ICCJ. Decizia nr. 2837/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "A.N.A.F.") și Autoritatea Națională a Vămilor (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "A.N.V."), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării preavizului nr. 51924 din 08 septembrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.
în motivarea cererii, reclamantul arată că, prin preavizul contestat s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere de șef al Biroului Vamal Constanța Sud la expirarea perioadei de preaviz.
Susține reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și a formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 din aceeași lege.
în ceea ce privește paguba iminentă, reclamantul susține că aceasta decurge din încetarea raporturilor de serviciu cu repercusiuni în plan material și moral, iar cazul bine justificat decurge din faptul că, în actul administrativ contestat, nu se arată în concret motivul pentru care s-a dispus măsura eliberării din funcție, autoritatea emitentă limitându-se să indice în mod generic dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dispoziții care prevăd ipoteza eliberării din funcție pentru faptul că funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 54 lit. g) din aceeași lege, cu acordarea unui termen de preaviz. Susține reclamantul că simpla menționare a unor texte de lege nu complinește cerința motivării actului administrativ câtă vreme nu se precizează în ce măsură și sub ce aspecte reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice.
2. Soluția pronunțată de Curtea de apel.
Prin sentința nr. 361/ CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul T.I., ca rămasă fără obiect, reținând, în esență, următoarele:
Prin preavizul nr. 51.924 din 08 septembrie 2011 emis de A.N.V., a fost adus la cunoștința reclamantului faptul că, deoarece nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de șef birou vamal din cadrul Biroului Vamal Constanța Sud, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice.
La preaviz a fost anexată lista funcțiilor publice de conducere și de execuție corespunzătoare vacante la nivelul aparatului central al A.N.V. și al unităților subordonate, iar, în perioada preavizului, reclamantul avea posibilitatea de a opta pentru una din funcțiile publice corespunzătoare aflate în lista respectivă, în termen de 5 zile de la primirea preavizului, urmând ca, în situația în care pentru funcția publică pentru care a optat sunt mai multe opțiuni, se fie organizat concurs.
în situația în care nu opta pentru una din funcțiile publice corespunzătoare comunicate, la data încetării preavizului reclamantul urma să fie eliberat din funcția publică de conducere.
Preavizul a fost comunicat prin mandat poștal, reclamantul confirmând primirea la data de 13 septembrie 2011.
La o zi de la emiterea preavizului, respectiv la data de 10 octombrie 2011, având în vedere opțiunea reclamantului pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de director executiv adjunct din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, a fost emis Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3273, prin care s-a dispus că, începând cu data de 13 octombrie 2011, reclamantul este numit în funcția publică teritorială de conducere de director executiv adjunct gradul II, corespunzătoare clasei 78 de salarizare la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, cu un salariu brut de 7.867 lei.
în aceste condiții, Curtea de apel, a luat act de faptul că preavizul și-a îndeplinit funcția, în sensul că reclamantul s-a conformat soluțiilor puse la dispoziție și a optat pentru o funcție publică din lista anexată preavizului, astfel că este întemeiată excepția lipsei de obiect a cererii, excepție invocată de pârâtă.
întrucât reclamantul s-a conformat dispoziției luate de superiorii ierarhici, rezultă că acesta nu mai este vătămat în interesele sale, iar preavizul astfel emis și-a produs efectele încă din momentul manifestării opțiunii reclamantului.
A mai reținut instanța că, la data de 21 septembrie 2011, data înregistrării cererii de chemare în judecată, reclamantul exercita efectiv noua funcție de director executiv adjunct în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, astfel încât suspendarea unei măsuri ce și-a atins scopul rămâne fără obiect.
Astfel fiind, a apreciat instanța că nici excepția inadmisibilității și nici celelalte condiții speciale reglementate de art. 14 din Legea 554/2004, nu vor mai face obiectul analizei, aceasta devenind superfluă în lipsa obiectului acțiunii.
3. Recursul declarat de reclamantul T.I.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamantul T.I., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că s-a conformat dispozițiilor preavizului, în condițiile în care în fapt nu există o asemenea opțiune, eliberarea din funcția ocupată prin concurs se poate face numai în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, opțiunea pentru un alt post, chiar dacă a existat, a fost făcută în condiții de constrângere determinată de temerea pierderii locului de muncă, iar existența opțiunii nu împietează asupra dreptului persoanei de a deduce judecății efectul esențial și intens vătămător al eliberării din funcția ocupată prin concurs. Totodată, recurentul-reclamant susține că nu poate fi negat impactul eliberării sale din funcția de șef la Biroul Vamal Constanța Sud - Agigea, în condițiile în care locuiește cu familia la Constanța.
