ICCJ. Decizia nr. 3258/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3258/2012
Dosar nr. 879/33/2011
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 1413 din 21 martie 2011 emisă de pârât dispoziţie prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 10% pentru o perioada de trei luni; motivele de nulitate absolută invocate sunt încadrarea legală eronată (motivele de la fila 2) şi încălcarea art. 75 din contractul colectiv de munca la nivel naţional şi a art. 29 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 (motivele de la filele 3 şi 4 ).
În subsidiar, a solicitat să se anuleze ca neîntemeiată Dispoziţia 1413 din 21 martie 2011 emisă de Inspectorul General al Politiei Române, întrucât nu se face vinovat de abaterile reţinute în cuprinsul său.
În fapt, reclamantul a fost acuzat că în calitate de responsabil cu coordonarea activităţii compartimentului de control intern, nu ar fi întocmit lunar planul de muncă pentru compartimentul pe care îl coordonează.
Nemulţumit de cele aduse la cunoştinţă prin adresa nr. 101966 din 22 martie 2011, reclamantul a contestat dispoziţia de sancţionare.
În răspunsul dat la contestaţie prin Ordinul II/2588 din 19 aprilie 2011, s-a făcut trimitere, în mod corect dar insuficient la Ordinul nr. 400/2004 art. 18 pct. 3 care prevede că sancţiunile prevăzute la art. 17 lit. a) şi b) se pot aplica şi fără sesizarea consiliilor de disciplină. Textul este similar cu art. 59.1 din Legea nr. 360/2002.
Acceptând că nu era absolut necesară sesizarea consiliilor de disciplină arată însă că nici cercetarea prealabila nu s-a efectuat în conformitate cu «condiţiile legii» la care face trimitere Ordinul nr. 400/2004 în art. 15 lit. b).
Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 762 din 21 decembrie 2011 a admis acţiunea reclamantului M.I. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 1413 din 21 martie 2011 emisă de pârât privind sancţionarea disciplinară a reclamantului.
Totodată, a dispus respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din cele două Regulamente privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de conducere al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud, la şedinţele de comandă participă, conform art. 2 alin. (2), "reprezentantul Compartimentului Control Intern" şi nu "coordonatorul compartimentului", cu statut de invitat permanent. Astfel, curtea constată că participarea la aceste şedinţe nu îi poate conferi calitatea de şef şi nici nu poate atesta că i-a fost adusă la cunoştinţă Dispoziţia nr. 2 din 05 ianuarie 2009/2010.
De asemenea, constată că reclamantului nu i se poate imputa încălcarea prev. pct. 2 lit. b) din PRO-PG04/2008 şi a Ordinului nr. S/102 din 08 august 1990, respectiv neîntocmirea planurilor de muncă lunare, a notelor de sarcini sau a analizelor privind activităţile desfăşurate de ofiţerii compartimentului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod eronat instanţa a apreciat că reclamantul nu cunoştea existenţa dispoziţiei în cauză, motivându-şi soluţia pe faptul că acesta nu a semnat de luare la cunoştinţă şi că participarea la şedinţele de comandă a inspectoratului s-a realizat doar ca invitat iar nu în calitate de coordonator al compartimentului de control intern.
A mai susţinut că adresa nr. 2281 din 18 noiembrie 2011 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa Năsăud relevă poziţia autorităţii emitente a Dispoziţiei nr. 2/2010, cu care reclamantul are raporturi de serviciu. De asemenea, susţine recurentul, importanţa acesteia este întărită şi de faptul că instanţa de fond consideră că pe parcursul cercetării prealabile trebuia consultat inspectoratul, pentru a se pronunţa cu privire la coordonarea compartimentului control intern.
Recursul este nefondat.
Prin Dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 1413 din 21 martie 2011, reclamantul, comisar de poliţie, având funcţia de ofiţer specialist I la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bistriţa Năsăud a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni” pentru comiterea abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din ordinul Ministrului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI şi art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
În fapt, pârâtul impută reclamantului faptul că, în perioada octombrie 2009 – august 2010 nu a întocmit planuri lunare de activitate şi evaluări ale activităţii, conform prevederilor PRO-PG04/2008.
Având în vedere că, potrivit art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, pe perioada octombrie 2009 martie 2010 faptele sunt prescrise s-a reţinut a se avea în vedere doar perioada aprilie – august 2010.
Astfel, pârâtul arată că prin dispoziţia nr. 2 din 5 ianuarie 2009 a şefului IPJ Bistriţa Năsăud se specifică faptul că „pentru eficientizarea activităţii în cadrul compartimentelor subordonate nemijlocit conducerii inspectoratului se numesc responsabili cu coordonarea activităţii acestor compartimente următorii ofiţeri: control intern – comisar şef M.I. – ofiţer specialist.
Conţinutul acestei dispoziţii, susţine pârâtul i-a fost adus la cunoştinţa reclamantului prin reţeaua intrajudeţeană de internet modalitate de comunicare contestată pe bună dreptate de către reclamant dacă avem în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) al Ordinului Ministrului de Interne nr. 382 din 5 februarie 2003, privind redactarea dispoziţiei zilnice a şefului unităţii. Astfel, potrivit acestei dispoziţii „persoanele stabilite de şeful unităţii iau cunoştinţă de conţinutul Dispoziţiei zilnice a şefului unităţii sub semnătură şi răspund de comunicarea acesteia întregului personal din subordine, în părţile ce-l privesc”.
În cauză însă acest fapt nu s-a realizat astfel încât nu se poate susţine că reclamantul ar fi fost informat în ce constă coordonarea activităţii compartimentului în care funcţiona.
Faptul că reclamantul a participat în mod constant la şedinţele Consiliului de Conducere ale IPJ Bistriţa – Năsăud în calitate de invitat permanent şi de responsabil al compartimentului din care făcea parte, nu pot conduce la concluzia că dispoziţia nr. 2 din 5 ianuarie 2009 i-ar fi fost adusă la cunoştinţă, şi că acesta s-ar face vinovat de neîntocmirea planurilor de muncă lunare sau a analizelor activităţii compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea.
Faţă de cele ce preced şi având în vedere că reclamantul nu a fost audiat, că i s-au imputat fapte ce nu au fost dovedite şi că este singurul din cadrul compartimentului care a fost sancţionat, neexistând culpa acestuia şi fapta ilicită pentru a fi angajată răspunderea disciplinară, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 762 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3247/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3263/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
