ICCJ. Decizia nr. 3227/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3227/2012
Dosar nr. 543/54/2011
Şedinţa publică de la 26 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar) solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716 RON actualizată la indicele de inflaţie pentru perioada 17 octombrie 2006-16 decembrie 2008 şi a sumei de 280.614,87 RON pentru perioada ianuarie 2009-martie 2011, obligarea pârâtei la plata sumei actualizată pentru perioada următoare până la data plăţii, precum şi să achite reclamantului aceste compensaţii actualizate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 798 din 11 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1072/civ/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8248 din 17 octombrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2446/1/2005, s-a constatat că B.P. este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 2.806.198.716 RON. Prin sentinţa nr. 366 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7340/95/2008 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.C. şi a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamantului, în cuantum de 2.806.198.716 RON.
Prin decizia nr. 4384 din 23 aprilie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire în cuantum de 280.614,87 RON în favoarea reclamantului B.C., având în vedere sentinţa nr. 366 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova şi încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 798 din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în cuantum de 280.614,87 RON.
Reclamantul a arătat că a solicitat actualizarea sumei respective, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu pentru lipsirea prelungită de măsuri reparatorii reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a precizat că s-a adresat Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar care i-a comunicat, prin adresa din 14 iunie 2010, că figurează în evidenţele Direcţiei cu cerere de prioritate însoţită de înscrisuri transmise în susţinerea situaţiei excepţionale în care se află, cerere care va fi analizată de fiecare dată când Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidităţi financiare.
La data de 29 martie 2011, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantului să precizeze acţiunea, în sensul de a indica în contradictoriu cu cine înţelege să se judece, întrucât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Despăgubirilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt entităţi diferite. Astfel, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 81/2007 art. 141 alin. (1) în structura Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Despăgubirilor, având ca principală atribuţie acordarea de despăgubiri în numerar, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se află în subordinea Ministerului Finanţelor Publice şi are atribuţii de emitere a titlurilor de despăgubire.
Referitor la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că emiterea titlurilor de plată şi plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în ordinea depunerii cererilor de opţiune, cererea reclamantului fiind înregistrată cu nr. 11477 din 22 iunie 2009, iar până în prezent s-au efectuat despăgubiri până la nr. 03967 din 29 aprilie 2008.
Pe fond, pârâta a arătat că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, iar potrivit art. III alin. (2) şi (3) valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
În ceea ce priveşte actualizarea sumei cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, pârâta a susţinut că această cerere este inadmisibilă întrucât nu există dispoziţii legale referitoare la plata unei asemenea dobânzi, valoarea despăgubirilor acordate reclamantului fiind stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire.
La data de 12 aprilie 2011, reclamantul a depus o precizare la acţiune, iar în şedinţa publică din 28 aprilie 2011, reclamantul prin apărătorul ales, a precizat cadrul procesual, apreciind că, în cauză, are calitate procesuală pasivă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Ca urmare, aceasta a fost conceptată şi citată în cauză, comunicându-i-se precizarea la acţiune.
La 25 mai 2011, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare, prin care a precizat că Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are atribuţii numai în ceea ce priveşte valorificarea titlurilor de despăgubire. Pârâta a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, reiterând motivele arătate în întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2011.
Prin sentinţa nr. 344 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că este întemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716 RON, având în vedere că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente „ Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în T itlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente”, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, „Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.”
Faţă de faptul că reclamantul a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar solicitând prin prezenta cerere de chemare în judecată obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată, curtea de apel, în raport de dispoziţiile legale suscitate, apreciază întemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, emiterea titlului de plată putându-se efectua numai după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Ttitlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv după data de 30 iunie 2012.
În ceea ce priveşte, cererea formulată de reclamant privind actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, instanţa de fond apreciat-o neîntemeiată, având în vedere că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită definitiv prin titlul de despăgubire, titlu care nu prevede o asemenea actualizare, titlul de plată neputând fi emis decât în deplină concordanţă cu decizia reprezentând titlu de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta separat.
Prin criticile formulate, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii acţiunii, fără a ţine cont de precizarea la acţiune depusă la termenul din 12 aprilie 2011, prin care a solicitat actualizarea sumei ce reprezintă valoarea despăgubirilor consemnate în decizia nr. 798/2005 a Curţii de Apel Craiova, în cuantum de 280.614,87 RON.
Arată recurentul că în timpul procesului i s-a adus la cunoştinţă de către pârâtă că dosarul de opţiune este înregistrat în baza de date a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. 11477 din 22 iunie 2009 şi că vor fi emise titlurile de plată după perioada de suspendare stabilită de O.U.G. nr. 62/2010, motiv pentru care se impune cu atât mai mult actualizarea sumei stabilită drept despăgubire, încă din anul 2005.
În acest sens arată că o soluţie justă ar fi de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru a fi introdus în cauză Ministerul Finanţelor Publice, potrivit art. 14 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că plata despăgubirilor urmează a fi reluată după încetarea aplicabilităţii O.U.G. nr. 62/2010, iar actualizarea sumei nu mai este posibilă, având în vedere că a fost deja emis titlul de despăgubire, neexistând cadrul legal pentru a se proceda astfel.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii pârâte de a efectua plata sumei de 280.614,87 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor în numerar cuprinse în decizia nr. 798/2005, pentru care a formulat cerere de opţiune înregistrată în evidentele Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. 11447 din 22 iunie 2009.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală pentru motivele care succed.
Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entităţi diferite. Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabileşte ordinea cronologică a depunerii cererilor de opţiune şi termenul de 15 de zile de la data disponibilităţilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Despăgubirile în numerar s-au efectuat în limita fondurilor alocate până la cererea de opţiune nr. 03967 din 29 aprilie 2008 iar dosarul recurentului-reclamant are nr. 11477 din 22 iunie 2009.
În art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 s-a prevăzut că „Pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţilor şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente aceste dispoziţii nefiind declarate în vreun fel neconstituţionale.”
Din conţinutul cererii de recurs reiese că recurentul-reclamant a înţeles această situaţie, motiv pentru care nici nu a dezvoltat critici sub aspectul prematurităţii cererii de emitere a titlului de plată, manifestându-şi nemulţumirea doar cu privire la soluţia instanţei de a respinge cererea de actualizare a sumei cuprinse în titlul de despăgubire.
Referitor la solicitarea recurentului-reclamant de actualizare a cuantumului despăgubirii, Înalta Curte constată că, potrivit art. 16 alin. (9) „În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie”, iar alin. (8) prevede că „dispoziţiile alin. (1)-(2) şi (7) – care reglementează procedura administrativă în faţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) – se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001 (…)”.
Or, aşa cum am menţionat mai sus, în cauză este necontestat că decizia nr. 5479 din 29 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă în temeiul şi în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 79872005 a Curţii de Apel Craiova, iar nu în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, capătul de cerere privind actualizarea sumei stabilită prin titlul de despăgubire este lipsit de temei legal, dispoziţiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII Capitolul V Legea nr. 247/2005 nefiind incidente în cauză.
Pe de altă parte, a pretinde autorităţii publice competente ca, atunci când emite titlul de despăgubire în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, să procedeze la actualizarea sumei stabilite de instanţă, fără ca acest lucru să fi fost stabilit prin hotărârea respectivă şi fără să existe o dispoziţie legală în acest sens, înseamnă să se ceară acelei autorităţi să nu respecte autoritatea lucrului judecat de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recursul declarat de B.C., împotriva sentinţei nr. 344 din 23 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3264/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
