ICCJ. Decizia nr. 2311/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2311/2012
Dosar nr. 7659/2/2011
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire; fixarea unui termen în care să fie obligate autorităţile pârâte să emită Decizia solicitată la punctul 1 din acţiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, precum şi la plata către reclamanţi de penalităţi de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului pentru emitere şi până la emiterea actului administrativ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 5338 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire aferent imobilului menţionat în Dispoziţia nr. 8488 din 12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins cererea privind penalităţile de întârziere, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 8488/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44225/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului şi s-a constatat că este legală.
Curtea a constatat că se impune admiterea în parte a acţiunii în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire aferent imobilului menţionat în Dispoziţia nr. 8488 din 12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti având în vedere că notificarea a fost emisă în anul 2001, iar Dispoziţia nr. 8488 a fost emisă la data de 12 iulie 2007, nefiind soluţionată nici în prezent cererea reclamantului privind evaluarea imobilului şi ulterior emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, refuzul manifestat de către autoritatea publică pârât având natura unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă ordinea de prioritate stabilită în cadrul pârâtei prin dispoziţii interne, astfel încât s-a apreciat că au fost depăşite limitele marjei de apreciere din partea autorităţilor publice în privinţa modului în care au procedat la soluţionarea cererii reclamantului.
Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP, Curtea a reţinut că nu îi revenea acestei autorităţi publice obligaţia de a desemna un evaluator şi de a emite decizia privind titlul de despăgubire, ci exclusiv titlul de plată, fiind vorba despre o procedură ulterioară aceleia care face obiectul prezentei acţiuni.
Cu privire capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere, prima instanţă a apreciat că acesta este neîntemeiat, având în vedere soluţia pronunţată cu privire la pârâta ANRP, iar pe de altă parte, împrejurarea că reclamantul are la dispoziţie art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 în sensul obligării pârâtei CCSD la executarea titlului executoriu privind emiterea deciziei în cauză, sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere, în condiţiile prescrise de această procedură urgentă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine că aspectele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora, urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei sunt neîntemeiate, deoarece chiar jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
Recurentul a expus etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 le presupune, iar referitor la etapa evaluării, s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Autoritatea recurentă apreciază că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că refuzul manifestat de către autoritatea publică pârât are natura unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă ordinea de prioritate stabilită în cadrul pârâtei prin dispoziţii interne.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantului de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestuia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 5338 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2306/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2320/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
