ICCJ. Decizia nr. 2634/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2634/2012
Dosar nr. 14242/121/2010*
Şedinţa publică de la 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 38 din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007, invocată de reclamanţii S.L.E. Galaţi, P.O., L.I., P.E., A.L., R.P., R.C., L.A., I.L., D.R., F.F., F.E., G.M., B.L., B.T., E.S., D.G., B.C., B.V., I.G., G.V., S.M., N.E., I.A., S.D., M.V., S.M., Ş.D.L., G.R., I.L., F.L., O.G. şi B.I., în Dosarul nr. 14242/121/2010 al secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a aceleiaşi instanţe şi, pe cale de consecinţă, a constatat nelegalitatea acestora.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin stabilirea termenului de 1 noiembrie până la care cadrele didactice trebuie să depună cererea pentru ajutorul financiar aferent anului următor, normele metodologice adaugă la lege, câtă vreme art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006 nu prevăd un asemenea termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiari. Cum legea nu stabileşte un termen în acest sens, trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel că cererea ar putea fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie.
Scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii şi până la soluţionarea acesteia. Însă prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila şi nici măcar îngreuna exerciţiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice impediment de această natură introdus prin normele metodologice fiind contrar spiritului legii în executarea căreia au fort emise normele respective.
În speţă, deşi prin art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în vederea achiziţionării cărţilor, totuşi s-a stabilit şi un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti acordate conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006.
Termenul de 1 noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general, deoarece acordarea efectivă a sumelor are loc după prezentarea deconturilor justificative, procedura de solicitare de către cadrele didactice şi procedura de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementată de art. 5 din normele metodologice. Nelegalitatea art. 3 din norme trebuie cercetată raportat la actele normative cu forţă juridică superioară, nu raportat la alte prevederi din aceleaşi norme metodologice, însă chiar stabilirea unei proceduri separate şi suficiente pentru acordarea efectivă a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută la art. 3, este un argument în plus în susţinerea excepţiei invocate, şi anume că art. 3 adaugă la lege.
În ce priveşte termenul stabilit în mod particular pentru anul 2007, reclamanţii sunt în eroare atunci când afirmă că cererile ar fi trebuit depuse până la 01 noiembrie 2006, deci anterior apariţiei normelor metodologice. În realitate, art. 3 alin. (2) din norme precizează că pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007. Chiar dacă susţinerile reclamanţilor sunt eronate cu privire la data efectivă a depunerii cererilor, totuşi consideraţiile prezentate anterior cu privire chiar la instituirea unui termen (indiferent care ar fi acesta) sunt valabile şi referitor la termenul până la care trebuia solicitat ajutorul aferent anului 2007.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a pronunţat prima instanţă asupra excepţiei de nelegalitate a unui act normativ cu caracter normativ şi că, de asemenea, în mod greşit a considerat această excepţie ca fiind întemeiată, de vreme ce la elaborarea actului normativ contestat au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă iar proiectul acestuia a fost avizat de toate autorităţile publice interesate, inclusiv de Ministerul Justiţiei şi Consiliul Legislativ. De asemenea, arată recurentul, prevederile art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 nu fac altceva decât să pună în executare prevederile generale ale Legii nr. 315/2006, nefiind întemeiată constatarea instanţei de fond potrivit căreia ele ar adăuga la lege.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Cu privire la inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007, se constată că este nefondată şi va fi înlăturat acest motiv de recurs.
Aşa cum este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale individuale şi celor cu caracter normativ, acest lucru rezultând din cuprinsul prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol, precum şi din cele ale art. 11 alin. (4), care arată că actele administrative normative pot fi atacate oricând şi, deci, cu atât mai mult pe calea excepţiei de nelegalitate.
Cu privire la excepţia de nelegalitate.
Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar.
Conform prevederilor art. 3 din Norme , „ Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor” (alin. (1)) şi „Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii” (alin. (2)).
Se reţine că în mod greşit prima instanţă a apreciat că dispoziţiile normative citate adaugă la lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, întrucât că s-ar întâlni numeroase situaţii particulare ce ar împiedica un cadru didactic să depună cererea şi, astfel, ar fi împiedicat să obţină drepturile băneşti acordate conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006.
Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 şi, în acest cadru, nu se poate susţine că, prin stabilirea unui termen pentru solicitarea efectivă, de către beneficiar, a ajutorului prevăzut de dispoziţiile legale, în vederea punerii în executare, în concret, a acestor dispoziţii, s-ar adăuga la lege.
Motivele invocate drept situaţii particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar - concediu fără plată, concediu pentru creşterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs - sunt subiective şi nerezonabile, cei care sunt destinatarii legii, cadrele didactice, trebuind să dea dovadă de diligenţă şi de bună credinţă în exercitarea drepturilor prevăzute de lege, aceste situaţii putându-se ivi pe tot parcursul anului.
Se constată de asemenea că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii, art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituţiile şi organele cărora le revin diferitele atribuţii prevăzute de lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii şi până la soluţionarea acesteia.
În acest context, este întemeiată susţinerea recurentului, potrivit căreia stabilirea momentului până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului se justifică şi pentru a se cunoaşte, în timp util, care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.
Faţă de cele arătate, constatând că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi şi că normele vizate de excepţia de nelegalitate nu adaugă la lege, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 38 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3845/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
