ICCJ. Decizia nr. 3158/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3158/2012
Dosar nr. 9133/1/2011
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrată sub nr. 9133/1/2011, la data de 14 noiembrie 2011, cererea de recurs formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, precum şi a Hotărârii nr. 820 din 1 noiembrie 2011 a Secţiei pentru Judecători a C.S.M., în contradictoriu cu intimatul C.S.M., în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin cererea depusă la data de 31 ianuarie 2012, recurenta a solicitat instanţei să constate nelegalitatea hotărârilor mai sus indicate, precum şi a listei finale ce a fost întocmită şi publicată de Comisia de organizare a concursului pentru numirea judecătorilor în funcţii de conducere la data de 02 noiembrie 2011.
În motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici de nelegalitate cu privire la actele deduse judecăţii care vor fi prezentate în continuare.
1) Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 12 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat faptul că Preşedintele C.S.M. nu avea competenţa să formuleze contestaţie împotriva listei afişate, la data de 20 octombrie 2011, în afara termenului de 24 ore reglementat de textul normativ anterior individualizat.
2) Emitentul hotărârii contestate în cauză a încălcat dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor.
3) Plenul C.S.M. s-a pronunţat pe o condiţie care nu intră în competenţa Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, aşa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) din Regulament.
În opinia recurentei, condiţia prevăzută de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este o condiţie de numire în funcţie şi este reglementată distinct de condiţia de participare la concurs.
Această distincţie realizată de legiuitor rezultă din succesiunea textelor de lege care reglementează cele două categorii de condiţii, precum şi din cronologia desfăşurării concursului: numirea este etapa finală, ulterioară probelor de concurs şi validării de către Plen a rezultatelor acestuia.
Un argument suplimentar adus de recurentă în sprijinul acestei interpretări juridice este acela conferit de dispoziţiile art. 48 alin. (12) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de cele ale art. 46 alin. (1) din Regulament.
Ca atare, concluzia exprimată de recurentă în cadrul acestei critici de nelegalitate este aceea că Secţia pentru judecători a C.S.M. şi-a depăşit competenţele la momentul la care a analizat condiţiile prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fapt care a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 48 alin. (12) din aceeaşi lege.
În afara criticilor de nelegalitate anterior prezentate, recurenta a mai susţinut şi faptul că Plenul C.S.M. a respins contestaţia pe care a formulat-o la data de 02 noiembrie 2011 împotriva Hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a Secţiei pentru judecători a C.S.M. abia la data de 14 noiembrie 2011, cu încălcarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulament, care obligă Plenul să soluţioneze contestaţia în termen de 3 zile de la primirea acesteia.
Totodată, Comisia de organizare a întocmit şi publicat lista finală la aceeaşi dată de 02 noiembrie 2011, fapt care a determinat eludarea prevederilor art. 12 alin. (4) din Regulament care precizează că această listă se întocmeşte şi se publică după pronunţarea hotărârii Plenului. În plus, recurenta a apreciat că, prin luarea acestei măsuri, i-a fost încălcat dreptul la apărare în procedura administrativă.
În întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.S.M. a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, partea a participat la concursul organizat, în perioada 23 septembrie 2011 – 14 decembrie 2011, şi a optat pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi. Pentru această instanţă au candidat 3 judecători, iar recurenta a obţinut media finală 7,51, clasându-se pe locul 2.
Prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 980 din 14 decembrie 2011, au fost validate rezultatele concursului aflat în discuţie, iar în funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi a fost numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012, candidatul clasat pe primul loc.
În aceste condiţii, recurenta nu mai are interes în susţinerea recursului, dat fiind faptul că, prin validarea concursului, postul pentru care a concurat a fost deja ocupat, iar aceasta nu a atacat hotărârea de validare.
În altă ordine de idei, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, pentru următoarele argumente:
1) Prin hotărârea Secţiei pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a fost revocată hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere, în ceea ce priveşte candidatura recurentei pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi, constatând că partea nu îndeplineşte condiţiile pentru a participa la acest concurs.
În concret, Secţia pentru judecători a C.S.M. a reţinut faptul că recurenta a desfăşurat activitate de colaborare cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990.
În opinia intimatului, din interpretarea dispoziţiilor art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că interdicţia instituită de această normă se referă şi la judecătorii care au fost colaboratori ai serviciilor de informaţii înainte de anul 1990.
2) În raport de dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. d) şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin secţiile sale, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea ce priveşte soluţiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor.
În temeiul prevederilor legale care conferă C.S.M. atributul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere, Secţia pentru judecători are competenţa de a interveni în organizarea şi desfăşurarea concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o condiţie impusă de lege.
Cu alte cuvinte, Secţia pentru judecători a C.S.M. avea competenţa de a se pronunţa asupra revocării deciziei Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor la curţi de apel, tribunale şi judecătorii, organizat în perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, prin care s-a admis candidatura recurentei pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi, având în vedere faptul că partea nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cele ale art. 6 alin. (2) din Regulament.
