ICCJ. Decizia nr. 2835/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, astfel cum a fost precizată, reclamantul S.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "S.S.P.R.") și Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie Orăștie, să se dispună obligarea pârâtului S.S.P.R. la emiterea certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 și cu dispozițiile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
2. Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Prin sentința nr. 821/CA/2011, Tribunalul Hunedoara a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând că, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 760/2003, S.S.P.R. este organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul este de competența acestei instanțe.
3. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel.
Prin sentința nr. 202 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.D., reținând, în esență, următoarele:
La data de 15 septembrie 2010, reclamantul s-a adresat pârâților pentru a solicita emiterea în mod retroactiv a certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989.
Prin adresa nr. 18/12249 din 06 octombrie 2010, pârâtul S.S.P.R. a comunicat reclamantului că se află în imposibilitatea de a-i rezolva favorabil cererea, întrucât nu deține certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluției din 1989 eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din 1989 și, respectiv, nu figurează în M. Of., ca posesor al titlului solicitat.
Reclamantul a formulat acțiune în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că este nejustificat refuzul pârâtului de a emite actele solicitate.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite la alin. (1), printre care se regăsește și cel solicitat de către reclamant, se acordă în condițiile prezentei legi, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar.
Din prevederile legale sus menționate rezultă că, în temeiul Legii nr. 341/2004, nu pot fi acordate noi titluri și calități de revoluționar, astfel că, pentru atribuirea unuia din titlurile prevăzute de alin. (1) al art. 3 din acest act normativ, este necesar ca reclamantul să dețină un certificat doveditor al calității de revoluționar emis în perioada 1990-1997.
Cum, reclamantul nu deține un atare certificat, emiterea acestuia fiind solicitată pârâtului abia în anul 2010 în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu permit emiterea de noi certificate, ci doar preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, refuzul pârâtului de eliberare a certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989 nu este nejustificat.
4. Recursul declarat de reclamantul S.C.D.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul S.C.D., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele invocate în fața instanței de fond în sensul că la data de 15 septembrie 2010 s-a adresat cu cereri pârâților chemați în judecată, în cuprinsul cărora a arătat motivele pentru solicită emiterea retroactivă a certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Susține recurentul-reclamant că refuzul S.S.P.R. de a elibera actele solicitate este nejustificat, deoarece faptul că legea prevede posibilitatea efectuării demersurilor de obținere a certificatului și titlului de revoluționar până la un anumit termen nu exonerează S.S.P.R. de obligația soluționării cererilor depuse anterior.
Totodată, recurentul-reclamant susține că instanța de fond i-a respins cererile prin care tindea să demonstreze faptul că S.S.P.R. a eliberat certificate noi de revoluționar și după anul 1997.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte constată, pe de o parte, că recurentul-reclamant nu a expus critici concrete, iar, pe de altă parte, că hotărârea pronunțată de Curtea de apel cuprinde o expunere suficientă și clară, prin prisma împrejurărilor de fapt și a dispozițiilor legale incidente, a motivelor care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate.
în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recurentul-reclamant reafirmă în recurs faptul că a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului S.S.P.R. de a emite în favoarea sa, retroactiv, certificatul de revoluționar și titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 341/2004.
Or, așa cum legal a reținut și instanța de fond, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, nr. 341/2004, și ale art. 7 alin. (1) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar.
Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada deținerii certificatului și titlului de revoluționar în condițiile Legii nr. 42/1990, care să poată fi preschimbat în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în mod corect a apreciat Curtea de apel că refuzul S.S.P.R., comunicat reclamantului prin adresa nr. 18/12249 din 06 octombrie 2010, nu este unul nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că S.S.P.R. ar fi eliberat noi certificate de revoluționar după anul 1997 nu pot fi primite și nu sunt de natură a fundamenta o altă soluție, atâta timp cât caracaterul justificat sau nejustificat al refuzului al S.S.P.R. exprimat în adresa susmenționată se analizează prin prisma dispozițiilor legale incidente în temeiul și în executarea cărora autoritatea publică și-a exprimat voința, iar nu în raport cu o eventuală uzanță administrativă sau cu anumite situații particulare, ce nu sunt în măsură a conduce la o altă interpretare sau aplicare a prevederilor legale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de S.C.D., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2549/2012. Contencios → |
|---|
