ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2710/2012
Dosar nr. 5198/2/2010
Şedinţa publică de la 31 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 martie 2011, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă în dosarul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 600/2007.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a primit hotărârea contestată la data de 24 martie 2008, cu întârziere de 8 zile faţă de prevederile art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000, iar însumând întârzierile parţiale de emitere şi comunicare, rezultă o întârziere totală de 63 de zile.
Mai susţine reclamantul că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a omis intenţionat în hotărâre criteriul la care se încadra sesizarea sa, cu scopul de a nega realitatea discriminării sesizată în petiţie, în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 avându-se în vedere „orice alt criteriu” la care se încadra petiţia, aspect omis intenţionat.
În opinia reclamantului, se impune modificarea O.G nr. 27/2002, care prezintă multe neajunsuri, cu o lege a petiţiilor cu un domeniu mai larg şi raţional elaborată, în scopul asigurării unui climat social în care şi „muşamalizarea” discriminării să fie pedepsită.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 4183 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepția tardivității formulării acţiunii și, în consecință, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Urmare a sesizării formulate de petent înregistrată în 05 octombrie 2007, completată prin adresele din 02 noiembrie 2007, din 09 noiembrie 2007 şi din 20 noiembrie 2007, prin care sesiza discriminarea produsă ca urmare a aplicării prevederilor O.G. nr. 27/2002 şi Legii nr. 544/2001, de către Senatul României, Camera Deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Curtea Constituţională, Primăria Sectorului 4 Bucureşti, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Prefectura Municipiului Bucureşti, s-a constituit Dosarul nr. 600/2007 al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât, cu unanimitate de voturi a membrilor prezenţi la şedinţă, că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, această hotărâre fiindu-i comunicată reclamantului la data de 24 martie 2008, după cum acesta a arătat în cererea de chemare în judecată.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 20 alin. (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării și poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.
În speţa de faţă, reclamantul nu a atacat hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în termen de 15 zile de la data comunicării, acţiunea fiind depusă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 iunie 2010, cu mult peste termenul legal.
În concluzie, prima instanță a apreciat că și în situația în care nu s-ar aplica termenul de 15 zile, nefiind o procedură administrativ-jurisidicţională, având în vedere modul de redactare a dispoziţiilor legale arătate, ci prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea tot tardiv este formulată, deoarece reclamantul nu a depus cererea în termen de 6 luni de la data comunicării hotărârii şi nici în termen de un an de la data comunicării actului potrivit art. 11 alin. (2). din Legea nr. 554/2004.
Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei susmenţionate, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, admiterea acţiunii cu consecinţa anulării hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Recurentul nu şi-a structurat criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Recurentul expune situaţia de fapt şi pretenţiile deduse judecăţii însă aceste aspecte exced prezentului recurs, în condiţiile în care prima instanţă s-a pronunţat cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. pe excepţie şi nu a antamat fondul cauzei.
În motivele de recurs se arată, în esenţă, că instanța de fond a eludat examinarea cauzei pe fond, în situații de fals sau abuz, substituidu-le cu excepții de procedură, în condițiile în care, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului în cauză, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu rea-credință a eludat o lege deficitară cu consecințe discriminatorii asupra petiționarului
Se solicită instanței, fie să soluționeze direct cauza, fie să transmită Curții Constituționale opinia sa asupra neconstituționalității O.G. nr. 27/2002 și, eventual să i se indice și un model de structură a conținutului adresării Curţii Constituţionale pentru elaborarea acestui înscris.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului, precizând că reclamantul a promovat acţiunea prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea actului atacat.
Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, motiv pentru care o va menţine.
Motivarea instanţei de recurs
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.
Prin modalitatea în care este reglementată procedura de soluţionare a sesizărilor adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicţionale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi actele adoptate de acesta au primit aceeaşi calificare juridică şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 795/27.11.2008).
Conform art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Conform prevederilor normative speciale, respectiv art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, republicată, „Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii”; şi alin. (10) ”Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu”.
Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 165 din 27 februarie 2008 a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 24 martie 2008, astfel cum susţine acesta prin acţiune.
Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepţia tardivităţii formulării acţiunii, în contextul în care prima instanţă a considerat că acţiunea este tardiv formulată în raport de prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000.
Soluţia primei instanţe este legală, întrucât acţiunea în anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost formulată cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea actului atacat, fiind introdusă la 2 ani de la comunicare.
În acest context, criticile recurentului vizând însăşi legalitatea actului atacat, nu mai pot fi examinate în raport de soluţia dată.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, deși a fost invocată în cuprinsul cererii de recurs, aceasta nu a fost susținută motivat cu nimic, situație în care instanța de recurs nu se poate pronunța asupra acestei cereri.
Pentru toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinţei nr. 4183 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2667/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3227/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
