ICCJ. Decizia nr. 2974/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2974/2012
Dosar nr. 10113/2/2009
Şedinţa publică de la 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.(P.)G.I., să se constate calitatea acesteia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de pârâtă se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că a fost urmărită informativ, existând dosarul C.N.S.A.S. I 211134, datorită faptului ca era ghid O.N.T. şi intra în contact frecvent cu cetăţeni străini, pentru că tatăl său era militar, subofiţer activ de marină, precum şi pentru că prietena sa din copilărie devenise şi ea obiectiv pentru Securitate.
Totodată, pârâta a susţinut că informaţiile le-a furnizat sub presiunea ofiţerului de contact şi la dictarea acestuia, iar conţinutul materialelor furnizate era superficial, de simplă caracterizare şi lipsit de esenţă.
Pârâta a invocat în cauză şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) tezele II şi III din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţia României, iar în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, prima instanţă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 747 din 10 februarie 2010, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza II şi III din O.U.G. nr. 24/2008 şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea acestei excepţii, a respins excepţia inadmisibilităţii, precum şi acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, prima instanţă a reţinut că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că la şedinţa la care s-a hotărât sesizarea instanţei de către Colegiul C.N.S.A.S. au participat 9 membri, faptul că unul dintre aceştia s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate nu are nicio relevanţă în cauză atâta timp cât nu s-a decis încetarea calităţii sale.
Totodată, împrejurarea că nu s-a hotărât conform avizului Direcţiei Juridice nu are relevanţă atâta timp cât avizul a existat. Existenţa acestuia a fost suficientă pentru a se considera admisibilă acţiunea.
Pe fond, prima instanţă a reţinut că pârâta este deţinător al Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi prin cererea adresată autorităţii reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtei, conform art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Urmare acestor verificări, autoritatea publică reclamantă a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/3269 din 05 noiembrie 2008, în conţinutul căreia s-a reţinut că pârâta a fost recrutată de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Constanţa, pentru supravegherea informativă a unor cetăţeni români semnalaţi cu relaţii în rândul cetăţenilor străini, precum şi a unor cetăţeni străini din anturajul său, semnând un Angajament cu numele real, la data de 28 iunie 1989, luând numele conspirativ de "A.A.".
Totodată, s-a reţinut că anterior recrutării, pârâta a fost urmărită pentru relaţii cu cetăţeni străini, însă acest aspect nu conduce la exonerarea acesteia privind reţinerea calităţii sale de colaborator al Securităţii .
În speţă, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b), pentru ca pârâta să fie considerată colaborator al fostei Securităţi.
Astfel, din actele dosarului, rezultă că pârâta a fost urmărită de organele de Securitate şi chiar i s-a luat o declaraţie la data de 3 august 1988, pentru că s-a întâlnit împreună cu prietena sa cu un cetăţean american, fiind atenţionată să nu mai aibă legături cu cetăţeni străini şi faptul că urmărirea acesteia s-a făcut pe linie de "contraspionaj SUA", contraspionaj ce evidenţia "intensificarea activităţii ostile desfăşurate de serviciile de informaţii împotriva ţării".
Aşadar, activitatea desfăşurată de organele de Securitate în legătură cu pârâta nu era legată în niciun mod de politica regimului comunist prin care se urmărea identificarea activităţilor şi atitudinilor potrivnice regimului şi nici activitatea ce o priveşte pe prietena acesteia nu a urmărit acest aspect.
În plus, chiar din declaraţia dată de persoana în cauză reiese că informaţiile despre aceasta erau furnizate de către pârâtă cu acordul acesteia şi în urma consultării celor două prietene asupra aspectelor ce urmau a fi relevate organelor de Securitate.
Totodată, rezultă că urmărirea pârâtei a fost declanşată şi pentru faptul ca tatăl acesteia era militar activ, iar cetăţeanul străin, cel din pricina căruia a fost declanşată urmărirea pârâtei şi a prietenei sale, era fost militar activ în armata americană.
Aşadar, din actele dosarului nu reiese că pârâta ar fi furnizat informaţii despre opiniile politice, religioase sau de altă natură a unor alte persoane şi nici activităţi contrare regimului, pentru ca aceste informaţii să poată fi considerate că denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Notele informative sunt mai mult caracterizări ale persoanei la care se referă şi nu redau o atitudine ostilă regimului, a persoanei respective sau o activitate interzisă de regim.
Faptul că pârâta a semnat un angajament de colaborator nu poate conduce la concluzia că pârâta a furnizat informaţii prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că documentele depuse nu probează susţinerile reclamantului referitoare la calitatea de colaborator al Securităţii, lipsind tocmai condiţia ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs C.N.S.A.S., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii cu reţinerea calităţii de colaborator a pârâtei.
