ICCJ. Decizia nr. 3159/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3159/2012
Dosar nr. 1505/33/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta SC B.&M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, a solicitat anularea prevederilor cuprinse în art. 1, 2, 7, 9 din O.M. nr. 367/2010 emis de pârât, precum şi anularea anexelor 1, 2 şi 3 din acest act normativ, obligarea pârâtului la încheierea unui act adiţional cu respectarea prevederilor contractului de concesiune privind calculul redevenţei anuale pe care reclamanta o datorează.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu M.A.P.D.R. - D.D.F.C.P. preluată ulterior de Ministerul Mediului şi Pădurilor, contractul de concesiune în temeiul căruia a concesionat o suprafaţă de 6,36 ha teren, suprafaţă aferentă unui activ vândut de R.N.P. prin D.S. Cluj, respectiv "F.P.".
A mai arătat reclamantul că prin Ordinul nr. 367 din 17 martie 2010, pârâtul a modificat unilateral prin act administrativ înţelegerea contractuală, care a adus o vătămare gravă a drepturilor consfinţite în contractul de concesiune, stabilind un nou algoritm de calcul, vădit disproporţionat faţă de valoarea de circulaţie a terenului şi deosebit de dezavantajos pentru reclamantă, în urma aplicării căruia le-a fost mărită valoarea redevenţei anuale de la 4.058.54 RON la suma de 14.489,01 RON, deci de 3,57 ori mai mare decât cea din anul 2009.
Prin Sentinţa nr. 401 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC B.&M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor şi a obligat pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor să încheie cu reclamanta SC B.&M. SRL un act adiţional cu respectarea prevederilor contractului de concesiune din 24 decembrie 2005, încheiat între părţi.
Totodată, Curtea de Apel Cluj a respins cererea privind anularea parţială a Ordinului nr. 367/2010 şi a anexelor nr. 1,2,3 şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 1.165,6 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin contractul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2005, încheiat între SC B.&M. SRL, în calitate de cumpărător şi R.N.P. R. prin D.S. Cluj-Napoca, în calitate de vânzător, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-construcţie situat în com. Palatca f.n., jud. Cluj, înscris în CF Vaida Cămăraş, suprafaţă totală construită de 33.906 mp.
De asemenea, a mai reţinut prima instanţă că la data 24 decembrie 2005, s-a încheiat contractul de concesiune din 24 decembrie 2005 între reclamantă şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în temeiul căruia reclamanta a concesionat o suprafaţă de 6,36 ha teren, suprafaţă aferentă activului vândut de R.N.P. prin D.S. Cluj, respectiv "F.P.".
Prin Ordinul nr. 367/2010 al Ministrului Mediului şi Pădurilor, pârâtul a încercat să impună reclamantei o redevenţă calculată raportat la art. 1,2,7, 9 ale acestuia precum şi la anexele 1,2,3.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că deşi H.G. nr. 577/2002, prevede că redevenţa se poate stabili ca procent din profitul anual impozabil obţinut de concesionar din utilizarea terenului concesionat sau ca venit fix anual al concedentului, în speţă, părţile au înţeles să deroge de la dispoziţiile legale, stabilind redevenţa prin raportare la valoarea de circulaţie a terenului, valoare indicată în cap.II, art. 2, la suma de 12.721 euro.
Având în vedere modul în care concedentul a înţeles să stabilească redevenţa, prima instanţă a apreciat că aceasta face parte din partea contractuală, neputând fi modificată ulterior, prin voinţa unilaterală a Ministerului, astfel că Ordinul nr. 367/2010 al Ministrului Mediului nu îi poate fi impus reclamantei la recalcularea redevenţei, preţul concesiunii fiind stabilit prin clauze convenţionale şi nu reglementare.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că şi dacă redevenţa ar fi făcut parte din partea reglementară a contractului de concesiune, modificarea modului de calcul a acesteia ar fi trebuit notificată concesionarului şi justificată prin argumente ce ţin de interesul naţional sau local, fapt care însă nu a fost realizat în speţă.
Din analiza raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuată în cauză, judecătorul fondului a constatat că arborii menţionaţi în formula de calcul indicată de către Minister cu prilejul solicitării semnării, de către reclamantă, a actului adiţional în baza Ordinului nr. 367/2010, nu se regăsesc pe suprafaţa terenului luat în concesiune, existând neconcordanţe între motivaţia calculului redevenţei şi algoritmul de calcul.
Cu privire la nelegalitatea Ordinului nr. 367/2010 al Ministrului Mediului şi Pădurilor, prima instanţă a apreciat că legalitatea actelor administrative rezulta din obligativitatea emiterii lor pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare bucurându-se astfel de prezumţia de legalitate, sub acest aspect, reclamanta neaducând argumente viabile, criticile sale vizând doar neaplicarea lui în cazul contractului de concesiune.
Conchizând, Curtea de apel a obliga pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 1.165,6 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, cât şi reclamanta SC B.&M. SRL.
Recurentul Ministerul Mediului şi Pădurilor a formulat următoarele critici împotriva sentinţei atacate:
Hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece s-a stabilit greşit natura clauzei privind plata redevenţei, această clauză făcând parte din partea reglementară a contractului, adică din acea parte pe care concedentul poate să o modifice unilateral. Prin urmare, greşit s-a dispus obligarea sa la încheierea unui act adiţional conform contractului din 24 decembrie 2005.
La rândul său, recurenta SC B.&M. SRL a criticat sentinţa în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere de anulare a Ordinului nr. 367/2010, ordin care impune un algoritm de calcul al valorii concesiunii ce nu ţine seama de valoarea reală de circulaţie a terenurilor şi de situaţia individuală a fiecărui teren.
Recurenţii nu şi-au încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, prima instanţă a stabilit în mod corect că, în speţă, părţile au înţeles să deroge de la dispoziţiile H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, stabilind redevenţa prin raportare la valoarea de circulaţie a terenului, iar nu ca procent din venitul obţinut de concedent (cum prevăd normele). Prin urmare, pentru acest considerent s-a stabilit în mod legal că această clauză este o clauză convenţională în cadrul contractului de concesiune din 24 decembrie 2005 şi ea trebuie respectată pe toată durata contractului, neputând fi modificată unilateral de către concedent, contractul fiind obligatoriu pentru părţi.
În ceea ce priveşte ordinul contestat de societatea recurentă, prin care se stabileşte, cu caracter general, normativ, o anumită modalitate de calcul a redevenţei, motivul de recurs este neîntemeiat, deoarece acest ordin nefiind aplicabil raporturilor juridice dintre părţi, recurenta nu poate dovedi o vătămare într-un drept sau interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele menţionate, cu referite la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC B.&M. SRL şi de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 401 din 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3165/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3105/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
