ICCJ. Decizia nr. 3427/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr 3427/2012
Dosar nr. 410/42/2009
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta SC E.G. SA a solicitat, în contradictoriu cu A.N.V. Bucureşti, anularea deciziilor (adresei) din 25 februarie 2009 şi din 02 februarie 2009 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în care produsele L.B. - Băutura alcoolică cu aromă de b., P. cu aromă de v., P. cu aromă de p. menţionate în cererea din 14 ianuarie 2009 să fie încadrate în mod corect, respectiv la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x şi x, sub sancţiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V. din 15 ianuarie 2009, societatea, în calitate de antrepozitar autorizat conform autorizaţiei de antrepozit fiscal din 27 octombrie 2005, în temeiul prevederilor pct. 8 alin.(6)1 si alin.(6)4 şi ale pct. 66 din titlul VII „Accize şi alte taxe speciale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. şi a dispoziţiilor art. 27 ale Ordinului vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006, a formulat cerere pentru obţinerea încadrării pe poziţii şi coduri tarifare a produselor în speţă, ca răspuns la solicitarea sa A.N.V. a dispunând încadrarea celor trei produse la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x şi x, fapt comunicat prin adresa din 02 februarie 2009.
A mai precizat reclamanta că, apreciind greşită încadrarea produselor la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x şi x, s-a adresat A.N.V. cu contestaţia din 04 februarie 2009, înregistrată la A.N.V. din 06 februarie 2009, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 2795/2009, revizuirea încadrării tarifare şi încadrarea produselor la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x şi x, în urma contestaţiei fiind comunicată Decizia nr. 7221/2009.
A apreciat reclamanta că încadrarea tarifară a produselor, aşa cum a fost realizată de A.N.V. prin Decizia nr. 2795/2009 şi respectiv prin Decizia nr. 7221/2009 este greşită, întrucât cele trei produse pentru care a solicitat încadrarea tarifară, L.B. - Băutura alcoolică cu aromă de brandy, P. cu aromă de votcă 21%, P.cu aromă de prune 21%, au fost încadrate de Autoritatea Nationala Vamilor la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x, x, în loc să fie încadrate, în mod corect, la poziţia tarifară x şi subpoziţiile x şi x, cu respectarea regulilor nr. 1, 4 şi 6 din Regulile generale pentru interpretarea nomenclaturii combinate, avându-se în vedere faptul că produsele sunt intermediare în sensul prevederilor art. 172 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.
În acest sens, reclamanta a arătat că produsele obţinute dintr-o băutură fermentată liniştită, având o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, sunt produse intermediare.
A opinat reclamanta că modul în care A.N.V. a realizat încadrarea tarifară în funcţie de gradele de alcool etilic care provin din fermentaţie şi cele care provin din distilare nu are nici un temei legal, produsele având ca ingrediente principale băutura fermentată liniştită la care se adaugă alcool etilic, din punct de vedere tehnologic acestea având o compoziţie asemănătoare vinurilor aromatizate, care au ca ingrediente principale vin şi alcool etilic.
În raport cu art. 2 al Regulamentului C.E.E. nr. 1601/91, reclamanta a mai precizat că din punct de vedere tehnologic vinurile folosite pentru obţinerea vinurilor aromatizate nu au o concentraţie alcoolică şi este evident că cele 75 procente la care face referire acest text se referă la ponderea cantitativă a vinului în produsul finit, vinul aromatizat şi nu la faptul că proporţia de 75% trebuie să se raporteze la concentraţia alcoolică.
De asemenea, s-a mai opinat, potrivit prevederilor comunitare şi interne, acciza aferentă produselor intermediare nu se raportează la gradele alcoolice existente în produs, adică prin raportare la hl de alcool pur, ci se determină prin raportare la hl de produs finit, sens în care sunt dispoziţiile anexei nr. 1 a Legii nr. 571/2003 privind C.fisc.
