ICCJ. Decizia nr. 3386/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3386/2012
Dosar nr. 185/36/2012
Şedinţa de la 5 iulie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta M.M.D. a solicitat constatarea nulităţii Deciziei de imputare nr. 725684/2011 a Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, a angajamentului nr. 1691602/2007 precum şi suspendarea deciziei de imputare.
La primul termen de judecată, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită anularea Hotărârii Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor nr. 50/2011 şi pe cale de consecinţă, anularea actelor subsecvente: decizia de imputare şi angajamentul de plată.
2. Declinările reciproce de competenţă
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, iar prin Sentinţa nr. 6 din 12 ianuarie 2012 a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Constanţa a reţinut că, urmare emiterii dispoziţiei S/67255558/2010 a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, prin care reclamantei i-a încetat raportul de muncă, prin demisie, faţă de angajamentul reclamantei din 7 aprilie 2006, comisia de cercetare administrativă a stabilit vinovăţia reclamantei pentru prejudiciul de 10.544 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, sumă ce i-a fost imputată prin Decizia nr. 725684/2011.
Împotriva deciziei de imputare reclamanta a formulat contestaţie la Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.J.P.F. Constanţa, respinsă prin Hotărârea nr. 725968/2011.
Prin Hotărârea nr. 50 din 12 iulie 2011, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative a respins plângerea reclamantei.
Tribunalul a stabilit că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 50/2011 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi a actelor ce au fost întocmite anterior: decizia de imputare şi angajamentul de plată, în raport cu care a apreciat că sunt incidente dispoziţiilor capitolului IV din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, care reglementează căile de atac împotriva deciziilor de imputare, în speţă, art. 43, potrivit căruia „În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe, consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
În acest sens, a reţinut că reclamanta a parcurs procedura jurisdicţională prevăzută de O.G. nr. 121/1998, finalizată cu Hotărârea nr. 50/2011 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MIRA, ce reprezintă actul final contestat la instanţă.
Având în vedere că Hotărârea nr. 50/2011 este emisă de un organ central, Tribunalul a apreciat că, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Constanţa.
Prin Sentinţa nr. 186 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că obiectul acţiunii vizează anularea Deciziei nr. 725684/2011, de imputaţie, a Hotărârii 725968/2011, prin care a fost respinsă plângerea împotriva deciziei de imputaţie şi a Hotărârii nr. 50 din 12 iulie 2011, a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul MIRA.
În aprecierea Curţii de Apel, actul administrativ supus controlului de legalitate este Decizia de imputare nr. 725684 din 29 martie 2011 emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, contestată de către reclamantă în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998, contestaţie soluţionată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul IJPF Constanţa, prin Hotărârea nr. 725968 din 11 mai 201, în sensul respingerii.
Analizând dispoziţiile art. 25, 30, 31, 35 şi 43 din O.G. nr. 121/1998, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că O.G. 121/1998 reglementează o jurisdicţie administrativă specială - art. 6 din Legea nr. 554/2004 -, iar actul atacat în faţa instanţei de contencios administrativ nu poate fi decât Decizia de imputaţie nr. 725684 din 29 martie 2011 emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, actele emise ulterior fiind acte subsecvente deciziei de imputaţie, care vor fi implicit anulate în cazul anulării deciziei de imputaţie, chiar dacă reclamanta nu solicită acest lucru.
Cum actul supus controlului de legalitate a fost emis de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, autoritate publică locală, Curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport de care, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
II. Regulatorul de competenţă
Verificând, în prealabil, existenţa unui conflict negativ de competenţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute, în acest sens, în art. 20 pct. 1 C. proc. civ. şi că a fost legal învestită, potrivită, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta deciziei, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are ca obiect anularea unor acte juridice privind angajarea răspunderii sale materiale, potrivit normelor statuate în O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Anterior învestirii instanţei, împotriva Deciziei de imputare nr. 725684 din 29 martie 2011 au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicţionale reglementate în art. 30 şi următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ-jurisdicţională fiind finalizată prin Hotărârea nr. 50 din 12 iulie 2011, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, act administrativ-jurisdicţional cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă.
La rândul său, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ defineşte actul administrativ - jurisdicţional ca fiind actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială [art. 1 alin. (1) lit. d)], iar în art. 6 sunt enunţate anumite reguli procedurale în considerarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale, stabilit, cu rang de principiu, în Constituţia României, în virtutea căruia actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.
Dacă însă persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ-jurisdicţională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ-jurisdicţional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acţiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Interpretând prevederile O.G. nr. 121/1998 în corelaţie cu normele-cadru cuprinse în Legea nr. 554/2004 şi aplicându-le împrejurărilor speţei, Înalta Curte constată că decizia de imputare are natura juridică a unui act administrativ tipic, susceptibil să facă obiectul unei jurisdicţii administrative speciale şi că reclamanta a urmat ambele căi de atac administrativ-jurisdicţionale prevăzute în art. 30 - 31 din O.G. nr. 121/1998, ultimul act, cu caracter definitiv în sistemul administrativ, fiind hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul ministerului de resort.
Prin urmare, chiar dacă angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicţionale, competenţa instanţei este determinată de rangul central al acestei din urmă autorităţi emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3221/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3443/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
