ICCJ. Decizia nr. 2730/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2730/2012
Dosar nr. 7783/2/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. Să se constate că are toate actele necesare cerute de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, obţinut în baza Legii nr. 42/1990 şi în prezent îndeplineşte cerinţele pentru obţinerea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, preschimbat conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
2. Să fie obligaţi pârâţii la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat conform Legii nr. 341/2004, şi care în mod nejustificat a fost tergiversată prin nesoluţionarea dosarului său.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este membru al Asociaţiei de Revoluţionari „Asociaţia Braşov Decembrie 1989”, fiind posesorul certificatului de revoluţionar nr. FD nr. 15584 din 15 iulie 2002, ”Remarcat prin fapte deosebite” obţinut în temeiul Legii nr. 42/1990 şi posesor al Brevetului de revoluţionar acordat prin Decretul nr. 37/2000 de Preşedintele României.
Datorită faptului că în perioada 2004 - 2010 a fost plecat din ţară, lucrând în străinătate, certificatul său de revoluţionar nu a fost preschimbat conform legislaţiei în vigoare.
Reclamantul a arătat că dosarul său conţine toate documentele prevăzute de lege, în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar, conform Legii nr. 341/2001, însă cele două instituţii abilitate, pârâte în cauză, nu au soluţionat dosarul.
Cu privire la procedura administrativă reglementată de lege prin adresarea unei cereri Comisiei Parlamentare, reclamantul a invocat Decizia nr. 176 din 11 februarie 2009 a Curţii Constituţionale şi a susţinut că procedura este una de control parlamentar şi nu una administrativă.
De asemenea, conform art. 21 alin. (4) din Constituţia României rezultă că este o procedură facultativă care permite celui vătămat să se adreseze fie acestei comisii, fie direct instanţei de judecată.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 4102 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate atât excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară, a lipsei procedurii prealabile, tardivităţii şi inadmisibilităţii, invocate de pârâtul SSPR, cât şi acţiunea formulată de reclamant.
Curtea, examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile invocate de pârâţi, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, pe motiv că nu există un refuz nejustificat de preschimbare a certificatului de revoluţionar este neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei există o cerere de răspuns din partea pârâtei, adresată reclamantului cu referire la Memoriul acestuia înregistrat sub nr. 42/322 din 21 octombrie 2010.
Aspectele învederate de pârâtă cu privire la procedura de avizare din faţa acestei comisii, ori împrejurarea că această comisie nu are personalitate juridică nu conduc la constatarea lipsei calităţii procesuale a comisiei în cauză, în contencios administrativ putând avea calitate de pârâte şi entităţile fără personalitate juridică dacă legea le atribuie competenţe în acordarea de avize producătoare de efecte juridice.
Excepţia lipsei procedurii prealabile, este, de asemenea neîntemeiată, în condiţiile în care, Comisia Parlamentară a răspuns cererii reclamantului, cu Adresa nr. 42/0322 din 28 octombrie 2010.
În privinţa excepţiei tardivităţii introducerii cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar, se observă că, în raport de data înregistrării Cererii nr. 14390 din 28 aprilie 2009, depusă conform Legii nr. 341/2009 şi având în vedere că termenul limită prevăzut de lege pentru înregistrarea cererii a fost data de 30 aprilie 2009, cererea a fost depusă în termen.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul S.S.P.R., este neîntemeiată, fiind motivată pe aceleaşi aspecte dezvoltate în susţinerea celorlalte excepţii.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul posedă certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 obţinut în baza Legii nr. 42/1990.
Conform susţinerilor reclamantului, în intervalul anilor 2004 - 2010, a fost plecat din ţară şi, începând cu anul 2010, a făcut demersuri la autorităţile pârâte în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a depus în copie o cerere tip, având nr. de înregistrare 14390 din 28 aprilie 2009, însă, pârâtul S.S.P.R. a făcut dovada că la acest număr figurează înregistrată o altă persoană, respectiv, P.A. şi nu reclamantul, iar din registrul pârâtului rezultă că nr. 14390 apare ca fiind înregistrat la data de 9 noiembrie 2004 şi nu la data de 28 aprilie 2009.
Coroborând această situaţie cu afirmaţiile reclamantului, în sensul că, în perioada anilor 2004 - 2010 nu a fost în ţară, prima instanţă a ajuns la concluzia că, în anul 2009, reclamantul nu putea să depună cererea de care se prevalează.
Deşi instanţa a pus în vedere reclamantului să depună la dosar şi bonul conţinând nr. de înregistrare 14390 din 28 aprilie 2009, care se eliberează de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 fiecărui petent revoluţionar, reclamantul nu a dat curs solicitării instanţei.
Pe de altă parte, s-a reţinut că reclamantul s-a adresat Comisiei Parlamentare cu Cererea nr. 42/322 la data de 21 octombrie 2010, după revenirea sa în ţară, pârâta comunicându-i faptul că nu poate reţine spre soluţionare contestaţia, deoarece nu a depus în termenul prevăzut de lege dosarul de preschimbare a certificatului.
În concluzie, s-a apreciat că, în fapt, reclamantul a pierdut beneficiul Legii nr. 341/2004 de a preschimba certificatul de revoluţionar deţinut în baza Legii nr. 341/2004, deoarece nu a depus cererea însoţită de actele doveditoare în termenul reglementat de lege pentru activitatea comisiei din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care are ca atribuţie analizarea unor astfel de cereri.
