ICCJ. Decizia nr. 2970/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2970/2012
Dosar nr. 365/45/2010
Şedinţa publică de la 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi sub nr. 2025/99/2010, reclamantul P.T.I. a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie şi Serviciul Teritorial Iaşi, anularea procedurii de evaluare şi a calificativului "Bun" acordat de conducerea autorităţii pârâte, ca urmare a evaluării activităţii şi conduitei sale profesionale, aferente anului 2009.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că autoritatea pârâtă a încălcat dispoziţiile art. 7 lit. a) ce prevede expres obligativitatea "desfăşurării interviurilor de evaluare şi întocmirea fişei de evaluare", în fapt aceasta neorganizând vreun interviu anterior întocmirii fişei sale de evaluare.
De asemenea, a susţinut că fişa de evaluare este incompletă, neavând consemnate aspectele pozitive şi negative constatate şi nici eventuale măsuri de remediere, aprecierea fiind una absolut subiectivă şi nejustificată, întrucât nu a fost semnalată vreo deficienţă în activitatea sa pentru anul în cauză.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iaşi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a precizat acţiunea în sensul că solicită anularea raportului de evaluare întocmit de Serviciul Teritorial al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a acordat calificativul în cauză, dar şi a actului administrativ întocmit de Direcţie prin care i-a fost respinsă contestaţia, cu menţinerea calificativului "Bun", astfel încât Direcţia are calitate procesuală pasivă în cauză.
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa nr. 447/CA din 06 mai 2010 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, pricina fiind înregistrată sub nr. 365/45/2010.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 286 din 22 noiembrie 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Serviciul Teritorial Iaşi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti, a admis acţiunea, dispunând anularea Fişei de evaluare întocmite reclamantului de pârâtul Serviciul Teritorial Iaşi, pentru anul 2009, şi a Hotărârii nr. 263 din 16 februarie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de către pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, prima instanţă a reţinut că aceasta nu poate fi admisă, având în vedere că fişa de evaluare contestată a fost întocmită de Serviciul Teritorial Iaşi, structură organizatorică în cadrul căreia reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, iar regula în materia contenciosului administrativ este aceea că nu statutul de persoană juridică este cel care determină calitatea procesuală, ci simpla capacitate de a emite acte administrative în regim de putere publică.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, din anul 2002 până în prezent.
Procedând la verificarea procedurii legale de evaluare a conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie, în lumina dispoziţiilor Ordinului nr. 5 din 11 februarie 2004, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 7 lit. a) prevăd că: "desfăşurarea interviurilor de evaluare şi întocmirea fişei de evaluare" să aibă loc între 03 - 20 ianuarie". La solicitarea instanţei, pârâta a precizat că faţă de lipsa unei prevederi exprese ca interviul să se efectueze în scris, "nu s-a întocmit în formă scrisă niciun act în care să se consemneze răspunsurile date de aceştia".
Aşa fiind, judecătorul fondului a reţinut că pârâta nu a respectat procedura intervievării reclamantului, ce-i asigura posibilitatea de a face aprecieri asupra activităţii proprii şi a da lămuriri evaluatorului privitor la modalitatea în care şi-a îndeplinit atribuţiile proprii, şi respectiv de a primi recomandări verbale ale evaluatorului, atunci când activitatea sa prezenta eventuale deficienţe, pârâta recunoscând expres lipsa unui înscris care să probeze derularea acestei etape. Astfel, prima instanţă a statuat că evaluarea activităţii reclamantului pentru anul 2009 s-a efectuat fără respectarea etapei prevăzute de art. 7 lit. a) din Ordinul nr. 5/2004 al procurorului general al Direcţiei Generale Anticorupţie.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se susţine netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei recurate, aducându-i-se, în esenţă, următoarele critici:
- Instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la anularea Hotărârea nr. 263 din 16 februarie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deşi reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În altă ordine, se susţine că şi în situaţia în care acesta şi-ar fi completat acţiunea cu această cerere, ea ar fi fost prescrisă, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamantul a semnat de primirea Hotărârii nr. 263 din 16 februarie 2010 la data de 25 februarie 2010 şi nu a contestat-o în termenul legal.
- În mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iaşi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, deoarece conform O.U.G. nr. 43/2002 serviciile teritoriale nu au personalitate juridică, buget propriu, fiind parte a D.N.A;
- Pe fondul cauzei se susţine că în mod greşit a fost admisă acţiunea întrucât, urmare a examinării contestaţiei formulate de reclamant, s-a făcut reaprecierea subindicatorilor de la pct. C lit. a1) şi lit. a2) şi de la pct. C lit. b1), acordându-se calificativul "Foarte bine", fiind emisă Hotărârea nr. 263 din 15 februarie 2010.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 263/2010 s-a stabilit că se impune menţinerea calificativului "Bun" pentru indicatorul de evaluare de la pct. D din fişa de evaluare, acesta fiind corespunzător activităţii desfăşurate în anul 2009 de reclamant.
Se susţine că evaluarea reclamantului pentru anul 2009 s-a făcut conform Ordinului nr. 5/2004 care nu reglementează în concret modalitatea de desfăşurare a interviului de evaluare a ofiţerilor de poliţie judiciară şi nu stabileşte condiţia ca acest interviu să se efectueze în scris, astfel că acolo unde legea nu distinge, nici instanţa nu o poate face.
- Deoarece reclamantul a solicitat doar anularea procedurii de evaluare fără a solicita şi anularea Hotărârii nr. 263 din 16 februarie 2010 conform art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, acţiunea acestuia este inadmisibilă.
