ICCJ. Decizia nr. 3027/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.F., anularea deciziei din 16 noiembrie 2011 emisă de Punctul de Poliție de Frontieră S., jud. Iași, arătând că fapta pentru care a fost sancționată nu există , întrucât nu deținea țigări în scop de comercializare, ci pentru consumul propriu.
Prin sentința nr. 9 din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta L.I., în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.F., în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, a reținut că, în urma controlului specific de frontieră, efectuat la Punctul de Trecere a Frontierei S., I.J.P.F. Iași a propus, instituirea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani față de reclamanta din prezenta cauză, în acord cu prevederile art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, pentru încălcarea reglementărilor vamale.
Prin urmare, instanța a constatat că, în raport de faptul că reclamanta a fost surprinsă în Punctul de Trecere a Frontierei S., iar autoritatea care a propus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României este Inspectoratul Județean .al Poliției de Frontieră Iași, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Iași.
La rândul său, prin sentința nr. 116 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea de apel Iași a constatat că, întrucât măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a fost luată de I.G.P.F., cu sediul București, în cauză se aplică regula potrivit căreia contestația se introduce la "Curtea de Apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură".
Examinând conflictul negativ de competență, înalta Curte constată, că în cauză, Curtea de Apel București, este competentă să judece litigiul purtat între reclamanta L.I. și pârâtul I.G.P.F.
Astfel, pe baza notei raport întocmite la Punctul de Trecere a Frontierei S. s-a emis decizia nr. 534595 din 16 noiembrie 2011 prin care s-a dispus,în temeiul art. 164alin. (3), (4) și (5) din O.U.G. nr. 194/2002, anularea permisului de mic trafic românesc, cu aducerea la cunoștință reclamantei că "_împotriva dumneavoastră va fi instituită, de către I.G.P.F., interdicția de intrare în România, pentru o perioadă de 5 ani".
După emiterea deciziei menționate, prin nota raport înregistrată din 16 noiembrie 2011, P.T.F. S. - R. a informat I.G.P.F. despre cele constatate, solicitându-i "să aprobați instituirea măsurii de interzicere a intrării în România împotriva numitei L.I., pe o perioadă de 5 ani". Solicitarea a fost aprobată de către I.G.P.F. conform actului, comunicat reclamantei și care constituie obiectul prezentei acțiuni.
Potrivit art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, împotriva unei astfel de măsuri contestația se introduce la "curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură" , în speță, la Curtea de Apel București în raza teritorială a căreia se află I.G.P.F.
Față de cele de mai sus, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3007/2012. Contencios → |
|---|