În opinia primei instanţe, Cererea cu nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi apreciată ca făcând dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, forţa sa probantă fiind înlăturată de alte înscrisuri depuse de pârâtă.
De asemenea, s-a reţinut că reclamantul nu poate eluda prevederile Legii nr. 341/2004, în sensul solicitării instanţei de judecată să se subroge în drepturile Comisiei Parlamentare ori a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi să constate că îndeplineşte condiţiile de preschimbare certificat, întrucât această posibilitate nu este reglementată de lege.
În concluzie, curtea a constatat că, în cauză, nu există un refuz nejustificat din partea autorităţilor pârâte de a rezolva cererea reclamantului.
3. Recursul declarat de reclamant
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs reclamantul B.G., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic prevederile art. 298 şi următoarele din C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-reclamant a reproşat instanţei că ar fi reţinut în mod greşit că nu a depus la dosar bonul de înregistrare cu numărul 14390 din 28 aprilie 2009, acesta aflându-se de fapt la dosar, aspect ce probează depunerea în termen a cererii de preschimbare.
În mod greşit s-a reţinut că cerere înregistrată sub nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi apreciată ca făcând dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la S.S.P.R., de vreme ce acest înscris are ştampila pârâtului şi emană chiar de la acesta.
În opinia recurentului, faptul că pârâtul nu recunoaşte nr. de înregistrare, nu este culpa sa şi nici nu-i poate fi imputat ,,nelămuririle” acestuia.
4. Apărările pârâţilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a reiterat excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, în raport cu prevederile Legii nr. 47/2009, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2008.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantului i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989” - Remarcat prin fapte deosebite, în temeiul Legii nr. 42/1990, însă acesta nu a depus în termenul prevăzut de lege dosarul de preschimbare, în baza Legii nr. 341/2004.
Cu referire la înscrisurile invocate în cauză, intimatul-pârât a arătat că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a reţinut că la nr. de dosar indicat (14390) figurează o altă persoană, iar reclamantul nu a făcut dovada înregistrării propriului dosar de preschimbare a certificatului doveditor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B.G. a solicitat să se constate că îndeplineşte condiţiile de preschimbare a certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, care atestă calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” şi să fie obligaţi pârâţii la eliberarea certificatului de revoluţionar preschimbat.
Prima instanţă a respins acţiunea, considerând că cererea înregistrată cu nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi apreciată ca făcând dovada înregistrării dosarului de preschimbare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, forţa sa probantă fiind înlăturată de alte înscrisuri depuse de pârât, astfel că reclamantul nu poate eluda prevederile Legii nr. 341/2004, în sensul solicitării instanţei de judecată de a se subroga în drepturile Comisiei Parlamentare ori a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi să constate că îndeplineşte condiţiile de preschimbare certificat, întrucât această posibilitate nu este reglementată de lege.
Recurentul-reclamant a pretins că a înregistrat dosarul de preschimbare, cu actele doveditoare necesare eliberării certificatului de revoluţionar preschimbat, sub nr. 14930 din 28 aprilie 2009, conform cererii tip aflată la dosarul de fond.
Intimatul-pârât S.S.P.R. a negat autenticitatea numărului de înregistrare al cererii de preschimbare, susţinând că din verificările efectuate în baza de date a autorităţii pârâte şi din registrul unic a rezultat că recurentul-reclamant nu are înregistrat dosar în baza Legii nr. 341/2004 şi că, la numărul 14930, indicat de recurentul-reclamant, figurează numitul P.A., cu cererea de preschimbare înregistrată la data de 9 noiembrie 2004, acest înscris fiind depus la dosar.
Instanţa de control judiciar constată că, deşi recurentul este titularul unui certificat doveditor al calităţii de revoluţionar, demersurile pe care acesta pretinde că le-a efectuat în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar, în baza Legii nr. 341/2004, nu se regăsesc în baza de date a pârâtului S.S.P.R.
Susţinerile potrivit cărora, bonul cu nr. de înregistrare al dosarului de preschimbare se află depus la dosar, nu se confirmă.
Mai mult, nici unul dintre intimaţi nu recunoaşte că există un dosar întocmit potrivit prevederilor legale, care să fi îndreptăţit recurentul să i se atribuie certificatul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Remarcat pentru Fapte Deosebite” şi ulterior să solicite preschimbarea acestuia.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că nici la dosarul de recurs nu s-a făcut dovada autenticităţii nr. de înregistrare (14390 din 28 aprilie 2009), simplul fapt al existenţei unui certificat de revoluţionar ,,Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite” obţinut în baza Legii nr. 42/1990, nu poate certifica validarea unui eventual dosar depus în baza Legii nr. 341/2004, cu eludarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., oricine face o alegaţie în faţa instanţei este dator să o dovedească, simplele afirmaţii ale părţilor din proces nefiind suficiente pentru admiterea unei cereri de chemare în judecată.
Cum recurentul nu a făcut dovada autenticităţii numărului de înregistrare al propriului dosar de preschimbare, Înalta Curte apreciază, la fel ca şi judecătorul fondului, că Cererea cu nr. 14390 din 28 aprilie 2009 nu poate fi considerată ca făcând dovada înregistrării unui dosar de preschimbare la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, şi, în nici un caz nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere legitimă, în sensul art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. i) sau art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ci dimpotrivă, de respectarea dispoziţiilor legale.
2. Soluţia instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Sentinţei nr. 4102 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2690/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3221/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