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- Faptul că supravegherea relaţiilor dintre cetăţenii români şi străini era formal catalogată de Securitate ca fiind o activitate de contraspionaj nu trebuie să inducă în eroare, întrucât este cunoscută intenţia oricărui regim totalitar de a da o aparenţă de legalitate şi normalitate chiar şi activităţilor de poliţie politică;
- Regimul comunist sancţiona în general relaţiile cu străini, indiferent de natura informaţiilor, astfel că, prin furnizarea notei din 2 decembrie 1989 încălcarea dreptului la viaţa privată este certă şi nu doar potenţială, demonstrarea vizării încălcării unui drept fiind de prisos.
Aceasta cu atât mai mult cu cât într-o societate democratică nu este de conceput limitarea relaţiilor dintre cetăţenii unui stat şi cei străini.
- Nu se poate reţine că intimata a fost "oarecum forţată" să furnizeze respectivele informaţii Securităţii, întrucât nu s-a aflat în niciuna din condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Intimata nu poate justifica prin existenţa unei presiuni denunţarea persoanelor care aveau relaţii cu străinii, deşi putea trece sub tăcere aceste situaţii cunoscând din proprie experienţă că Securitatea nu tolera astfel de relaţii.
Nici înţelegerea dintre intimată cu una din prietenele denunţate nu justifică denunţarea celeilalte persoane care avea relaţii de prietenie în străinătate.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului şi susţinând că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
În esenţă, se menţionează că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru a se constata calitatea sa de colaborator al Securităţii întrucât informaţiile furnizate nu se referă la atitudini potrivnice regimului comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor omului.
La dosarul cauzei a fost înaintată şi Decizia nr. 1517 din 15 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale prin care a fost respinsă ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, recursul vizează doar soluţia pe fondul cauzei referitoare la respingerea acţiunii în constatarea calităţii reclamantei de colaborator al Securităţii.
Recursul se impune a fi admis, casarea sentinţei recurate admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii pârâtei de colaborator al Securităţii.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul acestei ordonanţe, sintagma colaborator al Securităţii desemnează "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
În cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii, după cum urmează:
- Persoana să fi furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Condiţia este îndeplinită întrucât nu este infirmată sau contestată furnizarea de note informative organelor Securităţii semnate de pârâtă cu numele conspirativ.
Intimata-pârâtă nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul furnizării informaţiilor în anchetă şi în legătură cu ancheta.
Împrejurarea că şi aceasta a fost urmărită de organele Securităţii nu exclude îndeplinirea acestei condiţii sau stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.
- Prin informaţiile furnizate să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Necontestat este faptul că intimata-pârâtă a fost atenţionată de către organele de Securitate să nu mai aibă legături cu cetăţeni străini.
Astfel, rezultă că relaţiile dintre cetăţenii români şi cei străini, în afara cadrului permis de rigorile regimului statului totalitar nu erau tolerate.
Încadrarea informaţiilor furnizate legate de aceste relaţii în categoria informaţiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor de a fi dintre acelea prin care s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Această apreciere a organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea informaţilor furnizate de intimata-pârâtă în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Angajamentul şi activitatea desfăşurată în baza acestuia a fost pe linia ce interesa activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi nu legate de activitatea Securităţii pe linie de contraspionaj cum eronat a reţinut instanţa de fond, întrucât nu a fost dovedită situaţia prevăzută de art. 8 pct. 2, art. 10 pct. 2, art. 11 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, cele reţinute de prima instanţă conduc la concluzia că s-a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la îndeplinirea acestei condiţii care, pentru argumentele prezentate anterior, se apreciază că este îndeplinită.
- Informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Această condiţie este îndeplinită în situaţia în care informaţiile au fost apte să ducă la îngrădirea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca ele să fi şi produs îngrădirea drepturilor prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu prezintă relevanţă din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate faptul că pârâta a furnizat informaţii despre relaţiile unor persoane cu cetăţenii străini cu informarea/acordul dintre pârâtă şi una dintre prietenele denunţate.
De altfel, furnizarea acestor informaţii nu a fost contestată.
De asemenea, în contextul în care pârâta fusese atenţionată pentru relaţiile cu străinii, aceasta trebuia să fie conştientă că era evident că informaţiile furnizate în acest sens cu privire la alte persoane, erau apte să ducă la îngrădirea unor drepturi, respectiv cel la viaţa privată.
Mai mult, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cere o pluralitate de informaţii şi nici ca împotriva persoanelor denunţate să fi fost luate măsuri de orice natură.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va admite acţiunea, cu constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 2527 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi admite acţiunea.
Constată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta G.(P.)G.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3067/2012. Contencios → |
|---|