Prin Sentinţa nr. 167 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea, constatând că în mod corect pârâta a reţinut aplicabilitatea pct. 8 alin.(6)1 - (6)4 şi ale pct. 66 din titlul VII.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.G. SA, criticând hotărârea ca nelegală şi netemeincă, iar prin decizia nr. 3716 din 21 septembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a casat sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut faptul că în cauză este necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având în vedere poziţiile diferite ale părţilor şi gradul înalt de tehnicitate şi de specificitate al problemei ce se cerea a fi desluşită şi anume concentraţii alcoolice, raportat la ingredientele folosite şi la tehnologia de fermentare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, iar la termenul din data de 1 martie 2011 s-a dispus încuviinţarea probei cu expertiză în domeniul chimie alimentară, specialitatea băuturi alcoolice, solicitată de reclamantă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 204 din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantei SC E.G SA a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că raportului de expertiză tehnică judiciară care a fost efectuat a concluzionat în sensul că produsele fabricate de reclamantă L.B. 21% vol, P.cu aromă de votcă 21% şi P.cu aromă de prune 21% vol, sunt obţinute printr-un amestec unei băuturi fermentate liniştit cu alcool etilic distilat, apă şi arome specifice în proporţie majoritară 75% de băutură fermentată liniştit, dar din punct de vedere tehnic şi ştiinţific proporţia definitorie în componenţa şi caracteristicile băuturilor analizate o constituie alcoolul etilic.
S-a mai reţinut că expertiza tehnică a subliniat faptul că procesul tehnologic de fabricare a acestor băuturi constă în combinarea a două tipuri de alcool etilic, cu apă şi esenţe specifice, fără a include şi operaţiunea de fermentare ca la vin sau bere.
În atare situaţie, a apreciat instanţa, este evident că băuturile obţinute nu sunt fermentate şi nu au în compoziţie niciun ferment pentru a se considera că sunt produse intermediare şi categorisite fiscal, aşa cum solicită reclamanta.
Totodată, aspectul esenţiale rezidă în faptul că produsul definitoriu în stabilirea caracterului acestor băuturi este alcoolul etilic, proporţia alcoolului etilic obţinut prin fermentare fiind de 8,93% faţă de 91,07 proporţia alcoolului etilic distilat, şi în conformitate cu caracteristicile organoleptice şi fizico-chimice, băuturile sunt spirtoase, acest aspect rezultând clar din concluziile raportului şi din răspunsul la obiecţiuni al expertului tehnic-judiciar, categoria de încadrare tarifară fiind x cu subpoziţiile acesteia.
A constatat instanţa fondului că susţinerea reclamantei potrivit căreia băuturile fabricate de aceasta pot fi încadrate la poziţia tarifară x, x și x, N.C., subpoziţiile x şi x, nu are susţinere legală, deoarece Regulamentul Comisiei Europene nr. 103/2008 stabileşte că la poziţia 2206 pot fi încadrate alte băuturi fermentate, reclamanta nefăcând dovada că băuturile fabricate au fost obţinute prin fermentare, fiind vorba de un amestec în care proporţia alcoolului etilic este majoritar, de origine spirtoasă.
În atare condiţii, judecătorul fondului a apreciat că organul fiscal competent, respectiv A.N.V., a stabilit în mod just poziţia de încadrare tarifară la acciză ca fiind x şi subpoziţiile ei, întrucât băuturile L.B., P. cu aromă de votcă şi P. cu aromă de fructe, sunt băuturi spirtoase.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta SC E.G. SA criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
1) Sentinţa de fond a fost pronunţată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, oralităţii, dreptului la apărare şi a art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.
Arată recurenta că expertul nu a depus raportul privind răspunsul la obiecţiuni cu 5 zile înainte de termenul de judecată, aşa cum prevede art. 209 C. proc. civ. iar instanţa a respins cererea de a se acorda termen pentru a se lua la cunoştinţă de acestea, procedând la judecarea cauzei chiar şi în lipsa reprezentantului A.N.V.
2) Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. precum şi art. 129 alin.(5) C. proc. civ. precum şi art. 129 alin.(5) C. proc. civ.
Consideră recurenta că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile obligatorii ale instanţei de casare, întrucât nu a lămurit situaţia de fapt nici prin raportul de expertiză şi nici prin răspunsul la obiecţiuni şi a respins cererea recurentei de a se efectua o contraexpertiză.
Arată recurentul că hotărârea s-a bazat în exclusivitate pe raportul de expertiză efectuat în cauză, însă expertul nu a înţeles problematica necesară a fi clarificată, constatarea de la care a plecat aceasta fiind de la început eronată.