Susține recurentul-reclamant că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul cazului bine justificat, recurentul susține că actul contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. e) și art. 54 lit. g) din Legea nr. 188/1999, întrucât schimbarea condițiilor referitoare la studii necesare pentru ocuparea funcției publice nu poate avea ca efect încetarea raporturilor de serviciu, iar schimbarea condițiilor de ocupare a funcției publice, pe parcursul exercitării acesteia, cu consecința încetării raporturilor de serviciu încalcă principiul constituțional al aplicării în timp a legii civile și principiul neretroactivității legii civile.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, reclamantul T.I. a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a preavizului nr. 51924 din 08 septembrie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, prin care: (I) i s-a adus la cunoștință faptul că, întrucât nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de conducere de șef birou vamal în cadrul Biroului Vamal Constanța Sud, în temeiul art. 99 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice; (II) i se comunică lista funcțiilor publice de conducere și de execuție corespunzătoare vacante; (III) i se comunică faptul că, în perioada de preaviz, în termen de 5 zile de la primirea preavizului, are posibilitatea de a opta pentru una dintre funcțiile publice din lisa comunicată; (IV) în situația în care pentru funcția pentru care optează există mai multe opțiuni se va organiza concurs; (V) în situația în care nu va formula opțiune, la data încetării preavizului va fi eliberat din funcția publică de conducere.
A priori, înalta Curte observă că actul ce formează obiectul cererii de suspendare a executării nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raportul juridic de funcție publică al reclamantului. Așa cum se precizează în chiar cuprinsul preavizului, eliberarea reclamantului din funcția publică deținută urma a se realiza la data încetării termenului de preaviz în condițiile în care reclamantul nu formula opțiune și nu era numit într-o altă funcție publică corespunzătoare dintre cele vacante. Or, analiza legalității preavizului, ca act premergător, poate fi realizată de către instanța de contencios administrativ învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ de eliberare din funcție, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Instanța N.N. - soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1) este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății".
în altă ordine de idei, soluția instanței de fond este legală și temeinică, având în vedere "opțiunea domnului T.I. pentru ocuparea funcției publice teritoriale de conducere de director executiv adjunct în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov", opțiune care a stat la baza emiterii Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 3273 din 10 octombrie 2011 (fila 79 la doarul de fond), prin care reclamantul a fost numit, începând cu data de 13 octombrie 2011, în funcția publică pentru care a formulat opțiunea.
Susținerile recurentului-reclamant privind nelegalitatea preavizului decurgând din faptul eliberării din funcția publică ocupată prin concurs ca urmare a modificării condițiilor de ocupare a funcției respective, precum și cele privind formularea opțiunii în condiții de constrângere nu pot fi analizate în cadrul procedurii sumare de verificare a aparenței de legalitate a actului, procedură reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
înalta Curte constată că susținerile reclamantului prin care se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate și de netemeinicie cu privire la circumstanțele de fapt și de drept ale preavizului căruia, de altfel, reclamantul i-a dat curs.
în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți, a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte, ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, susținerile reclamantului privind aparența de nelegalitate a preavizului decurgând din faptul eliberării din funcția publică ocupată prin concurs ca urmare a modificării condițiilor de ocupare a funcției respective, precum și cele privind constrângerea exercitată asupra sa în sensul formulării unei opțiuni pentru o altă funcție publică nu se circumscriu situațiilor reținute de jurisprudență ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat și pot fi analizate doar de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege.
Cu toate acestea, invocarea de către recurentul-reclamant a inconvenientului desfășurării activității într-o altă localitate decât cea de domiciliu nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deoarece se prezumă că reclamantul a luat în considerare, în deplină cunoștință de cauză, despre această împrejurare și consecințele ei firești la momentul formulării opțiunii pentru ocuparea funcției de director executiv adjunct din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, în care a fost numit prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3273/2011.
Soluția instanței de fond este justificată și de împrejurarea că, inclusiv în eventualitatea în care ar fi dispusă măsura de suspendare a executării preavizului, aceasta nu ar avea efectele dorite de reclamant, deoarece nu ar produce efecte în privința raportului său de serviciu aflate în derulare și născut în baza Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 3273 din 10 octombrie 2011, iar nu prin actul contestat în prezenta cauză. Sub acest aspect, întemeiat a reținut instanța de fond că litigiul este lipsit de obiect atâta vreme cât reclamantul a fructificat opțiunile cuprinse în preaviz, a formulat opțiune pentru o altă funcție publică și a fost numit în funcția respectivă.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 8 și 9 sau art. 3041C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2633/2012. Contencios → |
|---|
