ICCJ. Decizia nr. 2988/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2988/2012
Dosar nr. 9991/2/2009
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea Deciziei de imputară nr. A1352 din 20 martie 2009 şi a Deciziei administrative - jurisdicţionale nr. 59/CJ302/2009, precum si suspendarea executării deciziei de imputare deja menţionate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a demisiei şi trecerii sale în rezervă, comandantul U.M. Brăila a emis Decizia de imputare nr. A1860 din 13 mai 2008 pentru suma de 66.661.63 lei, pe care reclamantul a contestat-o potrivit căilor de atac prevăzute de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, obţinând prin Decizia nr. 51/CJ331/2008 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, anularea procesului-verbal de cercetare administrativă şi casarea Deciziei de imputare.
Reclamantul a mai arătat că prin Decizia nr. 76/CJ418/2008 a fost admisă cererea de repunere în termen pentru refacerea cercetării administrative, fiind dispusă pentru a doua oara efectuarea cercetării administrative, în urma căreia au fost emise procesul - verbal de cercetare administrativa nr. A 1341 din 19 martie 2009 şi Decizia de imputare nr. A1352 din 20 martie 2009, pentru suma de 33.326,77 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare şi a indemnizaţiei de instalare
2. Apărările pârâtului Ministerul Apărării Naţionale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, arătând că potrivit Legii 80/1995, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 90/2001, în situaţia în care cadrele militare reziliază primul contract prin demisie, sunt obligate şi la restituirea cheltuielilor de întreţinere efectuate pe perioada şcolarizării, proporţional cu perioada din contract rămasă neexecutată, întinderea prejudiciului fiind stabilită corect.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 3343 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A.S.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M.01294 prin Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a invocat în termen pe calea unei contestaţii judecătoreşti nelegalitatea Deciziei de imputare nr. Al352 din 20 martie 2009 şi a Deciziei administrativ - jurisdicţională nr. 76/CJ418/2008, astfel că aceste acte îşi produc efectele juridice.
Referitor la susţinerea reclamantului în sensul că izvorul obligaţiei de restituire a sumei de 33.326,77 lei ar avea o natură juridică diferită de cel al obligaţiilor de reparare a prejudiciilor produse de militari, prima instanţă a apreciat că aceasta este nefondată, arătând că reclamantul se regăseşte în ipoteza legii pentru care se poate atrage răspunderea materiala a unui cadru militar, raportat la prevederile O.G. nr. 121/1998.
De asemenea, Curtea de apel a constatat că este neîntemeiată susţinerea privind neprobarea cuantumului stabilit cu titlu de prejudiciu, cât timp, pe de-o parte, pârâta a depus la dosar documentaţia completă privind modul detaliat de calcul al sumei stabilite, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a înţeles să susţină proba cu expertiza contabilă pentru verificarea efectivă a acestui mod de calcul.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că nici susţinerea privind nelegalitatea obligării la plata cheltuielilor de întreţinere aferente cursului de bază urmat la Centrul de Pregătire pentru Geniu de la Râmnicu Vâlcea, nu este fondată întrucât prin angajamentul încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale, reclamantul s-a obligat să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de cel puţin 8 ani după absolvirea studiilor, în unităţile şi garnizoanele Ministerului Apărării Naţionale, prin acelaşi act stipulându-se că, în situaţia în care acesta va fi trecut în rezervă, se obligă să restituie Ministerului Apărării Naţionale toate cheltuielile de întreţinere pe timpul cât a fost şcolarizat, potrivit dispoziţiilor legale.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că este nejudicioasă şi susţinerea privind necesitatea înlăturării, din cuantumul total al sumei, a contravalorii cheltuielilor de întreţinere aferente primului an de studiu, întrucât potrivit prevederilor art. 35 şi 66 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, primul an de studiu este cuprins în perioada de şcolarizare şi nu poate fi asimilat stagiului militar obligatoriu, natura şi scopul întreţinerii fiind diferite în cele două situaţii.
4.Recursul formulat de reclamantul A.S.G. împotriva sentinţei nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Recurentul-reclamant consideră că, potrivit art. 2, 4, 5 şi 12 din O.G. nr. 121/1998, militarii au obligaţia de reparare a pagubei produse ca urmare a unor fapte produse pe timpul executării acţiunilor de serviciu şi ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale.
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul se regăseşte în ipoteza legii pentru care se poate atrage răspunderea materială.
4.2. Actele atacate sunt nelegale şi pentru că la stabilirea cuantumului de 33.326,77 lei s-au luat în considerare sumele comunicate de instituţiile de învăţământ, fără să existe un suport probator în acest sens.
4.3. Recurentul critică soluţia primei instanţe pentru că a luat în considerare numai înscrisurile depuse de pârât şi a inclus în cuantumul sumei datorate, inclusiv perioada în care nu beneficia de întreţinere şi sumele aferente anului I de Studii, ce echivala cu stagiul militar obligatoriu, potrivit art. 3 din Legea nr. 46/1996.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Recurentul-reclamant răspunde material în temeiul art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, în situaţia în care exista un angajament, iar acesta nu este respectat.
Procedura de recuperare a sumei datorate se realizează potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998, de unde rezultă că izvorul juridic al pagubei aduse intimatului, nu se regăseşte în cuprinsul acestui act normativ, ci cum deja s-a afirmat, dispoziţiile ordonanţei servesc pentru realizarea cercetării administrative.
1.2. Recurentul-reclamant a renunţat la administrarea probei cu expertiza contabilă, astfel încât nu i se poate imputa primei instanţe că a apreciat pozitiv înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei se imputare, referitoare inclusiv la plata cheltuielilor de întreţinere aferente cursului de pregătire de la Râmnicu Vâlcea sau pentru alte perioade invocate în motivele de recurs.
1.3. Legea nr. 46/1996, abrogată în anul 2006 este invocată în mod eronat de către recurent, deoarece din cuprinsul art. 35 nu rezultă că primul an de studii este asimilat stagiului militar obligatoriu.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S.G. împotriva Sentinţei nr. 3343 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2983/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2991/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
