Garda Financiară - Secţia judeţeană Gorj şi Garda Financiară - Comisariatul General, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 39 din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de I.E., în sensul că a respins capătul de cerere cu privire la pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Gorj până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către ANAF, este întemeiată, în condiţiile în care, pârâta nu este emitentul actului, fiind subiect de drept distinct aflat în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. În consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Administrare Fiscală va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru aceleaşi motive, a fost respinsă acţiunea formulată şi împotriva pârâtului Ministerului Finanţelor Publice.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi prevenire pagubei iminente sunt fondate.
S-a apreciat că în cauză este îndeplinită prima condiţie, a cazului bine justificat, existând îndoieli serioase privind legalitatea Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011, a cărei suspendare se cere în prezenta cauza.
În concret, s-a reţinut că reclamantul a participat la examen pentru noua funcţie în urma restructurării, examen care s-a susţinut după ce Curtea de Apel Galaţi, prin Sentinţa nr. 220/F/2011 pronunţată în dosarul nr. 867/44/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5.684 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a suspendat Ordinul nr. 2.253 din 23 iunie 2011 emis ANAF, privind noua structura organizatorică.
Garda Financiară a cunoscut această soluţie şi a continuat susţinerea examenului, atât timp cât aceasta a fost reprezentată prin consilier juridic în respectivul proces.
Pe de altă parte, s-a apreciat că efectele juridice ale suspendării unui act administrativ cu caracter normativ, prin Sentinţa nr. 220/F/2011 Curtea de Apel Galaţi, se produc erga omnes, situaţie în care, argumentele privind aparenţa de nelegalitate se menţin şi pentru actele administrative emise în baza Ordinului nr. 2.253 din 23 iunie 201, cum este şi cazul Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, s-a reţinut că situaţia de fapt ce urmează a fi suportată de reclamant, prin diminuarea veniturilor şi a nivelului de trai, lipsa de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă şi lipsa susţinerii din alte venituri, din cauza interdicţiilor şi incompatibilităţilor legate de funcţia deţinută, ilustrează o paguba iminentă şi se creează un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantului stabilită în sarcina statului prin CEDO.
Echilibrarea intereselor părţilor poate fi privită şi ca o aplicaţie particulară a principiului proporţionalităţii consacrat de art. 5 din TCE ca principiu general al sistemului comunitar.
Aceasta înseamnă că la soluţionarea cererii de suspendare a unui act administrativ, instanţa de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul, chiar înainte ca instanţele să se pronunţe asupra legalităţii sale.
În concluzie, s-a reţinut că, deşi unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate, atâta timp cât instanţa de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalităţii acestuia, este echitabil că acesta să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta Garda Financiară-Comisariatul General
În termen legal, împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs pârâta Garda Financiară-Comisariatul General.
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate cu greşita aplicare a legii, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, următoarele critici faţă de soluţia primei instanţe:
- În mod greşit s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât instanţa, învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare poate numai să "pipăie" fondul cauzei, nu să examineze efectiv motivele de fond pe care le-a invocate reclamantul;
- nu este îndeplinită în cauză condiţia "cazului bine justificat", pentru că nici reclamantul şi nici instanţa de fond nu au arătat care sunt acele motive de natură a crea o îndoială puternică asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită;
- nu poate fi reţinută motivarea instanţei potrivit căreia, emiterea Deciziei de eliberare din funcţie nr. 43/2011 este nulă având în vedere că a fost emisă în baza OPANAF nr. 2253 din 23 iunie 2011 ce reprezintă un act normativ ce trebuia publicat în M. Of. al României, respectivul ordinul neputând fi încadrat în categoria actelor cu caracter normativ;
- nici cerinţa pagubei iminente nu este îndeplinită, motivarea din hotărârea instanţei de fond fiind nelegală şi sub acest aspect, simplele afirmaţii neurmate de dovedirea unei situaţii nefiind de natură să conducă la suspendarea executării actului contestat.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, dată de prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi raportat la actele şi lucrările dosarului reţine că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocat, de natură a conduce la modificarea sentinţei primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate:
Sesizată cu solicitarea intimatului-reclamant de suspendare a executării Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 emisă de pârâta-recurentă Garda Financiară - Secţia Judeţeană Gorj, prin care s-a dispus eliberarea acestuia din funcţia publică de execuţie de comisar cls. I, grad profesional superior, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, instanţa de fond, contrar celor susţinute de recurentă, s-a limitat la un examen sumar al aspectelor de nelegalitate invocate.
Aparenta nelegalitate a actului atacat, sau mai bine spus, în sensul definiţiei cuprinse în art. 2 lit. "t", împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat a fost apreciată şi motivată de judecătorul fondului, în principal prin raportare la o decizie irevocabilă a Înaltei Curţi (Decizia nr. 5.684 din 25 noiembrie 2011) prin care a fost suspendat irevocabil, până la soluţionarea în fond în anularea actului, Ordinul nr. 2.253 din 23 iulie 2011 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Cum acest ordin a servit ca temei legal al emiterii Deciziei nr. 43 din 22 iulie 2011 şi date fiind efectele sale, erga omnes, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a înfăţişat o argumentare logică şi coerentă în examinarea condiţiei "cazului bine justificat" fără a realiza însă o analiză a fondului cauzei şi fără a tranşa asupra consecinţelor publicării sau nepublicării Ordinului nr. 2.253 din 2011, cum fără temei a susţinut recurenta.
De altfel, în opinia Înaltei Curţi şi natura juridică de act normativ a Ordinului nr. 2.253/2011 a fost determinată, prima facie, numai printr-o analiză sumară, conform specificului procedurii suspendării.
Nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentei vizând neîndeplinirea condiţiei pagubei iminente, raportat la particularităţile cauzei şi la situaţia juridică a reclamantului, considerentele hotărârii demonstrând că prima instanţă a argumentat paguba iminentă în patrimoniul reclamantului, urmare a lipsei veniturilor salariale şi a lipsei de previzibilitate concretă a unui nou loc de muncă.
Aşa fiind, constatând că prima instanţă a aplicat corect în speţă prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, reţinând netemeinicia criticilor recurentei, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 39 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 247/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2719/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