La termenul de judecată din data de 16 martie 2012, Înalta Curte a încuviinţat intimatului C.S.M. administrarea probei cu înscrisuri, în raport de prevederile art. 305 C. proc. civ.
Au fost depuse la dosar de către intimat actele administrative contestate în cauză, precum şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestora, în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Au fost ataşate: dosarul nr. 1273/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. 8265/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. 9838/2/2006 al aceleiaşi instanţe, dosarul nr. 9838/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi dosarul nr. 964/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând hotărârile atacate în cauză de către recurentă în raport cu criticile formulate de către aceasta, cu apărările prezentate de către autoritatea intimată, cu dispoziţiile legale aplicabile şi cu materialul probator administrat, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea excepţiei lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, precum şi admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.
Prezentul recurs are ca obiect anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, a hotărârii Secţiei pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011, precum şi a listei finale ce a fost întocmită şi publicată de Comisia de organizare a concursului pentru numirea judecătorilor în funcţii de conducere la data de 02 noiembrie 2011.
Situaţia factuală existentă în speţa de faţă este următoarea:
Prin hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011, Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, constituită în baza hotărârii Plenului C.S.M. nr. 711 din 11 octombrie 2011, a constatat că un număr de 75 de candidaţi, nominalizaţi în anexa la aceasta (printre care şi recurenta B.F.), îndeplinesc condiţiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, prevăzute de art. 48 alin. (2) şi art. 50 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, secţia pentru judecători a C.S.M. a revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în ceea ce priveşte candidatura recurentei B.F. pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi.
Prin hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a Secţiei pentru judecători.
În considerentele hotărârii, emitentul a precizat faptul că, în raport de prevederile Legii nr. 317/2004, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea ce priveşte soluţiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor sau procurorilor. Secţia pentru judecători a C.S.M. are competenţa de a interveni în organizarea şi desfăşurarea concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o condiţie prevăzută de lege. Ca atare, Secţia pentru judecători a C.S.M. avea abilitarea legală de a se pronunţa asupra revocării actului administrativ anterior arătat, în condiţiile în care d-na judecător B.F. nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi pe cele ale art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor sau procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat de parte împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, recurenta a participat la concursul aflat în discuţie, a optat pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi, însă s-a clasat pe locul doi, cu media finală 7,51.
Prin hotărârea nr. 980 din 14 decembrie 2011, Plenul C.S.M. a validat rezultatele acestui concurs, iar în funcţia avută în vedere de către recurentă a fost numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012, candidatul clasat pe primul loc, cu media finală 9,53.
Recurenta nu a contestat hotărârea de validare anterior arătată la instanţa de contencios administrativ, motiv pentru care intimatul C.S.M. a considerat că aceasta nu justifică interes în promovarea prezentei căi de atac.
1) În analizarea excepţiei lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, Înalta Curte va porni de la câteva considerente de ordin teoretic.
Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiţie generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct.
Nu trebuie uitate dispoziţiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noţiunile de drept vătămat [(art. 2 alin. (1) lit. o)], interes legitim privat [(art. 2 alin. (1) lit. p)] şi interes legitim public [(art. 2 alin. (1) lit. r)].
Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.
Textele normative care prezintă relevanţă juridică pentru problema analizată sunt următoarele:
Art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completată:
„(1) Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de C.S.M., prin I.N.M.
(2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege.
(3) Judecătorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la I.N.M.
(4) Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic.
(5) Comisia de examinare este numită de C.S.M., la propunerea I.N.M., şi este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.
(6) Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de I.N.M. se aprobă de C.S.M. şi se afişează pe pagina de Internet a I.N.M., Ministerului Justiţiei, C.S.M. şi la sediile instanţelor judecătoreşti, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia.
(7) C.S.M. validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte judecătorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(9) Numirea judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de C.S.M., la propunerea preşedintelui instanţei.
(10) Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(11) Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum şi o declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariţia unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta.
(12) Înainte de numirea în funcţiile de conducere, C.N.S.A.S. verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea C.S.M., dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.
(13) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti este publică şi disponibilă permanent pe paginile de Internet ale C.S.M., I.N.M. şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti.
(14) Numirea în funcţii de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante.
Art. 50 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, care statuează faptul că, pentru numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, trebuie o vechime de 6 ani în funcţia de judecător sau procuror.
Înalta Curte apreciază că recurenta justifică interes în declararea căii de atac de faţă, iar acesta derivă din necesitatea de a se realiza delimitarea condiţiilor legale de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor de condiţiile de numire în aceste funcţii.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere ambiguitatea normei aflate în discuţie, mai precis a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completată, care a generat prezentul litigiu, urmare a realizării unor interpretări juridice diferite de către părţi ce au produs efecte juridice diferite.