Astfel, se arată că expertul se contrazice arătând prima dată că din procesul de fabricaţie lipseşte operaţiunea de fermentare, deşi în cadrul considerentelor reţine că băuturile au trecut prin operaţiunea de fermentare.
Concluziile raportului de expertiză judiciară sunt contradictorii şi lipsite de suport, cu menţiunea că probele depuse atestă o altă compoziţie decât cea reţinută de expert .
3) Hotărârea instanţei de fond este nemotivată, cuprinzând pasaje din raportul de expertiză – care nu avea la bază legislaţia aplicabilă în materie, nu a arătat instanţa care sunt motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei - recurente în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ.
4) Hotărârea instanţei a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită atât a legislaţiei naţionale cât şi comunitare, respectiv: art. 171 si art.173 C. proc. fisc., art. 17 din Directiva 92/83/CE, Regulamentul nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară şi Tariful vamal comun.
Se arată că în cazul de faţă L.B. 21% - băutură alcoolică cu aromă de brandy, P. – cu aromă de votcă 21% şi P cu aromă de prune 21%, au o concentraţie alcoolică de 21% şi rezultă din fermentaţie în proporţie de 75%, potrivit buletinelor de analiză depuse şi necontestate de pârâtă.
Mai arată de asemenea recurenta, că potrivit Directivei 93/83/C.E.E. termenul de produse intermediare se referă la toate produsele cu o concentraţie alcoolică reală de peste 1,2% volum dar nu peste 22% volum, care se încadrează în codurile X, precum şi la băuturile fermentate liniştit prevăzute la art. 12 alin.(1) din directivă, care au o concentraţie alcoolică de peste 5,5% volum dar nu este în totalitate rezultatul fermentaţiei, situaţie descrisă care corespunde întocmai produselor recurentului.
Produsele recurentei, se arată că se încadrează în poziţia tarifară 2206 pentru ca 75% din alcool este obţinut prin fermentaţie liniştită, aşa cum rezultă din „specificaţia din produs” şi din buletinele de analiză întocmite de D.S.P. Buzău.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
1) În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se apreciază că acesta nu este fondat, întrucât instanţa apreciind probatoriul administrat a rămas în pronunţare, nefiind necesară discutarea în contradictoriu a răspunsului la obiecţiuni la raportul de expertiză şi nici acordarea unui nou termen de judecată, părţile putând lua cunoştinţă în sala de judecată de acesta, nefiind vorba de o pagină şi jumătate de concluzii.
Se apreciază de asemenea că nu a fost încălcat nici dreptul la apărare şi nici art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, instanţa de fond a amânat pronunţarea pentru a da posibilitate părţilor să formuleze note şi concluzii scrise, inclusiv pe aspectul răspunsului la obiecţiuni.
Faptul că s-a judecat cauza în lipsa reprezentantului A.N.V. nu are nici o relevanţă câtă vreme procedura de citare a acesteia a fost în mod legal îndeplinită conform art. 85 C. proc. civ.
Al doilea motiv de recurs este nefondat. Se reţine că instanţa de fond procedând la rejudecarea cauzei după casare a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în cauză iar obiectivele fixate sunt considerate a fi în măsură a lămuri situaţia de fapt, încuviinţând şi participarea unui expert consilier pentru reclamant iar din încheierea pronunţată în data de 1 martie 2011 rezultă că instanţa de fond a ţinut seama de îndrumările Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de casare nr. 3716 din 21 septembrie 2010, fiind menţionat acest lucru în încheiere (f.7 dosar fond rejudecare).
Faptul că recurenta consideră că nu s-a lămurit situaţia de fapt nici prin această expertiză de specialitate în domeniul chimie alimentară, specialitatea băuturi alcoolice, ţine de temeinicia sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi va fi analizat în acest context.
Recurentul susţine că expertul a plecat de la o constatare eronată şi instanţa de fond s-a bazat pe această expertiză care era contradictorie.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, Înalta Curte apreciază că din sentinţa civilă recurată rezultă care au fost motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei. Chiar dacă instanţa de fond nu a răspuns tuturor argumentelor invocate de părţi, din întregul hotărârii rezultă că a răspuns acestor argumente în mod implicit, fiind deci respectate exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Al patrulea motiv de recurs nu poate fi reţinut de instanţa de recurs ca fondat.
