ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 324/2012
Dosar nr.517/42/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2011, reclamantele comuna Pietroasele şi primăria comunei Pietroasele, judeţul Buzău au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Buzău până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare formulată împotriva Încheierii nr. VI 234/23 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin Încheierea nr. VI 234/23 mai 2011 a Curţii de Conturi a României a fost respinsă contestaţia lor împotriva măsurilor dispuse la punctele B7, B8, B11, B12 şi B13 din Decizia nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Buzău, fiind menţinute în mod nelegal măsurile referitoare la obligaţiile sale de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin plata unor drepturi salariale în sumă estimată de 19.634 RON, acordate personalului din învăţământul preuniversitar, precum şi calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al primăriei, precum şi calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin plata sporului de mobilitate unui număr de trei salariaţi şi calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin acordarea de tichete cadou personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic din cadrul celor trei unităţi de învăţământ preuniversitar de pe raza comunei Pietroasele, precum şi calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin plata către S.C. „G.C." S.R.L. Buzău a situaţiilor supraevaluate prin înscrierea unor cantităţi de lucrări mai mari decât cele efectiv executate şi a unor contribuţii aferente salariilor într-un procent mai mare decât cel legal, de stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin plata către S.C. „M.G." S.R.L. Ploieşti a unor lucrări neexecutate şi diferenţe cantitative la montarea scărilor şi pasarelelor la obiectivul „construire şi modernizare sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasa Mică şi Pietroasele", precum şi calculul majorărilor de întârziere aferente.
Prin executarea acestor măsuri nelegale, reclamantele au arătat că există riscul perturbării grave a activităţii instituţiei şi plăţii unor sume care nu sunt datorate, nefiind stabilite sau verificate de specialişti în domeniu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării prin încheierea din Şedinţa publică din 7 septembrie 2011, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, prin derogare de la regula executării acestuia din oficiu.
În privinţa cazului bine justificat, s-a apreciat că, susţinerile reclamantelor privind dubiul asupra legalităţii actului administrativ nu pot fi reţinute în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceste susţineri vizează în realitate motive de nelegalitate.
De asemenea, s-a considerat că nu se poate reţine existenţa unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca un prejudiciu material, viitor şi previzibil, deoarece prin actele administrative contestate s-a stabilit numai o valoare estimată pentru un eventual prejudiciu, cu obligaţia reclamantelor de a întreprinde măsurile necesare pentru stabilirea exactă a întinderii prejudiciului, astfel că nu există riscul perturbării grave a activităţii instituţiei.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamantele comuna Pietroasele şi primăria comunei Pietroasele, prin primar, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul admiterii cererii lor de suspendare a executării actelor administrative.
Recurentele au susţinut că în mod greşit s-a constatat prin încheierea atacată că nu a fost dovedită în cauză îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Deciziei nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a judeţului Buzău şi Încheierii nr. VI 234/23 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
Recurentele au arătat că, din probele administrate în cauză rezultă existenţa unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât măsurile dispuse la punctele B7 - B17 din Decizia nr. 44/31 decembrie 2010 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor Legii nr. 215/2001, Legii nr. 550/2002, OUG nr. 37/2008, Legii nr. 84/1995 şi clauzelor din convenţiile încheiate cu agenţi economici pentru lucrări de amenajare a curţii interioare la Primăria comunei Pietroasele şi pentru lucrări la obiectivul „Construire şi modernizare sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasele şi Pietroasa Mică".
Prin executarea acestor măsuri, s-a arătat că există riscul producerii unei pagube iminente, în sensul că, activitatea instituţiei va fi grav perturbată, ca urmare a necesităţii de a se formula în justiţie, sau de a se iniţia procedura de executare silită pentru recuperarea debitelor stabilite nelegal prin actele administrative contestate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege a autorităţii publice emitentă a actului, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale, constatând că recurentele nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse pentru măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiţii legale au fost corect calificate de prima instanţă ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acţiuni în anulare a celor două acte administrative contestate.
Măsura de suspendare a executării actelor administrative nu a fost justificată de recurente nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Judecătorul fondului a considerat în mod întemeiat că măsurile dispuse prin actele administrative contestate nu sunt susceptibile să afecteze activitatea recurentelor şi să producă efecte grave, de natura celor expuse în motivarea cererii de suspendare, fără a fi fost administrate probe concludente în acest sens.
Dimpotrivă, se constată că executarea măsurilor dispuse presupune verificarea şi stabilirea în concret a valorii prejudiciului, iar pentru realizarea acestor obligaţii, reclamantele au posibilitatea să prezinte documente justificative şi să formuleze apărări pentru a dovedi susţinerile lor privind constatarea greşită de către intimate a unor abateri de la legalitate şi regularitate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii dată de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comuna Pietroasele prin Primar şi de Primăria Comunei Pietroasele prin Primar, împotriva încheierii din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 326/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
