ICCJ. Decizia nr. 3097/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3097/2012
Dosar nr. 10119/1/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 decembrie 2011, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1552/54/2009.
2. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie atacată
Prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost respinse recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 243 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul B.D. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul nr. 269 din 24 aprilie 2009, emis de Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, prin care părţii i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada 24 aprilie 2009 - 23 mai 2009, la expirarea căruia urma a fi eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Mehedinţi.
Ordinul a fost emis în aplicarea art. III alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, art. 99 alin. (1) lit. b) şi (3) - (7) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată şi art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Acest act administrativ individual a fost anulat de instanţa de fond, deoarece actul normativ pe care s-a fundamentat, O.U.G. nr. 37/2009, a fost constatat de Curtea Constituţională neconstituţional.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia fondului este legală şi a fost păstrată sub toate aspectele.
Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, a subliniat faptul că, în cadrul litigiilor de contencios administrativ, autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat are calitate procesual pasivă, cu toate consecinţele juridice care decurg din această poziţie procesuală.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a soluţionat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (actualmente Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), calitatea procesual pasivă a acestuia nefiind afectată de dispoziţiile H.G. nr. 1609/2009.
De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut că aspectul controlului de constituţionalitate nu are ca finalitate numai asanarea sistemului legislativ, prin înlăturarea normelor neconstituţionale din ordinea juridică, ci vizează, în ultimă instanţă, protecţia efectivă a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale potenţialelor destinatari ai prevederii declarate neconstituţionale. Prin urmare, acceptarea tezei susţinute, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar echivala cu o golire de conţinut a mecanismului contenciosului constituţional.
3. Contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
În baza art. 319 C. proc. civ. contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1552/54/2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat, motivul în declararea căii extraordinare de atac fiind imposibilitatea aducerii la îndeplinire a Sentinţei civile nr. 243 din 4 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1552754/2009.
Se arată că prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul formulat de M.A.D.R., recurs prin care s-a solicitat introducerea în cauză a C.A.J. Mehedinţi rezultată prin reorganizarea O.J.C.A. Mehedinţi, întrucât numai această instituţie poate dispune reintegrarea reclamantului-intimat în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, acţiunea administrativă a cărei anulare a constatat-o irevocabil instanţa de recurs.
Se arată că la data de 11 februarie 2011, C.A.J. Mehedinţi nu se mai află în subordinea M.A.D.R. şi nu se poate dispune reintegrarea reclamantului - intimat ca efect al anulării Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.
În cadrul contestaţiei în anulare se arată că nu a fost analizat acest motiv, recursul fiind respins fără a fi cercetat fondul, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
La dosar intimatul Guvernul României a formulat note în care reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale, în raport de obiectul cauzei.
Analizând contestaţia în anulare astfel cum a fost formulată Curtea o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente:
În cauză contestaţia în anulare formulată în baza art. 319 C. proc. civ. reprezintă în fapt o contestaţie la executare deoarece contestatorul invocă imposibilitatea punerii în executare a Sentinţei civile nr. 243 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Motivul invocat pentru justificarea declarării căii de atac extraordinare de atac conform art. 319 C. proc. civ. nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 sau 318 C. proc. civ.
Pe de altă parte prin decizia contestată, ambele recursuri declarate a contestatorului şi al Guvernului României în cauză au fost respinse ca nefondate, neputându-se reţine neanalizarea vreunui motiv de recurs din greşeală.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., fiind analizat motivul de recurs invocat de către contestator şi anume consecinţele intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009, în raport de calitatea procesual pasivă contestată.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3088/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3338/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