Se menţionează că în sensul respingerii acţiunilor au fost şi soluţiile instanţelor de contencios administrativ şi în ceea ce-i priveşte şi pe ceilalţi ofiţeri de poliţie din cadrul Serviciului Teritorial Iaşi care au contestat fişele de evaluare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele şi criticile invocate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., conform căruia "instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut", este nefondat.
Într-adevăr, evaluarea activităţii şi conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este reglementată prin Ordinul nr. 5/2004 emis în temeiul O.U.G. nr. 43/2002, al Legii nr. 5/2004 şi Legii nr. 360/2002.
Din dispoziţiile generale ale Ordinului nr. 5/2004 rezultă că procedura de evaluare şi întocmirea fişei de evaluare a ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie include:
- "calificativul propus" de procurorul în subordinea sau coordonarea căruia îşi desfăşoară activitatea în mod nemijlocit;
- "calificativul aprobat" de procurorul ierarhic superior celui care a propus calificativul respectiv;
- "calificativul contestat" în situaţia în care ofiţerul este nemulţumit de rezultatul evaluării;
- "calificativul final", rezultat în urma soluţionării contestaţiei de către procurorul cu funcţie de conducere ierarhic superioară celei care a aprobat evaluarea.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (5) din Ordinul nr. 5/2004 coroborate cu cele ale art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, precum şi jurisprudenţei cristalizate în materia evaluării ofiţerilor de poliţie judiciară (ex. Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 314/2011, nr. 1025/2011) hotărârea de soluţionare a contestaţiei finalizează nu numai procedura de evaluare dar şi fişa de evaluare, care reprezintă actul administrativ ce produce efecte juridice în privinţa ofiţerului, conţinând inclusiv calificativul final acordat sau menţinut prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în mod corect instanţa de fond, respectând principiul disponibilităţii, a reţinut că acţiunea reclamantului a vizat şi Hotărârea nr. 263/2010, astfel cum acesta a şi subliniat pentru termenul din 6 mai 2010, pronunţându-se şi cu privire la acest act administrativ. De altfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamantul a înţeles să conteste întreaga procedură de evaluare a sa, finalizată prin Hotărârea nr. 263/2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Deci, potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei există suficiente elemente care conduc la concluzia că instanţa de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată care a vizat inclusiv Hotărârea nr. 263/2010.
Astfel, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie, în mod greşit susţine că instanţa s-a pronunţat cu privire la anularea Hotărârii nr. 263/2010, fără a fi învestită în acest sens.
În altă ordine, acţiunea nu este inadmisibilă, aşa cum susţine recurenta, pentru că, astfel cum s-a reţinut, aceasta a vizat inclusiv Hotărârea nr. 263/2010.
Faţă de cele reţinute, se apreciază că nu este nici prescrisă acţiunea formulată la 9 martie 2010, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi data comunicării Hotărârii nr. 263/2010.
Avându-se în vedere cele statuate anterior cu privire la fişa de evaluare, nu este fondată nici critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iaşi, întrucât în cauză s-a solicitat şi anularea fişei de evaluare emisă de acest serviciu în cadrul procedurii de evaluare a reclamantului, fiind astfel identitate între persoana acestui pârât şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecăţii.
Însă, în ceea priveşte soluţia primei instanţe asupra fondului cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este corectă, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, prin Hotărârea nr. 263/2010 ce a avut la bază nota comisiei de soluţionare a contestaţiei reclamantului, a fost menţinut calificativul "Bun" acordat acestuia, după ce s-a făcut reaprecierea subindicatorilor de la pct. C lit. a1) şi lit. a2) şi a celui de la pct. C lit. b1), acordându-se calificativul "Foarte bine", iar pentru indicatorul de la pct. D s-a reţinut că pentru perioada supusă evaluării din documentele de la dosar a rezultat lipsa disponibilităţii şi preocupării pentru pregătirea profesională continuă, proprie.
Cu privire la calificativul acordat şi contestat, instanţa de recurs reţine că în mod corect autoritatea pârâtă a apreciat asupra acestuia, acţiunea formulată de reclamant fiind neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, prin întâmpinare a menţionat participarea la un singur curs de pregătire în perioada supusă evaluării, care, într-adevăr, nu dovedeşte/justifică o preocupare suficientă, continuă şi permanentă pentru perfecţionarea pregătirii profesionale.
Pe de altă parte, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că procedura evaluării nu a respectat dispoziţiile art. 7 lit. a) din Ordinul nr. 5/2004, în ceea ce privire desfăşurarea interviului.
Este adevărat că recurenta-pârâtă a menţionat că nu s-a întocmit în formă scrisă un act care să consemneze răspunsurile date la interviu.
Însă, tot autoritatea pârâtă prin acelaşi înscris denumit "Precizări" a menţionat că procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a intervievat pe reclamant cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, fapt de altfel necontestat.
Or, în această situaţie, a fost respectată procedura prevăzută la art. 7 lit. a) din Ordinul nr. 5/2004.
Mai mult, intimatul-reclamant nu a justificat sau dovedit vătămarea produsă prin faptul că nu a fost consemnată într-un înscris desfăşurarea interviului în cadrul procedurii de evaluare.
De asemenea, argumentele privind aprecierea subiectivă şi nejustificată asupra indicatorilor nu pot conduce la anularea evaluării pentru că judecătorul nu se poate substitui atribuţiilor evaluatorului în analiza şi aprecierea activităţii persoanei evaluate.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei nr. 286 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2924/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2974/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
