ICCJ. Decizia nr. 3247/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3247/2012
Dosar nr. 4505/2/2010
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele B.M. şi M.G. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca autoritatea pârâtă să trateze cu prioritate dosarul înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 45378/CC în sensul înaintării unui evaluator autorizat care să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent şi să oblige pârâta la emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluărilor, sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de 1000 RON/zi de întârziere, şi a unei amenzi de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere în cazul neexecutării hotărârii. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei şi la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 RON.
Motivându-şi cererea, reclamantele au arătat că, deşi au urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Târgovişte, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi au obţinut dispoziţia nr. 3381 din 26 mai 2006, emisă de Primarul Municipiului Târgovişte, ce atestă calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la despăgubiri prin echivalent, totuşi dosarul nu a fost încă înaintat unui evaluator autorizat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a admis excepţia rămânerii fără obiect a primelor două capete de cerere, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancţiunea unor penalităţii de 100 RON pe zi de întârziere.
De asemenea, a respins în rest acţiunea pentru primele două petite ca rămasă fără obiect şi ca neîntemeiate, petitele privind stabilirea unei amenzi în sarcina conducătorului instituţiei şi acordarea daunelor morale.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că primul petit a rămas fără obiect, întrucât dosarul a fost transmis spre evaluare şi a fost întocmit deja şi raportul de evaluare.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reţinut că este actual de vreme ce raportul de expertiză a rămas definitiv prin necontestarea lui de către reclamante.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la stabilirea unei amenzi şi acela privind plata de daune morale instanţa a reţinut că nu au fost întrunite condiţiile art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând în esenţă următoarele critici.
1) Capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti a rămas fără obiect, întrucât dosarul de despăgubire nr. 20292/CC (iar nu 37239/CC cum greşit a reţinut instanţa) a fost transmis spre evaluare, întocmindu-se şi raportul de evaluare.
2) Pârâta nu poate fi obligată la plata penalităţilor de 100 lei/zi de întârziere, întrucât pârâta a emis titlu de despăgubire, respectiv Decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010.
3) În mod greşit pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei, deoarece acestea se acordă proporţional cu acţiunea admisă.
Pe de altă parte, Comisia reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aceasta neputând fi obligată în nume propriu la plata cheltuielilor de judecată.
Printr-o ultimă critică recurenta a arătat că întrucât cabinetul de avocatură ce reprezintă recurentele mai reprezintă şi alte persoane, în aproximativ 80 de litigii, cheltuielile de judecată ar trebui reduse în mod considerabil.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Recurenta-pârâtă critică soluţia pronunţată de instanţa de fond sub aspectul obligării la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi sub aspectul obligării autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în predarea dosarului către evaluator, cu prioritate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum şi la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, iar autoritatea pârâtă, la data pronunţării hotărârii, nu a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a fost emisă decizia nr. 9275 din 8 decembrie 2010 aşa cum reiese şi din întâmpinarea depusă la dosar, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cât priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, Înalta Curte constată că acestea urmează să fie reduse, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor. ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
În speţă, cheltuielile de judecată în cuantum de 4000 RON vor fi reduse de această instanţă la suma de 2000 lei, motivat de complexitatea şi miza cauzei, de munca îndeplinită de avocat şi de faptul că recursul a fost soluţionat la al doilea termen de judecat.
Faţă de cele ce preced recursul va fi admis hotărârea recurată, va fi modificată în sensul arătat, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 551 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta CCSD la suma de 2000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
