ICCJ. Decizia nr. 3583/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3583/2012
Dosar nr. 421/2/2012
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 685 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de autor (UCMR - ADA) în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-S1 385 din 30 decembrie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-S1 312 din 30 decembrie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond.
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii recursului, excepţie de procedură peremptorie şi absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În cauza dedusă judecăţii, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unor acte administrative în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată autorităţii pârâte la data de 14 martie 2012, iar recursul a fost declarat la data de 30 martie 2012, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 685 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3574/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3584/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