2) Înalta Curte consideră că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
După cum s-a arătat anterior, prin hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, Secţia pentru judecători a C.S.M. a revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în ceea ce priveşte candidatura recurentei B.F. pentru funcţia de preşedinte al Tribunalului Mehedinţi.
În motivarea acestui act administrativ, emitentul a arătat faptul că recurenta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru participarea la concursul sau examenul anterior arătat, nominalizate în art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmare a faptului că a desfăşurat activitate de colaborare cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990.
Prin hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a menţinut soluţia adoptată de Secţia pentru judecători, ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de recurentă.
Una dintre criticile de nelegalitate formulate de recurentă cu privire la cele două acte contestate în cauză se referă la faptul că Plenul C.S.M. s-a pronunţat pe o condiţie care nu intră în competenţa de analiză a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, aşa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Regulament, aprobat prin Hotărârea Plenul C.S.M. nr. 320/2006.
Conform acestui text, Comisia aflată în discuţie centralizează cererile de înscriere la concurs, întocmeşte listele de înscriere, verifică îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor legale de participare la concurs sau examen, întocmeşte şi afişează lista candidaţilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concurs sau examen şi afişează lista finală a candidaţilor.
La modul concret, recurenta a arătat faptul că trebuie făcută distincţia între condiţiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi condiţiile de numire în astfel de funcţii.
Înalta Curte apreciază că această critică de nelegalitate invocată de recurentă este fondată: art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completată, alături de art. 50 din aceeaşi lege, reglementează condiţiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, iar art. 48 alin. (10) din actul normativ aflat în discuţie, stabileşte condiţiile pentru numirea judecătorilor în funcţiile de conducere de la instanţe.
Argumentele juridice pentru realizarea unei astfel de distincţii sunt cele ce vor fi arătate în continuare.
a) Ordinea cronologică a textelor legale supuse analizei de faţă.
b) Conţinutul hotărârii nr. 3 din 20 octombrie 2011 prin care Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, a constatat faptul că un număr de 75 de candidaţi, nominalizaţi în anexa la aceasta (printre care şi recurenta B.F.), îndeplinesc condiţiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, prevăzute de art. 48 alin. (2) şi art. 50 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completată.
Este de observat faptul că această Comisie a verificat doar formal îndeplinirea cerinţelor impuse de cele două texte legale, anterior individualizate. Cu alte cuvinte, Comisia nu a procedat la o analiză a conţinutului actelor în etapa respectivă.
c) Art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, modificată şi completată, se coroborează cu art. 48 alin. (11) şi (12) din acelaşi act normativ, iar împreună stabilesc o procedură specială ce se derulează chiar înainte de numirea judecătorilor în funcţii de conducere. Mai precis, C.N.S.A.S. verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea C.S.M., pe baza documentaţiei existente, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia exprimată de recurentă în cadrul acestei critici de nelegalitate, în sensul că Secţia pentru judecători a C.S.M. şi-a depăşit competenţele atunci când a analizat condiţiile prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, cu ocazia pronunţării asupra legalităţii hotărârii nr. 3 din 20 octombrie 2011, cu toate că emitentul acestui act administrativ, după cum s-a arătat anterior, nu a cercetat îndeplinirea acestor condiţii.
Prin urmare, hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a fost emisă de Secţia pentru judecători a C.S.M. cu încălcarea principiului legalităţii, reglementat de art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, trebuie subliniat faptul că, în speţa de faţă, nici Înalta Curte nu este investită să analizeze îndeplinirea de către recurentă a condiţiilor de numire în funcţiile de conducere ale instanţelor, cerute art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, cu atât mai mult cu cât aceste condiţii nu s-au analizat nici la ceilalţi candidaţi înscrişi la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011.
Aşadar, din interpretarea prevederilor art. 48 alin. (10) – (12) din legea anterior arătată, rezultă faptul că intimatul C.S.M. verifică îndeplinirea condiţiilor legale de numire a judecătorilor în funcţiile de conducere de la instanţe după susţinerea concursului sau examenului organizat în acest scop, după efectuarea verificărilor de către C.N.S.A.S. şi comunicarea rezultatelor către C.S.M.
În opinia Înaltei Curţi, examinarea şi admiterea acestui motiv de nelegalitate al celor două acte administrative contestate în cauză nu mai impune necesitatea analizării celorlalte motive invocate de partea recurentă.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, modificată, va admite recursul, va anula hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 şi hotărârea Secţiei pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011 şi va menţine hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în baza art. 48 alin. (2) şi art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, incluzând anexa, constatând prematuritatea examinării îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 48 alin. (10) din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul C.S.M.
Admite recursul declarat de B.F. împotriva Hotărârii nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 şi Hotărârea Secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 820 din 1 noiembrie 2011, constatând prematuritatea examinării îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Menţine hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, din perioada 23 septembrie - 14 decembrie 2011, constituită în baza Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 711 din 11 octombrie 2011, în temeiul art. 48 alin. (2) şi art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, incluzând Anexa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3047/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3266/2012. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
