ICCJ. Decizia nr. 3574/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3574/2012
Dosar nr. 10745/2/2010
Şedinţa de la 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii E.D.L., M.G. şi T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.C.T.I., şi I.W. - fostul ministru al M.C.T.I. aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi în aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute în sentinţa civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008 a Curtea de Apel Bucureşti, amendă la care urmează să fie obligate toate persoanele care au în sarcină executarea hotărârii, obligarea în solidar a pârâţilor la plata unei sume egale cu suma salariilor, primelor, sporurilor, bonificaţiilor încasate de persoanele care au ocupat cu sprijinul nelegal al Ministerului aceste locuri.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă prin respingerea recursului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a, a admis acţiunea formulată de reclamantul E.D.L. în contradictoriu cu pârâţii M.C.T.I. şi Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul I.W. ca neîntemeiată, a dispus anularea Hotărârii de anulare a concursului pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinte al A.S.S.I., a obligat Ministerul să constituie comisia de angajare şi să numească membrii acesteia, a respins cererile de obligare a pârâţilor să emită ordinul de numire al reclamantului şi să încheie contractul individual de muncă, ca prematur formulate.
Pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a formulat întâmpinare la 10 ianuarie 2011 (solicitând admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi trimiterea cauzei la Judecătoria sectorului 5, iar pe fond respingerea acţiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul I.W. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea acţiunii.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea la termenul din 22 martie 2011, arătând că înţeleg să se judece cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, cu I.W. şi ministrul V.V. Temeiul de drept a fost precizat: art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că în mod eronat au fost invocate prin acţiune dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4476 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins atât cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului I.W. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, cât şi acţiunea formulată de reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii M.C.T.I. şi V.V. - Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, ca neîntemeiată, obligând reclamanţii la plata sumei de 300 de RON către expert G.R.M., reprezentând diferenţa de onorariu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că anterior expirării termenului legal de executare a sentinţei (5 iunie 2009) au intervenit modificările legislative din 5 iunie 2008, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.S.S.I.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că la data de 5 iunie 2008, dispoziţiile art. 4 alin. (8) din O.U.G. nr. 73/2007 („Numirea în funcţie atât a preşedintelui, cât şi a celor 2 vicepreşedinţi se face în urma susţinerii şi promovării unui concurs, în condiţiile legii”) erau abrogate prin Legea nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007, astfel că la data de 5 iunie 2009- data limită a termenului legal de executare a sentinţei - erau pe deplin aplicabile prevederile legii noi.
Noile dispoziţii legale sunt în sensul că ministrul numeşte preşedintele şi vicepreşedinţii A.S.S.I. - organ de specialitate al administraţiei publice centrale de specialitate - fără organizarea unui concurs, funcţiile respective fiind asimilate celor de demnitate publică numite, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
În fine, judecătorul fondului a constatat că reclamanţii au achitat onorariul provizoriu pentru efectuarea expertizei în sumă de 800 RON, iar din nota de evaluare a onorariului rezultă că expertul a justificat un onorariu de 1100 RON.
3. Calea de atac exercitată în cază
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs reclamanţii E.D.L., M.G. şi T.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea motivelor de recurs, reclamanţii critică hotărârea atacată, arătând că instanţa de fond nu a motivat respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor materiale.
Recurenţii au mai arătat că deşi sentinţa nr. 165 din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a creat premisele validării concursului şi angajării reclamanţilor pe posturile pe care concuraseră, intimaţii au procedat la angajarea pe posturile de Preşedinte al A.S.S.I. şi Vicepreşedinţi al A.S.S.I. a altor persoane.
S-a susţinut că, în cauză, este evident că toate concursurile organizate ulterior pronunţării acestei sentinţe, sunt caduce, iar măsura angajării altor persoane pe funcţiile pentru care reclamanţii promovaseră concursul, este abuzivă, fiind de natură a crea reclamanţilor un prejudiciu material cert constând în toate salariile şi toate beneficiile de care au fost lipsiţi.
O altă critică adusă hotărârii recurate constă în faptul că, în opinia recurenţilor, instanţa de executare, a pătruns în mod nepermis pe fondul titlului executoriu şi l-a modificat, procedând ca o instanţă ce soluţionează o cale extraordinară de atac.
