ICCJ. Decizia nr. 326/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 326/2012
Dosar nr.1605/54/2011
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 406 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de suspendare, formulată de reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Consideră instanţa de fond că, în speţa de faţă, deşi emis de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, actul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, ci reprezintă doar un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuşi efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantei măsuri dispuse sau care urmează să fie dispuse în baza unor acte administrative distincte.
Astfel, se arată că, fără a dispune în sensul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, preavizul nr. 38845/05 iulie 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor se limitează la a-i comunica reclamantei reducerea postului ocupat în urma reorganizării activităţii instituţiei, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcţii publice vacante în condiţiile art. 99 alin. (5) şi (7) din Legea 188/1999, în cadrul unui termen de preaviz de 30 de zile, precum şi faptul că dacă mai mulţi funcţionari vor opta pentru aceeaşi funcţie publică urmează să se organizeze examen.
Contrar susţinerilor reclamantei, consideră instanţa de fond, că actul în discuţie nu produce efecte juridice nici în sensul vacantării funcţiei publice, dar nici în sensul condiţionării implicite de participare la examen pentru ocuparea unei funcţii publice similare.
Dimpotrivă, aşa cum rezultă din preambulul preavizului emis de autoritatea publică pârâtă, reducerea, iar nu vacantarea, postului deţinut de reclamant este consecinţa directă a reorganizării Autorităţii Naţionale a Vămilor prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.406/04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi Ordinului nr. 2.407/2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor, aparat central şi structuri subordonate.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 406 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta P.G., în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-un set de critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurenta că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii invocate din oficiu în condiţiile în care natura juridică de act administrativ a preavizului nr. 388845/05 iulie 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, este neîndoielnică, nefiind vorba de un simplu act de informare, asimilat unei operaţiuni administrative, ci de un veritabil act emis de către o autoritate publică, cu caracter executoriu şi obligatoriu.
În opinia recurentei, actul a cărei executare solicită a fi suspendată, reţine manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţii publice, manifestare realizată în scopul de a produce efecte juridice în temeiul puterii publice, în baza căruia emitentul a impus cu forţă obligatorie Decizia sa de restructurare a postului, procedura optării pentru un post similar vacant.
În acest sens arată recurenta că este adevărat că actul informează asupra reorganizării postului deţinut, dar în acelaşi timp produce şi efecte juridice, în sensul vacantării funcţiei publice şi condiţionării implicite de participare la examen în vederea ocupării unei funcţii similare, în situaţia existenţei unei pluralităţi de funcţionari ce au avut aceeaşi opţiune.
Se mai arată că dincolo de informarea privind reorganizarea postului deţinut şi posibilitatea ocupării pe mai departe a unei funcţii similare, actul produce efecte juridice pentru că reţine măsura desfiinţării şi obligativitatea de a opta între a-şi însuşi sau nu procedura de acceptare a unei funcţii publice corespunzătoare vacante, prin participarea la examen, în caz contrar începând cu 08 august 2011, fiind eliberată din funcţie, aspecte ce conferă actului caracter executoriu şi obligatoriu.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Înainte de a analiza în concret criticile formulate de recurentă, Înalta Curte, reaminteşte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă că un act care nu se circumscrie noţiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Este de necontestat că actul administrativ pentru a putea fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situaţie juridică subiectivă sau obiectivă.
Totodată, actul administrativ trebuie delimitat de adresele, precizările sau de orice act de corespondenţă, care nu fac decât să expună o opinie, un punct de vedere, fără a modifica ceva în ordinea juridică existentă, sau să aducă la cunoştinţa destinatarului un fapt sau o decizie administrativă.
Preavizul nr. 58845 din 5 iulie 2011, care face obiectul cauzei nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar daca emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice de sine-stătătoare specifice dreptului administrativ, ci doar de a aduce la cunoştinţa recurentei existenţa unor împrejurări de fapt, generate de aplicarea Ordinelor nr. 2.406 şi respectiv, nr. 2.407 emise la data de 04 iulie 2011, de către Preşedintele ANAF, în vederea valorificării drepturilor acesteia în raport cu situaţia semnalată.
Câtă vreme prin preavizul contestat, autoritatea publică, nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, ca urmare a aplicării celor două acte administrative prealabile, ci doar comunică recurentei faptul că începând cu data de 08 august 2011, postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării, precum şi procedura stabilită pentru numirea sa într-o altă funcţie publică vacantă, acesta nu constituie un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menţionată drept consecinţă şi posibilitatea eliberării din funcţia publică a recurentei, câtă vreme această ultimă operaţiune administrativă presupune emiterea unui act administrativ cu caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că atât vacantarea funcţiei publice ocupate de recurentă cât şi procedura de ocupare a unei alte funcţii publice vacante dar şi eliberarea din funcţia publică a recurentei, s-au dispus în baza unor acte administrative distincte şi nu în baza preavizului contestat, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Prin urmare, vor fi înlăturate toate criticile recurentei referitoare la greşita calificare juridică a preavizului nr. 38845/05 iulie 2011, constatând în mod corect instanţa de fond a conchis că acesta, prin efectele pe care le-a produs asupra raportului de serviciu al recurentei, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.G. împotriva Sentinţei nr. 406/2011 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 327/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
