ICCJ. Decizia nr. 3006/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3006/2012
Dosar nr. 11936/2/2010
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, având în vedere calitatea pârâtului de Secretar General al Consiliului Judeţean Dolj, cererea formulată de Asociaţia de Luptă împotriva Corupţiei şi Abuzurilor Craiova de verificare a pârâtului sub aspectul colaborării acestuia cu Securitatea, este legală.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost întocmită Nota de constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie 2009 din care rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1976, pentru încadrarea informativă a personalului Liceului Industrial Energetic Craiova, semnând un „Angajament"; şi atribuindu-i-se numele conspirativ „B.”.
Prin întâmpinare, pârâtul B.G. a solicitat respingerea acţiunii în constatare ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt întemeiate cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 3838 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit susţinerilor reclamantului, pârâtul, pedagog la Liceul Industrial Energetic Craiova, a fost recrutat în anul 1976 pentru încadrarea informativă a unităţilor de învăţământ, semnând la data de 12 noiembrie 1976 un angajament, ocazie cu care a dobândit numele conspirativ „B.”, iar în anul 1977 a fost trecut în categoria rezidenţilor.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că nu poate fi reţinută activitatea pârâtului de furnizare de informaţii, în calitate de colaborator în perioada 1976-1977, sau de coordonare a activităţii unor informatori, în calitate de rezident în perioada 1977-1980.
Astfel, prima instanţă a constatat că, deşi în Nota de constatare se vorbeşte de Notă informativă semnată cu numele conspirativ „B.” la 30 ianuarie 1978, dată în dosarul R1950 - titular M.G., elev al Liceului Industrial Energetic Craiova, în documentaţia ataşată nu se regăseşte acest document.
Mai mult de atât, Curtea de apel a reţinut că din cuprinsul notei respective, rezultă că pârâtul 1-a caracterizat pe elevul M.G. în termeni pozitivi, aceste informaţii nefiind de natură să îndeplinească cerinţele legale referitoare la scopul comunicării, respectiv denunţarea activităţilor potrivnice regimului totalitar comunist şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina pârâtului nici activitatea de coordonare a informatorilor din reţea, în calitate de „rezident";, întrucât împrejurarea că la dosar a fost depus un tabel, în care sunt menţionate numele a cinci informatori necoroborată cu alte probe din dosar, nu poate face dovada calităţii de rezident a pârâtului.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că din documentaţia ataşată notei de constatare nu reiese că pârâtul ar fi furnizat informaţii prin care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să fie de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi că din niciunul din înscrisurile depuse nu rezultă că pârâtul ar fi întreprins vreo acţiune prin care să coordoneze activitatea altor informatori.
3. Recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3838 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Instanţa de fond a respins acţiunea în mod eronat, considerând că în afara angajamentului semnat de pârât, niciun alt înscris ataşat Notei de constatare nr. DI/I/3113 din 13 octombrie 2009 nu provine de la acesta.
În realitate, există două înscrisuri olografe aparţinând intimatului, care confirmă cele reţinute de ofiţeri, respectiv chitanţele din 3 februarie 1978 şi din 27 septembrie 1978.
Ambele chitanţe sunt datate ulterior momentului trecerii intimatului din categoria informatorilor, în cea a rezidenţilor.
3.2. Prima instanţă a mai reţinut în mod greşit şi că tabelul cuprinzând numele conspirative ale informatorilor coordonaţi de intimat ar fi „singurul înscris” care atestă calitatea de rezident a intimatului.
În realitate, acestui tabel i se adaugă alte şase consemnări întocmite de ofiţerii de Securitate, plus chitanţele olografe.
În acest sens, poate fi evidenţiată însemnarea din 30 iunie 1979 care atestă că pe baza informaţiilor provenite de la reţeaua coordonată de intimat au fost avertizaţi doi elevi.
Apărările formulate de intimatul B.G.
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, nu există dovezi din care să rezulte că acesta a coordonat activitatea unor informatori, că informaţiile oferite au contribuit la denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte cele două chitanţe, arată că a acceptat să le semneze, însă banii au fost opriţi de ofiţerul de securitate pentru cadouri.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
Recursul este nefondat
1.1. Din interpretarea sistematică a conţinutului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, rezultă că şi în cazul ultimei teze a lit. b) este obligatorie îndeplinirea condiţiei ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să fie de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Interpretarea textului este firească, deoarece pe de o parte, colaborator al Securităţii este cel care a furnizat informaţii ce denunţă anumite activităţi care sunt de natură a îngrădi drepturi/libertăţi fundamentale şi, pe de altă parte, cel care, având calitate de rezident, coordona activitatea informatorilor.
Informatorii/colaboratorii sunt persoanele care se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) iar informaţiile culese trebuie să îndeplinească cele două condiţii sus menţionate.
1.2. Din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea celor două condiţii în activitatea de colaborator realizată de intimat.
Astfel, nici chitanţele olografe nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de lege, iar consemnările ofiţerilor de securitate şi tabelul cu numele conspirative ale informatorilor coordonaţi nu pot suplini dovezile în privinţa conţinutului informaţiilor şi a posibilelor consecinţe ale acestora.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3838 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3000/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3021/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