Consideră recurentul că produsele sale L.B., cu aromă de brandy, P.- cu aromă de votcă şi cu aromă de prune au o concentraţie de etilic de 21% volum şi deci se încadrează la termenul de produse intermediare aşa cum sunt prevăzute în art. 172 C. fisc., fiind încadrată tarifar la poziţia X00.
Înalta Curte apreciază că notele explicative la Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor aferente poziţiei 110600 precizează că băuturile se clasifică la această poziţie dacă li s-a adăugat alcool sau dacă conţinutul de alcool a fost crescut printr-o a doua fermentaţie, atâta timp cât îşi păstrează caracterul de produse care se clarifică la această poziţie, adică rămân produse care corespund titlului acestei poziţii şi nu devin produse care corespund titlului acestei poziţii şi nu devin produse care corespund, specific titlului unei alte poziţii.
Băuturile alcoolice în care peste 50% din totalul alcoolului etilic conţinut este alcool etilic provenit din fermentaţie prezintă caracteristicile alcoolice fermentate şi se încadrează la sub poziţii ale X, iar băuturile alcoolice în care cel puţin 50% din totalul alcoolului etilic conţinut este alcool etilic distilat prezintă caracteristicile băuturilor alcoolice distilate şi se încadrează la sub poziţii ale X.
Organul vamal a arătat că atât clasificarea tarifară cât şi încadrarea în una din grupele de produse menţionate accizabile definite la art. 169 si art 173 din Legea nr. 571/2003 s-au bazat pe informaţiile şi documentaţiile privind caracteristicile fizico-chimice prezentate de societatea reclamantă.
Ori, în cazul produselor reclamantei - recurente, acestea sunt obţinute printr-un amestec de băuturi fermentate liniştit cu alcool etilic distilat, apă şi arome specifice în proporţie de 75% băutură fermentată liniştit, însă aceasta aduce în compoziţia produselor 8,93% alcool etilic distilat fără a se transmite caracterul unui fruct sau produs fermentat.
Pentru determinarea caracterului esenţial al produselor, pot fi luate în considerare mai multe caracteristici şi proprietăţi obiective. În primul rând trebuie să se reţină faptul că alcoolul distilat contribuie mai mult, nu numai la volumul global al acestora dar şi la concentraţia de alcool decât alcoolul fermentat.
Ori, aşa cum s-a precizat de organele vamale, de expertiza de specialitate şi chiar documentele reclamantei, din cauza adaosului de apă şi urme specifice şi a concentraţiei de alcool etilic, aceste produse şi-au pierdut gustul, mirosul şi aparenţa unor băuturi obţinute dintr-un fruct sau dintr-un anumit produs natural, deci a unor băuturi fermentate.
Prin urmare, nu are relevanţă ce arată recurentul în sensul că peste 75% din alcool este obţinut din fermentaţie liniştită şi că se încadrează la poziţia tarifară 2206, câtă vreme aşa cum s-a arătat mai sus, în notele explicative se precizează că produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile pentru a se încadra la poziţia „Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru pe pere, hidromel) amestecuri de băuturi fermentate şi băuturi nealcoolice, nedenumite şi necuprinse în altă parte” (poz. X.00).
Apreciind că proporţia de 75% băuturi alcoolice etilic din volumul produsului nu este relevant pentru a determina caracterul esenţial al produselor ci importanţă are concentraţia alcoolică (grade alcoolice provenite din fermentaţie liniştită) rezultă că produsele recurentei nu păstrează aparenţa unei băuturi obţinute dintr-un fruct sau dintr-un anumit produs natural, acestea nu se încadrează la poziţia 2206 din Nomenclatura combinată ci la poziţia 2208 „Alcool etilic nedenaturat cu titlu alcool volumic sub 80% vol., distilat, rachiuri, lichioruri şi alte băuturi spirtoase”.
În acest sens, sunt şi considerentele desprinse din hotărârea Curţii Europene de Justiţie din data de 7 mai 2009. (Camera a treia) invocată şi de recurent - cu argumente contrare.
Consideră Înalta Curte că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale, incidente în materie şi a apreciat corect oportunitatea şi relevanţa expertizei de specialitate efectuat în cauză.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.G. SA împotriva sentinţei nr. 204 din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3514/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3351/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
