ICCJ. Decizia nr. 2913/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2913/2012
Dosar nr. 520/2010
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtei şi derularea procedurilor în faţa instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.C.I., A.R.M. şi T.A.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire ca răspuns la Dispoziţia nr. 3528 din data de 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Piteşti, obligarea pârâtei să transmită decizia Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin Notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Municipiul Piteşti, Str. I., jud. Argeş, compus din teren în suprafaţă de 1200 m.p. şi construcţiile situate pe acesta în suprafaţă construită de 580 m.p., iar prin Dispoziţia nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Piteşti, s-a propus acordarea titlului de despăgubire în condiţiile Legii nr. 10/2001, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 6314/CC.
În ciuda demersurilor efectuate, au susţinut reclamanţii, decizia conţinând titlul de despăgubire nu a fost emisă, astfel încât nesoluţionarea dosarului într-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la fondul cauzei, instituţia pârâtă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea reconvenţională formulată, autoritatea pârâtă a solicitat obligarea reclamanţilor să facă dovada calităţii de moştenitor de pe urma fostului proprietar, P.H.
Totodată, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Piteşti, invocând culpa acestei instituţii în sensul de a nu fi solicitat înscrisurile necesare soluţionării dosarului de despăgubire.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4567 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.C.I., A.R.M. şi T.A.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi chemata în garanţie Primăria Municipiului Piteşti prin Primar, a respins cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiate, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire conform Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Piteşti referitor la imobilul situat în Piteşti, str. I. şi a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001, T.V. a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul din Municipiul Piteşti, Str. I., jud. Argeş, iar prin Dispoziţia nr. 3528 din data de 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Piteşti, s-a propus acordarea de titluri de despăgubire în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Dispoziţia a fost comunicată şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrată sub Dosar nr. 6314/CC spre validare, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
La data de 10 mai 2010, a reţinut judecătorul fondului, între C.C.I. şi A.R.M., având calitatea de cesionari şi T.A.V., în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1238 autentificat de B.N.P. G.C., iar autoritatea pârâtă a fost înştiinţată în legătură cu încheierea contractului de cesiune de drepturi, prin notificarea înregistrată sub nr. 26783 din 11 mai 2010.
Prin memoriul înregistrat sub nr. 26785, reclamanţii s-au adresat, la data de 11 mai 2010, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi transmiterea acesteia către Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, invocată de instituţia pârâtă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 325 din 1 aprilie 2011, Tribunalul Piteşti a respins această excepţie, motiv pentru care a apreciat că orice critici aduse de pârâtă în privinţa legalităţii Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 se impun a fi înlăturate.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că Primăria Municipiului Piteşti a procedat legal când a considerat că actele depuse sunt suficiente pentru a soluţiona notificarea nr. 2813/11790 din 08 august 2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001 şi când a considerat că reclamantul T.A.V. a făcut dovada calităţii sale de moştenitor al proprietarului P.H.
Pe cale de consecinţă, Curtea a apreciat că refuzul pârâtei de a continua procedura de eliberare a titlului de despăgubire apare ca nejustificat, cu atât mai mult cu cât termenul rezonabil de soluţionare a fost depăşit.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 4567 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea la transmiterea dosarului de evaluare, având în vedere faptul că, în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 3528/2005 a fost transmis de Primăria Municipiului Piteşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6314/CC.
Totodată, precizează recurenta, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului şi a fost trimis către evaluator, care a întocmit raportul de evaluare, ce urmează a fi aprobat în următoarea şedinţă a instituţiei recurente, urmând ca în cel mai scurt timp să fie emisă şi comunicată decizia Comisiei Centrale.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut încălcarea principiului termenului rezonabil, fără a ţine seama de complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi a autorităţilor competente, precum şi importanţa litigiului pentru reclamant, criterii consacrate în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor şi criticilor invocate de recurentă, în raport cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul derulării etapelor procedurii administrative de stabilire a despăgubirilor, reglementate în art. 16 alin. (5), (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv analizarea dosarului de despăgubire, desemnarea unui evaluator şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Piteşti, str. I., calitatea de persoane îndreptăţite la despăgubiri fiindu-le recunoscută prin Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Piteşti.
În raport cu dispoziţiile art. 16 din Capitolul V din Titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005", prima instanţă, în mod corect a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor, conform Dispoziţiei nr. 3528 din 15 noiembrie 2005.
Instanţa de control judiciar constată că reclamantele au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, Dispoziţia Primăriei mun. Piteşti nr. 3528 fiind emisă la data de 15 noiembrie 2005 iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, înregistrat sub nr. 6314/CC la Comisia Centrală.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, de aproximativ 7 ani, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Dispoziţiile art. 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, principiu aplicabil nu numai procedurii judiciare, ci şi celei administrative.
Aşadar, complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorităţii publice, principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi o componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Susţinerile recurentei-pârâte referitoare la parcurgerea etapelor procedurii administrative nu pot fi apreciate ca justificări pentru neemiterea titlului de despăgubire într-o procedură referitoare la acordarea de despăgubiri declanşată în urmă cu 7 ani, date fiind dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului care obligă la soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, fiind luată în considerare la calcularea acestui termen şi perioada derulării procedurii administrative.
De asemenea, recurenta-pârâtă are obligaţia de a-şi exercita atribuţiile cu respectarea principiului operativităţii, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul acestei autorităţi de a emite titlul de despăgubire conform Legii nr. 447/ 2005 este nejustificat.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat de C.C.S.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 4567 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2903/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2916/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