În fine, s-a arătat în motivele de recurs că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut faptul că obligaţia M.C.T.I. de a pune în executare sentinţa de fond, nu mai subzistă în momentul de faţă deoarece s-a modificat legislaţia aplicabilă şi, fiind de imediată aplicare nu poate fi ignorată, întrucât aceste modificări au fost avute în vedere de Înalta Curte la momentul soluţionării recursului împotriva titlului executoriu.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ministrul I.W., ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea de anulare a concursului pentru ocuparea funcţiilor contractuale de preşedinte şi vicepreşedinte al A.S.S.I:, a obligat pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale să constituie comisia de angajare şi să numească membrii acesteia.
Totodată, a respins cererile de obligare a pârâţilor să emită ordinul de numire a reclamantului şi să încheie contractul individual de muncă, fiind prematur formulate şi a obligat pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la plata sumei de 800 RON către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a ministrului, instanţa a reţinut că soluţia se impune, deoarece, în temeiul art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 73/2007 preşedintele şi vicepreşedintele sunt numiţi şi revocaţi prin ordinul ministrului şi întrucât, în lipsa unui act administrativ de anulare a concursului încheiat în formă scrisă, nu se poate stabili dacă măsura a fost luată de ministru, ca şi conducător al autorităţii sau a fost dispusă de către autoritate prin reprezentantul său.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Prin decizia nr. 2336/2009, Înalta Curte a respins recursul declarat de M.C.T.I. împotriva sentinţei civile nr. 165 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cuprinde motivele pe care se sprijină expuse într-o manieră clară şi logică, prima instanţă apreciind în mod corect că cererea reclamanţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din lege este nefondată, întrucât în cauză nu s-a demonstrat o culpă în neexecutarea hotărârii.
Susţinerile recurenţilor referitor la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a domnului I.W., nu pot fi primite, având în vedere că la momentul pronunţării sentinţei, I.W. nu mai era ministru, prin urmare nu se poate justifica îndreptăţirea acestei persoane de a sta în judecată în calitate de pârât în acest litigiu.
Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune amendarea Ministrul al M.C.T.I. pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi obligarea intimatului la plata daunelor materiale, iar soluţia de respingere a cererii este recurată în prezenta cauză.
Înalta Curte constă, în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu se impune aplicarea amenzii datorită apariţiei Legii nr. 125/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.S.S.I., prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 4 alin. (8) din O.U.G. nr. 73/2007, potrivit cărora „Numirea în funcţie atât a preşedintelui, cât şi a celor 2 vicepreşedinţi se face în urma susţinerii şi promovării unui concurs”.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiţii, între acestea fiind o faptă culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligaţiei de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii şi a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancţiuni trebuie să se dovedească şi existenţa vinovăţiei celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
În cauza analizată lipseşte acest ultim element esenţial al răspunderii juridice, întrucât în speţă nu mai există baza legală pentru angajarea unor persoane în baza unui concurs şi în consecinţă nici comisia de angajare nu mai are cum să-şi desfăşoare activitatea, raportat la funcţii pentru care nu se mai organizează concurs.
În raport de aceste circumstanţe, nu se poate considera că pârâţii au avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu îndeplinesc această obligaţie, pentru aplicarea unei sancţiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanţele specifice fiecărui caz, precum şi atitudinea autorităţilor, eventuala inerţie a acestora (cauzele Fociac c/România şi Sanglier c/Franţa).
Cum instanţa de fond a respins acţiunea recurenţilor-reclamanţi, iar instanţa de recurs a confirmat legalitatea sentinţei atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a motiva respingerea cererii de acordare a daunelor materiale.
Înalta Curte a constatat că respingerea principalului capăt de cerere atrage după sine şi respingerea cererilor privind acordarea daunelor materiale, soluţionarea acestor cereri fiind strâns legată de soluţionarea petitului principal, astfel încât şi această critica adusă de recurenţi este nefondată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse şi constatând că nu sunt motive de reformare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin .(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.D.L., M.G., T.I. împotriva sentinţei nr. 4476 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3483/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3583/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
